† Duminica a 33-a de peste an [A]: Împărtășirea vieții și a bucuriei lui Dumnezeu [19 noiembrie 2023]

Parabola talanților. 

 Împărtășirea vieții și a bucuriei lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez (19 noiembrie 2023) 

Lecturi biblice: Proverbe 31,10-13.19-20.30-31; 1Tesaloniceni 5,1-6; Evanghelia Matei 25,14-30; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului din ultimele duminici ale anului liturgic [A] ne invită să medităm asupra „celor din urmă”, moarte, judecată, rai, iad, adică escatologia [eshatologia, în limba greacă veche]: sunt ultimile realități. În prima lectură este personificarea într-o imagine feminină idealul de fidelitate și angajament în favoarea valorilor „împărăției lui Dumnezeu”, care constituie apoi învățătura centrală a parabolei evanghelice. Proverbele ne amintesc de rolul de neînlocuit al femeii: soție și mamă. Fidelitatea datoriei este ilustrată de parabola talanților în care este descrisă aspectul recompensei întâlnirii cu Domnul. Dumnezeu a dat fiecăruia un important „capital” pe care să-l administreze, să-l facă să dea roade. Lipsa de atitudine sau lenea sunt neajunsuri, greșeli grave care pot deveni ireparabile. Nu putem dormi, ne recomandă apostolul Paul: trebuie să fim vigilenți [a doua lectură]. Este caracterul brusc sau dintr-o dată al „parusiei” [în limba greacă]. În creștinism înseamnă „venire” sau „prezență”: e a doua venire a lui Isus Cristos. Când Domnul s-a înălțat la cer, a lăsat toate darurile sale Bisericii și fiecărui discipol. Astfel, comunitatea are misiunea de a răspândi „împărăția lui Dumnezeu” în lume, valorizând darurile Domnului. Răsplata este împărtășirea vieții și a bucuriei lui Dumnezeu în „casa” sa.

† Duminica a 32-a de peste an [A]: Nu este greu să crezi, ci să perseverezi veghind [12 noiembrie 2023]

 

Parabola celor zece fecioare.

Nu este greu să crezi, ci să perseverezi veghind

pr. Isidor Chinez (12 noiembrie 2023) 

Lecturi biblice: Înţelepciune 6,12-16; 1Tesaloniceni 4,13-18; Evanghelia Matei 25,1-13; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului din această duminică prezintă întâlnirea dintre credincios și Dumnezeul sub imaginea întâlnirii mirelui cu mireasa. Este o imagine întâlnită în Vechiul Testament, mai ales în profeți și în înțelepciune. E întâlnirea dintre mire, Cristos, și mireasa sa, creștinul. Sunt doua dimensiuni: cea istorica – prima lectura – și cea escatologică [eshatologia, în limba greacă veche, adică „ultimele lucruri", moarte, judecată, rai, iad] – a doua lectură și evanghelia. Cele trei texte se referă la caracteristicile întâlnirii cu Dumnezeu atât în ​​timpul vieți cât la ieșirea din această viață. Trăsătura specifică este primatul iniţiativei Domnului în această întâlnire. Lecturile subliniază diferența dintre cele două întâlniri, cea istorică – necesită o aderență a omului la valorile împărăției, cea de a doua, cea escatologică, este neprevăzută, dintrodată. Verbul ce leagă textele este: „căută”, „mișcă-te”, „mergi spre”. Înțelepciunea se manifestă „celor care o caută” și pornesc la drum spre a o întâlni. Parabola „fecioarelor” atestă cele două comportamente care se întâlnesc în mod obișnuit la oameni și la credincioși: căutarea, atenția la adevărul binelui, dar și cel dat uitării, neglijenței sau indiferenței. Nu este greu să crezi, dar să perseverezi veghind! Apostolul Paul schimbă obiectivul așteptării – întâlnirea cu Cristos pe care oamenii acestei generații sunt chemați să-și amintească: „nu vreau ca voi să rămâneţi în ignoranţă cu privire la cei morţi, ca să nu vă întristaţi precum ceilalţi, care nu au speranţă. Căci dacă noi credem că Isus a murit şi a înviat, la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormiţi împreună cu el” (1Tes 4,13-14). Credința, dând sens vieții noastre, ne mângâie, ridicându-ne și hrănindu-ne, alimentează speranța în viața veșnică.

† Duminica a 31-a de peste an [A]: Trăim ceea ce anunțăm [5 noiembrie 2023]

Fariseii și cărturarii stau de vorbă cu Isus.

Trăim ceea ce anunțăm

 pr. Isidor Chinez (5 noiembrie 2023) 

Lecturi biblice:  Malahia 1,14b-2,2b.8-10; 1Tesaloniceni 2,7b-9.13; Evanghelia Matei 23,1-12; lecturi biblice

Omilie

Lecturile biblice sunt un cuvânt puternic adresat preoților comunității. Este vorba despre restabilirea funcției sacerdotale levitice, de slujirea apostolică și de misiunea conducătorilor primei Biserici creștine. Profetul Malahia adresează un avertisment sever preoților: sunt păstorii răi care conduc poporul lui Dumnezeu pe căi greșite – „Voi trimite împotriva voastră blestemul […]. V-am făcut să fiţi nişte dispreţuiţi şi nişte zdrobiţi […] pentru că nu aţi păzit căile mele şi v-aţi înălţat faţa împotriva legii” (Mal 2,2.9). Apostolul Paul amintește de dăruirea cu care și-a îndeplinit misiunea în Tesalonic: „vă aduceţi aminte, fraţilor, de truda şi osteneala noastră: noaptea şi ziua lucram, ca să nu devenim o povară pentru niciunul dintre voi, şi am predicat între voi evanghelia lui Dumnezeu” (1Tes 2,9). Evanghelistul Matei subliniază tentațiile la care sunt supuși conducătorii Bisericii: „Nici «tată» să nu spuneţi nimănui între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc! Nici să nu fiţi numiţi «maeştri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos! (Mt 23,9-10). Lecturile pot constitui o manifestare a bunului simnț despre misiunea pastorală și evanghelică în Biserică: Dumnezeu este „Tată” întotdeauna care cere iubire față de toți. Este urmarea lui Cristos: „cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru!” (Mt 22,11). Este ceea ce trăim și anunțăm în fiecare zi: e ascultarea Domnului!

† Toți Sfinții [A B C]: Comuniunea cu sfinții [1 noiembrie 2023]

Comuniunea cu sfinții

pr. Isidor Chinez (1 noiembrie 2023) 

Lecturi biblice:  Apocalips 7,2-4.9-14; 1Ioan 3,1-3; Evanghelia Matei 5,1-12a; lecturi biblice

Omilie

Astăzi celebrăm cu mare bucurie solemnitatea Tuturor Sfinților. Liturgiștii au compus „rugăciunea zilei”, numită „colecta”, explicând motivația sărbătorii cu aceste cuvinte: „Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care ne-ai dat bucuria de a cinsti într-o singură sărbătoare meritele tuturor sfinţilor, te rugăm, ca, având în faţa ta o asemenea mulţime de mijlocitori, să primim de la tine belşugul mult dorit al îndurării tale”. Biserica apare ca o „grădină” în care Duhul Domnului a ridicat o mulțime de sfinți. Cele trei lecturi dezvoltă un discurs despre sfințenie pe care comunitatea o înțelege mai profund prin misterul fericiților din cer. Biserica, cu multe greutăţi şi umbre, este nespus de sfântă, în virtutea prezenței personale a lui Cristos în viața omului prin sfințenia de la botez, comunicată prin sacramente. Este necesar să trecem dincolo de acest orizont pământesc, pentru a putea contempla pe deplin rodul matur al sfințeniei. În Apocalips, numărul este cu adevărat imens: „am văzut […] o mulţime mare pe care nimeni nu putea să o numere, din toate neamurile, triburile, popoarele şi limbile” (Ap 7,9). Am ascultat Evanghelia după Matei în care se proclamă „fericirile”: fiecare dintre ele conturează un aspect, o dimensiune, un chip al sfințeniei: este chipului lui Cristos în sfinții săi. Sfântul este un „om al fericirilor”. La fel cum înțelepciunea evangheliei, pe care sfinții au transpus-o în viața lor, este la nesfârșit: e numărul plinătăți, care crește pe zi ce trece. Suntem fii ai lui Dumnezeu. Pentru apostol Ioan suntem „fii” nu printr-o creație naturală, ci prin faptul că suntem „inundați” de iubirea lui Dumnezeu: „vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem!” (1In 3,1). Pentru că „Dumnezeu este iubire” (1In 4,16), „pentru că îl vom vedea aşa cum este” (1In 3,2). Este comuniunea cu sfinții!

† Duminica a 30-a de peste an [A]: Lege, profeți și iubire [29 octombrie 2023]

Isus și învățatul Legii.

Lege, profeți și iubire

pr. Isidor Chinez (29 octombrie 2023) 

Lecturi biblice: Exod 22,20-26; 1Tesaloniceni 1,5c-10;  Evanghelia Matei 22,34-40; lecturi biblice

Omilie

Liturgia duminicii de astăzi are ca temă iubirea de Dumnezeu și iubirea față de aproapele. Merge în inima revelației biblice: e definirea celei mai importante dintre toate poruncile, adică exigența voinței lui Dumnezeu într-un stil de viață inspirat de dragoste. E criteriul adevăratului credincios. Textele biblice sunt clare: plecând de la afirmația evanghelică a iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui cele două lecturi focalizează necesitatea sau imperativul iubiri. Sunt un comentariu la evanghelie. Cartea Exodului amintește care sunt oameni ce au mare nevoie de bunăvoință, înțelegere, iubire: „Să nu faci rău celui străin şi să nu-l asupreşti […] Să nu faci rău niciunei văduve, nici orfanului!” (Ex 22,20.21). Sunt cei mai defavorițați. Psalmistul evidențiază supremația Domnului: „Dumnezeul meu, stânca mea în care mi-am căutat refugiu, scutul meu, cornul mântuirii mele şi scăparea mea” [Ps 17(18),3]. Isus zădărnicește planurile fariseilor aducându-i înapoi la tradiția Legii și a profeților: „în aceste două porunci este cuprinsă toată Legea şi Profeţii” (Mt 22,40). Învățatul Legii pune o întrebare extrem de insidioasă. Răspunsul lui Isus lasă nimic afară: este iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui. Esenţialul nu trebuie căutat în Lege sau preceptele sale, ci în descoperirea paternității lui Dumnezeu. Pentru sfântul Paul credincioșii exemplari sunt creștinii din Tesalonic. Manifestarea acestei iubiri faţă de Dumnezeu este descrisă în aceşti termeni: „v-aţi întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu şi adevărat şi să-l aşteptaţi pe Fiul său din ceruri” (1Tes 1,9-10). Indică prima manifestare a corectitudinii relației cu Dumnezeu: abandonarea idolatriei. Paul arată clar că iubirea față de Dumnezeu se naște din acceptarea Cuvântului său. De aceea: este Lege, profeți și iubire!

† Duminica a 29-a de peste an [A]: Aparținem Domnului prin botez [22 octombrie 2023]

„Ale cui sunt imaginea aceasta şi inscripţia?” 

Aparținem Domnului prin botez

 pr. Isidor Chinez (22 octombrie 2023) 

Lecturi biblice: Isaia 45,1.4-6; 1Tesaloniceni 1,1-5b; Evanghelia Matei 22,15-21; lecturi biblice 

Omilie

Lecturile biblice din această duminică au ca obiect divizarea puterilor, cea politică și cea religiosă. Se afirmă unitatea originii din moment ce în Dumnezeu se află izvorul întregii autorităţi existente pe pământ: e „unicitatea absolută a Domnului” – el este regele, creatorul, salvatorul, judecătorul universal. Înaintea lui divinitățile păgâne sunt un nimic: „căci toţi zeii popoarelor sunt deşertăciune” [Ps 95 (96),5], citim în palmul responsorial. El este moderatorul istoriei sacre și profane, întrucât totul converge spre realizarea planului său de mântuire. Liturgia de astăzi se deschide cu un text din profetul Isaia unde vorbește despre Cirus ca despre „unsul” său, adică Mesia. Acesta învinsese imperiul babilonian în  anul 538 î.C., creând astfel condițiile pentru eliberarea evreilor deportați. Pentru un credincios, realitățile pământești și utilitatea lor între lucrurile din această lume, se referă la începutul lor: „Domnul este Dumnezeu nostru, nu este altul în afară de el”, căci Domnul le-a creat. Răspunsul lui Cristos către farisei este o adevărată învățătură asupra originii divine a puterii și asupra distincției cea temporală și cea spirituală: Isus „le-a zis: «Daţi-i, aşadar, Cezarului ceea ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!»” (Mt 22,21). În a doua lectură apostolul Paul descrie modalitățile „tributului” creștin, adică consemnarea lui Dumnezeu a proprie persoane: e „lucrarea credinţei voastre, a strădaniei iubirii şi a perseverenţei speranţei voastre în Isus Cristos înaintea lui Dumnezeu Tatăl nostru” (1Tes 1,3). Sunt virtuți teologice: credință, speranță și iubirea. Îi aparținem Domnului prin botez!

† Duminica a 28-a de peste an [A]: Chemarea la mântuire [15 octombrie 2023]

Parabola ospățului de nuntă.

Chemarea la mântuire

 pr. Isidor Chinez (15 octombrie 2023) 

Lecturi biblice: Isaia 25,6-10a; Filipeni 4,12-14.19-20; Evanghelia Matei 22,1-14; lecturi biblice

Omilie

Textele biblice din această duminică ne adresează o chemare la speranță: este vocația la mântuire! În centrul găsim o alegorie: banchetul bucuriei care, în evanghelie, capătă caracterul specific al sărbătorii nunții. Dumnezeu pregătește pentru credincioșii săi o mare sărbătoare unde vor fi șterse orice formă de tristețe și doliu pentru totdeauna; va fi înlăturată moartea [din lectura întâia]. Parabola din evanghelie precizează foarte bine împrejurările în care trebuie să aibă loc convocarea la bucurie: e nunta fiului regelui, adică căsătoria Fiului lui Dumnezeu cu natura umană – e vorba de „întrupare”. Apostolul Paul, în lectura a doua, descrie cum ar trebui să fie dispoziţia primitoare a omului: atunci „Dumnezeul meu va avea grijă să suplinească orice nevoie a voastră după bogăţia gloriei sale în Cristos Isus” (Fil 4,19). Este un îndemn ce poate fi legat de cele două lecturi [prima și evanghelia];  e un ansamblu de relații între persoane, Biserică și societate.