† Duminica a 6-a de peste an [B]: Miracolul vindecării [11 februarie 2024]

 

Isus și vindecarea unui lepros.

Miracolul vindecării

pr. Isidor Chinez (11 februarie 2024) 

Lecturi biblice: Levitic 13,1-2.45-46; 1Corinteni 10,31-33; 11,1; Evanghelia Marcu 1,40-45; lecturi biblice.

Omilie

Liturgia de astăzi reia problema bolii – cu care ne-am confruntat și duminica trecută – și o consideră forța ostilă de separare a societații umane și care acum învinsă de Domnul prin puterea sa divină. Prima lectură ne oferă cheia interpretării textului evanghelic de azi. Cartea Leviticului enunţează un precept conform căruia bolnavul de lepră trebuie să fie considerat necurat și exclus din comunitatea lui Israel și din actele religioase: „Tot timpul cât va avea rana, va fi impur […]. El să locuiască singur; locuinţa lui să fie în afara taberei!” (Lev 13,46). Evanghelia contrastează acestor norme levitice, întrucât Isus acționează față de leproși ca unul care se aplecă spre nenorocirea lor și îi reintegrează în comunitate, după ce s-a vindecat. Fragmentul din scrisoarea apostolului Paul este un îndemn către cei din Corint [nu doctrinală]: pentru creștini, viața de zi cu zi este o continuă laudă chiar și în lucruri materiale, cum ar fi mâncare: „fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, toate să le faceţi spre gloria lui Dumnezeu!” (1Cor 10,31). Este celebrată libertatea creștină. Să învățăm să discernem în ce constă concret această libertate. Ne-a fost dăruit Duhul Sfânt pentru aceasta.

† Duminica a 5-a de peste an [B]: Lucrarea de vindecare a omului [4 februarie 2024]

Isus vindecă pe soacra lui Petru.

 Lucrarea de vindecare a omului

pr. Isidor Chinez (4 februarie 2024) 

Lecturi biblice:  Iob 7,1-4.6-7;  1Corinteni 9,16-19.22-23; Evanghelia Marcu 1,29-39; lecturi biblice

Omilie

În lecturile din această duminică se vorbește despre problema bolii, a suferinței și vindecarea lor. Sunt fenomene care privesc realitățile persoanei umane. Când trupul este bolnav, întreaga persoană este bolnavă. Pentru Sfânta Scriptură, o persoană sănătoasă este capabilă să ducă o viață plină de armonie, în interior și în exterior. Sănătatea este recuperarea echilibrului în trei direcții: în relația cu Dumnezeu, cu aproapele și cu sine însuși. Prima lectură este problema bolii și a suferinței. Iob este conștient că viața este scurtă: „luni zadarnice şi nopţi de chin mi-au fost rânduite” (Iob 7,3). Dar există o certitudine: Dumnezeu are compasiune față de noi – „aminteşte-ţi că zilele mele sunt o suflare” (Iob 7,7). Domnul își „amintește!” Apostolul Paul face unele afirmații de ordin teologic și practic: „Vai mie dacă nu vestesc evanghelia!” (1Cor 9,16); „deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut sclavul tuturor ca să-i câştig pe cât mai mulţi” (1Cor 9,19). Susține că există două forțe puternice: Dumnezeu i-a chemat și oamenii ascultă Vestea cea Bună. În Evanghelie, încă de la începutul slujirii sale, Isus vindecă mulți bolnavi și „scoate” diavoli (cf. Mc 1,34). Răul există, dar nu este invincibil. El alungă lucrurile care ne înjosesc și ne degradează. Domnul „respiră” puterea iertării și a vindecării pe care Dumnezeu a pregătit-o lumii. Este lucrarea de vindecare a omului!

† Întâmpinarea Domnului [A B C]: Lumina ne luminează [2 februarie 2024]

 

Simeon și Ana cu copilul Isus (1796) - de Benjamin West [tumblr.com].

Lumina ne luminează

pr. Isidor Chinez (2 februarie 2024) 

Lecturi biblice: Malahia 3,1-4; Evrei 2,14-18; Evanghelia Luca 2,22-40; lecturi biblice 

[când această sărbătoare nu cade în zi de duminică, înainte de Evanghelie se alege una din următoarele lecturi].

Omilie

Astăzi în liturgie celebrăm ziua în care Maria și Iosif îl prezintă la templu pe Isus.  După ce o femeie ebraică a născut un băiat, trebuie să treacă 40 de zile înainte de a se prezenta la templu pentru a împlini o ceremonie de purificare. Ritul cuprindea două jertfe. Familia, ne având resurse suficiente, putea prezenta o pereche de turturele sau doi pui porumbei. Evanghelia prezintă familia de la Nazaret împlinind ritualitatea ebraică a circumciziei, impunerea numelui (cf. Lc 2,21), purificarea și prezentarea primului născut la templu (cf. Lc 2,22-39). Împlinirea Legii este prima întâlnire a lui Isus cu poporul său, în persoana bătrânului Simeon, cel care spune:  „lumina spre luminarea neamurilor” păgâne. Iată întâlnirea adevărată a Domnului!  Este lumina care luminează toate popoarele. E steaua lui Iacob [„o stea răsare din Iacob!” (Num 24,17)]. Bisericile Bizantine sau Ortodoxe numesc această sărbătoarea „Întâlnire Domnului” (hypapanté, în greacă) cu bătrânul Simeon și Ana, profetesa. Este o întâlnire și o manifestare, întrucât Maria intră în templu „pentru a arăta lumii pe cel care a dat Legea și o împlinește”, și pentru a-l însoți pe Fiul lui Dumnezeu în prima sa ofertă către Tatăl.

În a doua jumătate a secolului al IV-lea Egeria, din vestul Europei, în pelerinajul său la Ierusalim aminteștie pe 2 februarie se celebrează solemn cu luminări aprinse „cu mare bucurie de parcă ar fi fost Paşte” (Egeria, Diario di viaggio,  cap. XXVI). Deși nu dă nume acestei sărbători, afirmă că „a patruzecea zi se sărbătorește aici cu mare solemnitate... o procesiune până la bazilica Anastasia [înviere, în greacă] (Sfântul Mormânt)”. Mărturisește că episcopul cu această ocazie citește și comentează fragmentul din Evanghelia după Luca (Lc 2,21-39) cu prezentarea lui Isus la templu.

În prima lectură (Mal 3,1-4) profetul Malahia exprimă tema purificării: „Va şedea precum cel care topeşte şi îi va curăţa pe fiii lui Levi şi-i va rafina ca pe aur şi pe argint” (v. 3). Textul subliniază necesitatea de purificare, care vine ca „focul” sau ca  „leşia” care spală. E necesar pentru a fi „rafinat ca pe aur şi pe argint” (v. 3), pentru a putea fi în stare „să aducă Domnului ofrandă după dreptate” (v. 3). Este glasul ultimului dintre profeți care anunță apropierea Domnului, numit „îngerul alianței”, precedat de „mesagerul” care „va îndrepta calea înaintea mea” (v. 1). Evanghelistul Matei a recunoscut că este Ioan Botezătorul (cf. Mt 11,13-14), „precursorul” lui Isus. E invitația profetului la responsabilitate deoarece Cuvântul ne este încredințat pentru a duce în lume „mesagerii” şi nu „proprietarii”. Se anunță că Domnul intră în templul său cu scopul de a purifica toți preoții: „îi va curăţa pe fiii lui Levi” (v. 3). Vina lor, semnalată de Malahia constă în a face un cult exterior. Sunt reproşuri adresate preoţilor: li se reproşează tocmai faptul că oferă victime nepotrivite (cf. Mal 1,6-14)]. Sunt ascunse diverse interese și îi îndepărtează pe credincioși de Domnul. Ofranda este a celui care oferă sacrificiul: e vorba de inimă pe care omul, chiar dacă este păcătos, prin căinţă şi propunere, o poate obţine de la Dumnezeu (cf. Ps 51,7).

† Duminica a 4-a de peste an [B]: Apropierea de Dumnezeu [28 ianuarie 2024]

 

Omul posedat în Sinagoga din Cafarnaum - de James Tissot.

Apropierea de Dumnezeu

pr. Isidor Chinez (28 ianuarie 2024) 

Lecturi biblice: Deuteronom 18,15-20; 1Corinteni 7,32-35; Evanghelia Marcu 1,21-28; lecturi biblice

Omilie

Tema acestei duminici prezintă lupta lui Isus împotriva Satanei ca expresie semnificativă a venirii „împărăției lui Dumnezeu”. Este apropierea de Domnul. Liturgia de astăzi se referă la criteriile pentru a distinge adevărații profeți de cei falși. Contemporanii lui Cristos deși, conștienți de indicațiile biblice, nu au fost în stare să-l recunoască drept Mesia, cel așteptat, în persoana lui Isus. Prima lectură este promisiunea divină de a trimite în Israel un profet ca Moise: „Domnul Dumnezeul tău va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un profet ca mine – să ascultaţi de el!” (Dt 18,15). Evanghelia prezintă semnele de credibilitate care însoțesc slujirea Domnului: „erau uimiţi de învăţătura lui, pentru că el îi învăţa ca unul care are autoritate şi nu în felul cărturarilor” (Mc 1,22). A doua lectură conţine sfaturile practice, pentru cei chemaţi la slujirea evangheliei cu „normă întreagă”: Dumnezeu cere o dăruire deplină de la ei. Este „unirea cu Domnul”: „eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji!” (1Cor 7,32).

† Duminica a 3-a de peste an [B]: Timpul convertirii – transformarea vieții și a istoriei [21 ianuarie 2024]

Chemarea lui Ioan și Iacob (1900) – de Vasily Polenov.

Timpul convertirii – transformarea vieții și a istoriei

pr. Isidor Chinez (21 ianuarie 2024) 

Lecturi biblice: Iona 3,1-5.10; 1Corinteni 7,29-31; Evanghelia Marcu 1,14-20; lecturi biblice

Omilie

Tema de astăzi este milostivirea lui Dumnezeu, trezită de convertirea omului. Isus își începe predicarea „în Galileea”, „după ce Ioan a fost închis” și reînnoiește ceea ce fusese deja anunțat de Ioan Botezătorul: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” (Mc 1,15). Este inima „evangheliei lui Dumnezeu”, vestită de toți profeții. „Timpul s-a scurtat” (1Cor 7,29). Timpul care ne este dat pe scena acestei lumi este kairòs [în greacă]. Este timpul favorabil mântuirii. E anunțul apropierii „împărăției Domnului” și chemării apostolilor. E expresia milostivirii lui Dumnezeu față de fiecare din noi. Nu trebuie irosit, căci este spațiul care salvează. E întâlnirea cu Dumnezeu și convertirea inimii. Aceasta este „vestea cea bună” adresată fiecărui om, indiferent de limbă, popor sau cultură! Prima lectură descrie experiența chemării profetului Iona care este trimis la Ninive, o cetate coruptă, să anunțe: „încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus!” (Iona 3,4). Dar nu a mai avut loc, pentru că ninivienii au crezut în predica lui Iona și s-au convertit. Dumnezeu se lasă mişcat de căința oamenilor. A doua lectură este un comentariu a apostolului Paul asupra atitudinii creștine de așteptare a sfârșitului, „căci figura acestei lumi trece” (1Cor 7,31). Fiecare trăiește „ca și cum” nu ar fi pe acest pământ, cu libertate interioară și detaşare de lume. Este aproape „împărăția lui Dumnezeu!” E transformarea vieții și a istoriei!

† Duminica a 2-a de peste an [B]: Să-l vestim pe Domnul [14 ianuarie 2024]

„Veniți și vedeți!” – de Marko I. Rupnik.

Să-l vestim pe Domnul

pr. Isidor Chinez (14 ianuarie 2024) 

Lecturi biblice: 1Samuel 3,3b-10.19;  1Corinteni 6,13c-15a.17-20; Evanghelia Ioan 1,35-42; lecturi biblice

Omilie

Astăzi textele biblice ne vorbesc despre evanghelizare. În Liturgia Cuvântului se afirmă că nimeni nu poate ajunge la o cunoaştere autentică a lui Dumnezeu dacă nu există nimeni care să-l vestească. Credința se dezvoltă proporțional cu hrana Cuvântului. Prima lectură arată cum Samuel nu ar fi ajuns să-l înțeleagă pe Acela care l-a chemat noaptea dacă ar fi fost singur, fără sfatul preotulul Eli. Evanghelia îl prezintă pe Ioan Botezătorul indicându-l pe Cristos ca „mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (In 1,29). Apoi, cei doi ucenici ai săi îl urmează. A doua lectură este un îndemn ce interpretează viața creștină ca pe o jertfă spirituală realizată cu propria viață. Este împlinită de fiecare creștin: începe prin a deveni cu adevărat discipol al Domnului!

† Botezul Domnului [B]: Misterul Botezului [7 ianuarie 2024]

 

Botezul lui Isus de Carl Bloch.

Misterul Botezului

pr. Isidor Chinez (7 ianuarie 2024) 

Lecturi biblice:  Isaia 55,1-11; 1Ioan 5,1-9; 1Ioan 5,1-9; lecturi biblice

Omilie

Este sărbătoarea Botezului Domnului. Liturgia Cuvântului amintește a doua epifanie, adică momentul în care Isus Cristos s-a manifestat lumii ca salvator prin scufundarea lui în apa Iordanului. Pentru ortodocși acesta este adevăratul Crăciun, în sensul că astăzi se celebrează recunoașterea deplină [epifania] sau manifestare, arătarea Fiului lui Dumnezeu și la Betleem și în botezul său. Se deschid larg porțile vieții pentru omul rănit de păcat! Se încheie astăzi celebrările Nașterii Domnului și începe timpul obișnuit din an, în care este oferită Evanghelia după Marcu (anul B). În prima lectură este textul din profetului Isaia unde Cuvântul lui Dumnezeu este comparat cu mâncarea care hrănește fără cheltuieli spre deosebire de hrana scumpă care nu satisface deloc: „voi, toţi cei însetaţi, veniţi la apă […] fără argint şi fără plată!” (Is 55,1). Este reprezentată apa care coboară din cer și udă pământul, fertilizându-l și nu se întoarce fără să-și fi încheiat lucrarea benefică. Este indicat cum trebuie găsit Dumnezeu. E perioada favorabilă: timpul mesianic începe tocmai cu botezul Domnului. Tema ascultării Cuvântului este reluată în a doua lectură sub aspectul credinței teologice: Cuvântul acționează, își dezvăluie harul de mântuire numai celor care îl ascultă cu credință. Apostolul Ioan precizează că ascultarea plină de credință include atitudinea de încredere, adică implicarea personală în exigenţele Cuvântului: este încredere necondiționată, inseparabilă, în viața credinciosului; este puterea care cucerește lumea: „aceasta este victoria cu care a învins lumea: credinţa noastră” (1In 5,4). În fragmentul evanghelic accentul cade asupra naturii botezului în Duhul Sfânt, pe care Ioan Botezătorul era incapabil să-l administreze, dar care va fi administrat de Domnul spre iertarea păcatelor. E o ocazie prețioasă: suntem invitați să reflectăm asupra botezului nostru, așa cum este „modelat” după botezul lui Isus.