pr. Isidor Chinez (19 noiembrie 2023)
Lecturi biblice: Proverbe 31,10-13.19-20.30-31; 1Tesaloniceni 5,1-6; Evanghelia Matei 25,14-30; lecturi biblice
Omilie
Liturgia Cuvântului din ultimele duminici ale anului liturgic [A] ne invită să medităm asupra „celor din urmă”, moarte, judecată, rai, iad, adică escatologia [eshatologia, în limba greacă veche]: sunt ultimile realități. În prima lectură este personificarea într-o imagine feminină idealul de fidelitate și angajament în favoarea valorilor „împărăției lui Dumnezeu”, care constituie apoi învățătura centrală a parabolei evanghelice. Proverbele ne amintesc de rolul de neînlocuit al femeii: soție și mamă. Fidelitatea datoriei este ilustrată de parabola talanților în care este descrisă aspectul recompensei întâlnirii cu Domnul. Dumnezeu a dat fiecăruia un important „capital” pe care să-l administreze, să-l facă să dea roade. Lipsa de atitudine sau lenea sunt neajunsuri, greșeli grave care pot deveni ireparabile. Nu putem dormi, ne recomandă apostolul Paul: trebuie să fim vigilenți [a doua lectură]. Este caracterul brusc sau dintr-o dată al „parusiei” [în limba greacă]. În creștinism înseamnă „venire” sau „prezență”: e a doua venire a lui Isus Cristos. Când Domnul s-a înălțat la cer, a lăsat toate darurile sale Bisericii și fiecărui discipol. Astfel, comunitatea are misiunea de a răspândi „împărăția lui Dumnezeu” în lume, valorizând darurile Domnului. Răsplata este împărtășirea vieții și a bucuriei lui Dumnezeu în „casa” sa.
Prima lectură (Prov 31,10-13.19-20.30-31) este din cartea Proverbelor: o colecție de învățături tradiționale derivate din experiența de viață și propuse sub forma unei judecăţi sau a imaginii, câteodată chiar greu de înțeles. Termenul ebraic [ma shàl] pe care sfântul Ieronim îl traduce prin „proverb”: e intraductibil deoarece are o gamă foarte largă semantică fiind un discurs în sensul unei decizii sau a unei hotărâri, parabole, satiră. Textul de astăzi este preluat din ultima colecție scrisă în formă de alfabet. E concluzia cărții. Înțepepciunea indică caracteristicile unei femei „puternice”: o soție bună, harnică, generoasă cu cei săraci, temătoare de Dumnezeu. Este femeia înțeleaptă și muncitoare, care nu obosește să se îngrijească de binele familiei sale și se preocupă de cei străini și săraci: „Inima soţului ei se încrede în ea […]. Ea îşi desface palma către cel umil şi-şi întinde mâna către cel nevoiaş” (v. 12.20). Autorul face elogii acestei femei. Textul începe cu o întrebare: „Femeia de valoare cine o poate găsi?” (v. 10). Întrebarea arată că nu se găseşte uşor acest tip de femeie, dar când este descoperită e o mare comoară, neprețuită. Expresia ebraică se referă la o femeie practică, bună din punct de vedere moral (cf. Rut 3,11), abilă în conducerea casei (cf. Prov 12,4; 31,10-29). În toate culturile se găsesc judecăți negative și glume despre femei: nu te fac să gândești bine la marea majoritate a femeilor! Dar această femeie nu are angajamente sociale sau politice, ci joacă un rol fundamental în cadrul familiei: e femeia înțeleaptă care dă salvare omului și societății cu hărnicia ei; nu este nepăsătoare sau leneșă; ea contribuie la bunăstarea tuturor. Putem spune că sunt multe femei destoinice în istorie și în Biserică! Tradiția creștină a aplicat acest text Sfintei Fecioare Maria.
A doua lectură (1Tes 5,1-6). Apostolul Paul plecase din Tesalonic în grabă din cauza revoltei iudeilor. Era îngrijorat de situația comunității. Primind vești bune de la Timotei și Sila [„Paul, Silva și Timotei către Biserica tesalonicienilor” (1Tes 1,1)] care îl informa că credincioșii vor să știe cum se va întâmpla ca Domnul să se întoarcă pe pământ? Paul răspunde la aceste întrebări foarte preocupante printre primii creștini (cf. Fap 1,6-7; Mt 24,36). În iudaism, „ziua Domnului” era sinonimă cu răzbunarea și judecata (cf. Is 13,6.9; 22,5; 27,1; Ioel 1,15; 2,2; 4,15; Am 5,18-20; Sof 1,15). Acum Paul vorbește în termeni de lumină și întuneric – este deci în sens moral. Apostolul vede a doua venire a lui Isus ca un izvor de speranță și un moment de responsabilitate, pentru că în acea scurtă durată trebuie să ne confruntăm cu Dumnezeu și cu noi înșine. Este un îndemn să trăim în bucurie. Paul îi mustră pe cei care ar voi să afle mai multe despre momentul venirii Domnului și amintește: creștinii trebuie să se preocupe doar de un singur lucru – să trăiască evanghelia în așa fel încât să fie mereu pregătiți pentru venirea lui Isus, „căci voi înşivă ştiţi precis că ziua Domnului vine ca un hoţ în timpul nopţii” (v. 2). Pot fi vreodată surprinși fiii luminii în plină zi?! Cel care trăiește în lumină este totdeauna transparent. E angajamentul creștin în așteptarea împărăției lui Dumnezeu, care este rezumat în două cuvinte: vigilență și prudență. În aceste două cuvinte nu se indică o practică religioasă, ci mai degrabă promisiunea de a face ceva într-o societate fraternă și solidară: „să nu dormim precum ceilalţi, ci să veghem şi să nu ne pierdem cumpătul” (v. 6). Întoarcerea Domnului nu poate fi evitată. Vom fi chemați să luăm în consiterație totul: va fi dezvăluit acolo unde am căutat pacea, liniștea!
În parabola talanților ce e relatată în Evanghelie după Matei (Mt 25,14-30) se pune accent pe diferența dintre comportamentul primilor doi slujitori și cel de-al treilea, care de frică nu a „lucrat” talantul primit, ci „a săpat o groapă în pământ şi a ascuns banii” (v. 18). Acesta din urmă îi reprezintă simbolic pe evlavioșii timpului său care, preocupați de respectarea celor mai mici detalii ale Legii, nu acceptă mesajul lui Cristos de mântuire. Matei este cel care relatează parabola în funcție de cititorii săi. Dumnezeu dă fiecărei om din darurile sale în baza capacității și se așteaptă ca să facă tot ce le stă în putință pentru roade,… dar răsplata este același pentru toată lumea. Slujitorul leneș reprezintă aici pe acei creștini care, stăpâniți de teama de pedeapsa divină sunt preocupați de respectarea poruncilor, dar nu se angajează într-o slujire a iubirii pentru binele comun. Prin urmare, parabola urmărește să depășească o viziune legalistă a relației cu Dumnezeu și, pe de altă parte, necesitatea sau exigența unei vieți creștine caracterizată de fidelitatea față de evanghelie.
Este angajamentul Bisericii de-a lungul timpului adresat oamenilor. În ultimele duminici, Matei s-a adresat conducătorilor cu responsabilitățile de slujire (cf. Mt 23,1-12) sau de întâlnirea fecioarelor cu mirele veghind ca uleiul să nu se termine (cf. Mt 25,1-13), iar astăzi se adresează creștinilor care trebuie să administreze darurile primite. Să acceptăm vizita Domnului primind Euharistia. Suntem chemați să dăm cont de acesta. Isus încredințează fiecărui om din darurile sale: este timpul să aducem roade. Cine se implică și se preocupă se va „împărtăși” de bucuria Domnului la întoarcerea sa. Cei fricoși vor rămâne îndepărtați, dați afară, de neadmis.
Creștinii s-au mulțumit cu rituri, rugăciuni banale sau tipicare, cu devoțiuni, având intenția de a câștiga „merite” și de a scăpa de iad. Pentru Domnul, respectarea normelor nu are importanță, ci disponibilitatea de a primi darurile lui Dumnezeu și de a le face să rodească. Nu este să capeți „răsplată” sau să eviți pedeapsă, ci să intri în „bucuria” Domnului, adică să trăiești în armonie cu el și să actualizezi acele valori care depinde de fericirea ta, în această viață și în cea viitoare. Sunt descalificați nu cei care „produc” mai puțin, ci aceia care nu se încred în milostivirea lui Dumnezeu!
Este împărtășirea vieții și bucuriei Domnului!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu