† Duminica a 20-a de peste an [B]: Comuniunea cu Domnul [18 august 2024]

Euharistia - Trupul și Sângele lui Isus Cristos.

 Comuniunea cu Domnul

pr. Isidor Chinez (18 august 2024) 

Lecturi biblice: Proverbe 9,1-6; Efeseni 5,15-20; Evanghelia Ioan 6,51-58; lecturi biblice

Omilie

O altă duminică dedicată misterului Euharistiei văzut prin figurile din Vechiul Testament. În prima lectură intră înțelepciunea care pregătește masă: „veniţi şi hrăniţi-vă cu pâinea mea şi beţi vinul meu!” (Prov 9,5). Este masa așezată și invitația de a participa la unul dintre cele mai frecvente motive din literatură biblică și orientală: mâncare împătășită înseamnă comuniune, sărbătoare, adunare a celor îndepărtați și a celor împrăștiați. Nu este de mirare că simbolul ospățului a devenit una dintre cele mai evocatoare imagini ale timpul mesianic. Iar Domnul își motivează invitația adresată vameșilor și păcătoșilor făcând apel la timpul mesianic, timpul sărbătorii și al milostivirii divine. Evanghelia continuă discursul lui Isus în sinagoga din Cafarnaum despre trupul și sângele său ca hrană adevărată: „Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură” (In 6,54-55). A doua lectură preia simbolul vinului în sens material: „nu vă îmbătaţi cu vin […], ci fiţi plini de Duh!” (Ef 5,18). Paul pune în contrast beția produsă de vin cu cea care vine de la Duhul Sfânt: bucuria prezenței lui Dumnezeu ce se exprimă în mulțumire și satisfacție.

† Adormirea Maicii Domnului [A B C]: : „Paştele” Mariei – biruință asupra morții [15 august 2024]

„Paştele” Mariei – biruință asupra morții

pr. Isidor Chinez (15 august 2024) 

Lecturi biblice:  Apocalips 11,19a; 12,1-6a.10ab; 1Corinteni 15,20-27a; Evanghelia Luca 1,39-56;  lecturi biblice

Omilie

Solemnitatea de astăzi, Adormirea Maicii Domnului, este sărbătoarea bucuriei, pentru că este „împlinirea” Mariei: e biruință asupra morții; e participarea la învierea Fiului ei, Isus Cristos şi o anticipare a învierii noastre. Este semn de speranţă şi de mângâiere pentru poporul peregrin pe pământ. Maria ridicată la cer este metafora destinului creștinului: ceea ce se întâmplă cu ea ne afectează pe toți. Rugăciunea zilei – „colecta” – este ca o introducere în Liturgia Cuvântului care sintetizează sensul sărbătorii, invitându-ne să-i cerem lui „Dumnezeu atotputernic şi veşnic să ne dea harul, ca, tinzând pururi la cele de sus, să ne învrednicim a fi părtaşi de gloria ei”. Cuvinte care recapitulează atitudinea creștină menită să nu se lase întemnițată de lucrurile acestei lumii și să nu rămână sclavul acestuia. Iubind intens pe toți, dar fără a depinde de nimeni, creștinii sunt locuitori ai cerului. Credința că trupul Mariei nu a suferit corupția mormântului și a fost ridicat la cer datează din primele secole creștine. După un apocrif iudeo-creștin din secolele al II-lea sau al III-lea, Dormitio Mariae, exprimă credința bisericii, destul de densă teologic, în Adormirea Maicii Domnului. Sfântul Ioan Damaschin citea că înălțarea Mariei „lângă tronul regesc al Fiului său” este o binecuvântare a întregului univers: „pentru este bucuria care nu poate fi exprimată în cuvinte; pentru patriarhi e o desfătare nesfârșită; pentru cei drepți, bucurie de nespus; pentru profeți, tresăltare de bucurie care durează veșnic”. Pentru noi toți e o mare sărbătoare: „Paştele” Maicii Domnului!

† Duminica a 19-a de peste an [B]: „Scoală-te”, „învie” – îți spune Domnul! [11 august 2024]

 

„Pâinea Vieții” – Euharistia!

„Scoală-te”, „învie” – îți spune Domnul!

pr. Isidor Chinez (11 august 2024) 

Lecturi biblice: 1Regi 19,4-8; Efeseni 4,30-5,2; Evanghelia Ioan 6,41-51; lecturi biblice

Omilie

În urmă cu o săptămână, discursul lui Isus s-a încheiat cu revelația: „Eu sunt pâinea vieții!” Domnul îi primește pe toți cei care cred în el, le dă viață veșnică și îi va învia „în ziua de apoi”. Tema misterului euharistic continuă și astăzi. Evanghelia după Ioan interpretează identitatea lui Isus prin relatarea manei, pâinea miraculoasă dată poporului din cer. Predica Domnului din sinagoga din Cafarnaum – pe care liturgia ne-o propune în duminica a 21-a – este darul lui însuși ca hrană adevărată. A mânca pâinea vieții este a trăi veșnic: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii” (In 6,51). Este un act de credință, dar uneori ne lipsește convingerea de a aprofunda cuvântul lui Dumnezeu: ne sunt astupate urechile, inimă este absentă. Pentru a înțelege, trebuie să asculți și să vezi. „Scoală-te”, „învie” – îți spune Domnul! Prima lectură ne invită să discernem prezența lui Dumnezeu în lume, descrie pelerinajul lui Ilie pe muntele lui Dumnezeu [Horeb sau Sinai], care durează patruzeci de zile și patruzeci de nopți: „Scoală-te şi mănâncă, pentru că e drum lung pentru tine!” (2Rg 19,7). Este susținut de mâncarea care a fost adusă de către înger. În doua lectură suntem invitați să nu întristăm Duhul de Dumnezeu și suntem cheamați să fim imitatori lui Dumnezeu în maniera lui Isus: „fiţi imitatorii lui Dumnezeu […] şi umblaţi în iubire după cum şi Cristos ne-a iubit pe noi şi s-a oferit lui Dumnezeu pentru noi ca ofrandă şi jertfă” (Ef 5,1-2). În Domnul iubirea Tatălui a devenit vizibilă și constituie o invitație de a-i călca pe urme!

† Duminica a 18-a de peste an [B]: Dăruirea de sine – „pâine frântă” [4 august 2024]

 

Emaus [detaliu] - de Antonio Guzmán Capel.

Dăruirea de sine – „pâine frântă”

pr. Isidor Chinez (4 august 2024) 

Lecturi biblice: Exod 16,2-4.12-15; Efeseni 4,17.20-24; Evanghelia Ioan 6,24-35; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi tratează despre misterul Euharistiei: pâinea și vinul devin trupul și sângele Domnului – e comuniunea cu Isus. „Semnul” este să mănânci și să bei din ea. Din acest motiv evanghelistul Ioan unește strâns credința și Euharistia. Nu este suficient „să te împărtășești”, dar este necesar să fii în comuniune cu Domnul și aceasta se întâmplă cu credința și iubirea frățească. Prima lectură relatează darul „manei”, hrană necunoscută israeliților, primită pe drum în deșert: Man hu, în ebraică – „«Ce este aceasta?», căci nu ştiau ce era” (Ex 16,15). Textul evanghelic raportează discursul lui Isus ținut în sinagoga din Cafarnaum, oferind o nouă interpretare a „manei” căzute din cer în timpul lui Moise. Domnul spune: „Eu sunt pâinea vieţii” (In 6,35). Este dăruirea de sine pentru oameni – „pâine frântă!” A doua lectură prezintă viața creștină ca o renaștere care înlocuiește omul vechi cu omul nou: „să nu mai umblaţi cum umblă păgânii, în deşertăciunea minţii lor. […] Înnoiţi-vă spiritul minţii voastre şi îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou” (Ef 4,19.23-24). Să-i cerem ajutorul de a înţelege că „nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Mt 4,4) – este aclamaţia de la evanghelia zilei.

† Duminica a 17-a de peste an [B]: Dăruire este semnul pe care Domnul îl face [28 iulie 2024]

Înmulțirea pâinilor și a peștilor.

Dăruire este semnul pe care Domnul îl face

pr. Isidor Chinez (28 iulie 2024) 

Lecturi biblice: 2Regi 4,42-44; Efeseni 4,1-6; Evanghelia Ioan 6,1-15; lecturi biblice

Omilie

Tema de astăzi este abundența pâinii. Dăruire este semnul pe care Domnul îl face. Miracolului înmulțirii pâinilor este firul roșu al acestei duminici. Textul din Evanghelia după Ioan deschide simbolic o altă realitate, oferindu-ne acces la misterul lui Isus și la misiunea Bisericii. Învățătura de azi subliniază preocuparea lui Dumnezeu pentru necesitățile oamenilor, relativizând astfel capacitatea umană de a-şi procura, cu mijloace proprii, ceea ce este necesar vieţii. Prima lectură relatează una dintre minunile profetului Elizeu care tocmai înmulțește pâinea: „a venit un om […] a adus douăzeci de pâini de orz. […] Elizeu a zis: «Dă oamenilor să mănânce! Căci aşa spune Domnul: ‚Vor mânca şi va mai rămâne’»” (2Rg 4,42.43). Evanghelia preia această temă, relatând înmulțirea pâinilor, care a avut loc în apropierea lacului Tiberiadei: „Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; […] s-au săturat” (In 6,11.12). A doua lectură Vorbește despre unitate în Duhul Sfânt prin legătura păcii: „este un singur trup şi un singur Duh […]; un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez, un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor” (Ef 4,4.5-6). Sunt daruri ale lui Dumnezeu și noi suntem chemați să ni le însușim.

† Duminica a 16-a de peste an [B]: „A păstori” înseamnă să dai de mâncare și nu să dai ordin [21 iulie 2024]

„I s-a făcut milă de ei”!

 „A păstori” înseamnă să dai de mâncare și nu să dai ordin

pr. Isidor Chinez (21 iulie 2024) 

Lecturi biblice: Ieremia 23,1-6;  Efeseni 2,13-18; Evanghelia Marcu 6,30-34; lecturi biblice

Omilie

În lecturile din această duminică este pusă accentul pe tema conducerii. Domnul se prezintă în Biserica sa sub chipul păstorului care iubește turmă și este mișcat de ea. „A păstori” înseamnă să dai de mâncare și nu să dai ordin sau porunci! Cristos este un adevărat păstor care își călăuzește oile spre „împărăția lui Dumnezeu” în iubire. În Evanghelia după Marcu, „Isus a văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor; şi a început să-i înveţe multe” (Mc 6,34). În prima lectură, profetul Ieremia vorbește despre păstor. Păstorii lui Israel nu a luat la inimă adevăratul bine al poporului. Atunci însuși Domnul va interveni mergând și adunând oile neglijate și împrăștiate: „voi stabili peste ele păstori care să le păstorească: nu se vor mai teme, nu se vor înspăimânta şi nu se vor rătăci” (Ez 23,4). Face ecou la psalmul de astăzi: păstoruleste izvorul de mângâiere și viață – „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic” (Ps 22,1). Alături de imaginea păstorului este plasat tema unității. Sfântul Paul arată cum neamul omenesc, un timp sepătați unii de alții, împrăștiați, dar și-au găsit unitatea prin crucea lui Isus. Evreii și păgânii au fost întotdeauna despărțiți de o istorie dureroasă și adesea violentă, de ostilitate reciprocă și de neîncredere. A doua lectură îi îndeamnă pe Efeseni să-și amintească: erau păgânii, fără speranță și fără Dumnezeu, dar acum „v-aţi apropiat prin sângele lui Cristos; căci el este pacea noastră” (Ef 2,13-14). Este a păstori, căci „pentru ca cei doi să fie un singur om nou, făcând pace” (Ef 2,15).

† Duminica a 15-a de peste an [B]: În misiune [14 iulie 2024]

Isus își trimite discipolii doi cate doi.

 În misiune

pr. Isidor Chinez (14 iulie 2024) 

Lecturi biblice: Amos 7,12-15;  Efeseni 1,3-14 [forma prescurtată: Efeseni 1,3-10]; Evanghelia Marcu 6,7-13; lecturi biblice 

Omilie

Tema de astăzi este a chemării divine la evanghelizare. Lecturile ne duc la momentul crucial – vocația. Proiectul lui Dumnezeu pentru omenire este atât de măreț și uimitor încât trebuie făcut cunoscut tuturor. Însuși Domnul își alege și își trimite crainicii, iar aceasta se deschide chiar din Vechiul Testament. În timpul bisericii, începând de la apostoli, toți botezații sunt constituți profeți ai lumii care va veni. Prima lectură este un text autobiografic extras din cartea profetului Amos, ce face aluzie la chemarea sa: „Domnul m-a luat din urma turmei şi mi-a zis: «Mergi şi profeţeşte poporului meu, Israel!»” (Am 7,15). Conflictul dintre Amos cu puterea instituțională și trimiterea celor doisprezece de către Isus sunt rodul cuvântului inițial – „mergi” – de care depinde absolut totul. Evanghelia relatează despre mandatul dat de Domnul apostolilor, în tripla sa carisma – anunțul, exorcismul și vindecarea: „scoteau mulţi diavoli, ungeau cu untdelemn mulţi bolnavi şi-i vindecau” (Mc 6,13). Cristos le cere celor pe care îi trimite în misiune să nu caute nici putere sau primele locuri, să se ferească de ceea ce este inutil sau de prisos care ascunde esențialul. A doua lectură descrie în formă imnică conținutul planului lui Dumnezeu, al cărui obiectiv final este recapitularea întregii creații în Cristos: „El ne-a făcut cunoscut misterul voinţei sale după planul pe care l-a hotărât de mai înainte în el, ca să-l realizeze la împlinirea timpurilor: şi anume să fie reunite toate cele din cer şi cele de pe pământ sub un singur cap, Cristos” (Ef 1,9-10). Este proiectul Domnului pentru umanitate. A propune evanghelia este mărturia unei iubiri trăite.