Trăim ceea ce anunțăm
pr. Isidor Chinez (5 noiembrie 2023)
Lecturi biblice: Malahia 1,14b-2,2b.8-10; 1Tesaloniceni 2,7b-9.13; Evanghelia Matei 23,1-12; lecturi biblice
Omilie
Lecturile biblice sunt un cuvânt puternic adresat preoților comunității. Este vorba despre restabilirea funcției sacerdotale levitice, de slujirea apostolică și de misiunea conducătorilor primei Biserici creștine. Profetul Malahia adresează un avertisment sever preoților: sunt păstorii răi care conduc poporul lui Dumnezeu pe căi greșite – „Voi trimite împotriva voastră blestemul […]. V-am făcut să fiţi nişte dispreţuiţi şi nişte zdrobiţi […] pentru că nu aţi păzit căile mele şi v-aţi înălţat faţa împotriva legii” (Mal 2,2.9). Apostolul Paul amintește de dăruirea cu care și-a îndeplinit misiunea în Tesalonic: „vă aduceţi aminte, fraţilor, de truda şi osteneala noastră: noaptea şi ziua lucram, ca să nu devenim o povară pentru niciunul dintre voi, şi am predicat între voi evanghelia lui Dumnezeu” (1Tes 2,9). Evanghelistul Matei subliniază tentațiile la care sunt supuși conducătorii Bisericii: „Nici «tată» să nu spuneţi nimănui între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc! Nici să nu fiţi numiţi «maeştri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos! (Mt 23,9-10). Lecturile pot constitui o manifestare a bunului simnț despre misiunea pastorală și evanghelică în Biserică: Dumnezeu este „Tată” întotdeauna care cere iubire față de toți. Este urmarea lui Cristos: „cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru!” (Mt 22,11). Este ceea ce trăim și anunțăm în fiecare zi: e ascultarea Domnului!
Profetul Malahia este unul dintre profeții post-exilici. După dispariția monarhiei, viața se învârte în jurul templului. Preoții au frâiele țării, dar nu îndeplinesc datoriile stării lor. Profetul (Mal 1,14b-2,2b.8-10) le reproșează că „pervertesc alianța”. „Binecuvântările” de care beneficiază preoții sunt o favoare care le vine luată: „voi trimite împotriva voastră blestemul, şi voi blestema binecuvântările voastre; ba chiar le-am blestemat, pentru că nu este nimeni între voi care să pună la inimă” (v. 2). Discursul adresat preoților ce au misiunea de a cunoaște și de a interpreta Cuvântul lui Dumnezeu poporului și de a-l ajuta să-și pună în practică voința sa sunt o piatră de poticnire pentru că sunt necinstiți și învață neadevărul. Profetul subliniază că toți sunt membri ai aceleiași familii: „Oare nu este un singur tată pentru noi toţi? Oare nu un singur Dumnezeu ne-a creat? De ce ne trădăm unul pe celălalt, profanând alianţa părinţilor noştri?” (v. 10). Ei au misiunea de a consacra poporul lui Dumnezeu și de a căuta gloria sa. Trebuie să învețe Legea dată lor de Moise. Dar în loc să se gândească la mărirea Domnului, ei caută propriul interes: „voi v-aţi îndepărtat de la cale şi mulţi s-au poticnit de lege; aţi distrus alianţa cu Levi – zice Domnul Sabaot” (v. 8). Arătându-le păcatul, profetul îi cheamă la convertire: le reamintește că Dumnezeu este un tată care iubește pe fiecare dintre copiii săi. În chemarea la înțelegere, fraternitate, alungarea oricărei ostilități, Malahia vestește timpuri noi ce se vor deschide cu Mesia. Suntem invitați să ne orientăm viețile noastre către Dumnezeu și să descoperim iubirea sa.
În lectura a doua (1Tes 2,7b-9.13), apostolul Paul îi invită pe tesaloniceni să-și amintească cum s-a comportat el: i-a îngrijit ca o mamă, hrănindu-i cu Cuvântul lui Dumnezeu și cu propria-i viață. În loc să se prezinte ca apostol al lui Cristos și să insiste asupra autorității care îi vine de la Dumnezeu, Paul le adresează creștinilor un mesaj plin de blândețe și umilință: „Ne-am făcut blânzi în mijlocul vostru ca o doică ce îşi dezmiardă copiii. Atât de ataşaţi eram de voi, încât ne-ar fi plăcut să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci şi sufletele noastre, pentru că ne deveniserăţi dragi” (v. 7-8). Arată o iubire plină de afecțiune! Generozitatea sa este extremă; ea merge atât de departe încât vrea să-și ofere viața pentru ei. Atitudinea sa corespunde cu ceea ce ne recomandă evanghelia de astăzi: „cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru!” (Mt 23,11). Este inspirat de iubirea care vine de la Dumnezeu. Ce contează nu este timpul necesar pentru a transmite și a explica vestea cea bună. Tesalonicenii nu au fost copleșiți de elocvența sau de logica lui Paul, ci de iubirea pe care el a arătat-o față de ei. Acum se bucură că poate culege rodul iubirii: este credința care strălucește în comunitatea din Tesalonic.
În Evanghelia după Matei (Mt 23,1-12) sunt reproșurile lui Isus către cărturari și farisei avertizându-i de ipocrizie. Cărturarii și fariseii nu sunt preoți și, prin urmare, au uzurpat „caredra” lui Moise. Fariseii sunt o grupare teologică, politico-religioasă în Iudaismul antic; au apǎrut distinct imediat dupǎ revolta Macabeilor (165-160 î.C.). Dupǎ distrugerea Templului (în anul 70 d.C.), fariseii au continuat sǎ funcționeze în sinagogi și în școli, încurajând poporul evreu, dar, cu timpul, puterea lor s-a redus[1]. Ei au modificat religia lui Israel în funcție de interesul lor făcând prescripții, o cazuistică obsesivă, subminând planul lui Dumnezeu. Criticile pe care Domnul le adresează nu sunt atât o condamnare a acestora, ci mai degrabă un avertisment adresat Bisericii de a nu adopta aceleași comportamente: „Cărturarii şi fariseii s-au aşezat pe catedra lui Moise. Faceţi şi împliniţi tot ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun şi nu fac!” (v. 2-3). Remediul pentru credincioşi este urmarea lui Cristos cu umilința. După disputele pe care le-a avut Isus cu fariseii, „experții” Torei [Legii] erau cărturarii sau scribii [explica cărțile lui Moise – Geneza, Exodul, Levitivul, Numerii și Deuteronomul (ce se numește Pentateuhul) și interpreta poporului normele juridice]. Dar și fariseii au o influență importantă asupra poporului. Este o indicație a responsabilitații lor: tocmai această misiune trebuie să fie atenți cum o fac…
În evanghelie, Domnul este foarte drastic: cărturarii și fariseii stăteau pe catedra lui Moise. Ei pun poveri pe umerii oamenilor pe care nici nu le ating cu degetul. Ei fac totul pentru a fi admirați, poartă haine deosebite, caută primele locuri, sunt întâmpinați cu numele „rabbin”. Sunt în slujba comunității, dar folosesc religia pentru propriile lor interese. Procedând astfel, ei nu promovează iubirea de Dumnezeu, ci cultul personalității. De aici provin multe distorsiuni religioase care duc la surogate ale adevăratei credințe, adică devoționalism și superstiție. Prin urmare, Domnul îi invită pe ascultătorii săi să facă ceea ce spun ei, dar să nu imite ceea ce fac. Apoi, întorcându-se către discipoli, îi îndeamnă să nu fie numiți „rabbini”, „maeştri” sau călăuze, pentru că unul singur este maestrul lor, Cristos, și noi toți sunt frați. Conducătorii religioși nu trebuie să se simtă mai presus de simpli credincioși, ci trebuie să fie „lucrători” ai fraternității. Credincioșii descoperă demnitatea de fii ai lui Dumnezeu: aceasta înseamnă a nu „delega” nimănui căutarea lor religioasă, rămânând deschiși și disponibili pentru toți cei care îl caută pe Dumnezeu, indiferent de religie, popor, cultură. Trăim ceea ce anunțăm, nu în ipocrizie! Domnul spune: „Faceţi şi împliniţi tot ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun şi nu fac!” (v. 3)… Este urmarea lui Isus în umilință: „cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru!” (v. 11). Este ascultarea Domnului!
[1] Unii dintre ei au trǎit în perioada eleno-romanǎ a iudaismului. Hillel a trǎit în timpul lui Irod cel Mare (regele Iudeei [37-4 î.C.]). Între anii 30-70 d.C. a activat Gamaliel, membru de frunte al Sinedriului la începutul secolului I, învățătorul apostolului Paul (cf. Fap 5,34-39; 22,3).
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu