Trezeşte-te, omule: pentru tine, Dumnezeu s-a făcut om. Trezeşte-te, tu, care dormi, şi ridică-te dintre morţi, iar Cristos te va lumina (Ef 5,14). Pentru tine, spun, Dumnezeu s-a făcut om.
Ai fi fost mort pentru totdeauna dacă el nu s-ar fi născut în timp. Nu ai fi fost niciodată eliberat de trupul păcatului dacă el nu ar fi luat unul asemenea trupului păcatului. Ai fi trăit într-o mizerie continuă dacă el nu s-ar fi milostivit de tine. Nu ai fi revenit la viaţă dacă el nu ar fi întâlnit moartea ta. Te-ai fi prăbuşit dacă el nu ţi-ar fi venit în ajutor. Ai fi pierit dacă el n-ar fi venit.
Să celebrăm cu bucurie venirea mântuirii şi a răscumpărării noastre. Să celebrăm ziua de sărbătoare, în care o zi mare şi veşnică, venind din marea zi a veşniciei, a intrat în ziua noastră temporală şi atât de scurtă.
Cristos pentru noi a fost făcut de Dumnezeu înţelepciunea, dreptatea, sfinţenia şi mântuirea, pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă, în Domnul să se laude” (1Cor 1,30-31).
Adevărul va răsări din pământ (Ps 84[85],12): Cristos, care a spus: Eu sunt adevărul (In 14,6), s-a născut din Fecioară. Şi dreptatea va coborî din ceruri (Ps 84[85],12), pentru că, atunci când omul crede în cel care s-a născut, este îndreptăţit nu de la sine, ci de către Dumnezeu.
Adevărul va răsări din pământ, deoarece Cuvântul s-a făcut trup (In 1,14). Şi dreptatea va coborî din ceruri, pentru că orice dar bun şi orice dar desăvârşit este de sus (Iac 1,17).
Adevărul va răsări din pământ, trupul din Maria. Şi dreptatea va coborî din ceruri, pentru că omul nu poate lua nimic dacă nu i-a fost dat de sus (In 3,27).
Îndreptăţiţi prin credinţă, avem pace de la Dumnezeu (Rom 5,1), pentru că dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa (Ps 84,11). Prin Domnul nostru Isus Cristos (Rom 5,1), pentru că adevărul va răsări din pământ (Ps 84[85],12). Prin care am obţinut, în credinţă, posibilitatea de a ajunge la acest har în care ne aflăm şi ne lăudăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu (Rom 5,2). Nu spune „a gloriei noastre”, ci a gloriei lui Dumnezeu, pentru că dreptatea nu vine de la noi, ci va coborî din ceruri. De aceea, cine se laudă, să se laude nu în sine, ci în Domnul să se laude.
Căci de acolo s-a făcut auzit glasul îngerilor care îl lăudau pe Domnul născut din Fecioară: Mărire lui Dumnezeu în înaltul cerurilor şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte (Lc 2,14).
De fapt, de unde vine pacea pe pământ, dacă nu din faptul că adevărul a răsărit din pământ, adică din faptul că Cristos s-a născut din trup? Îi el este pacea noastră, cel care a făcut din două una (Ef 2,14), pentru ca noi să fim oamenii pe care el îi iubeşte, uniţi de bunăvoie unii cu alţii prin legătura unităţii.
Să ne bucurăm, aşadar, în acest har, pentru ca gloria noastră să fie mărturia conştiinţei noastre; atunci, nu ne vom lăuda în noi înşine, ci în Domnul. De aceea s-a spus: Tu eşti gloria mea, tu îmi înalţi capul (Ps 3,4). Căci ce har mai mare putea Dumnezeu să facă să ne strălucească nouă, decât acesta ca pe Fiul său unic să-l facă Fiul Omului şi, viceversa, ca pe fiul omului să-l facă fiul lui Dumnezeu?
Caută meritul, caută motivul, caută dreptatea, şi vezi dacă vei găsi altceva decât har. (Din Predicile sfântului Augustin, episcop - Predica 185: PL 38, 997-999).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu