† Duminica a 2-a de peste an [B]: Domnul cheamă! Cine răspunde? [17 ianuarie 2021]

 Ioan Botezătorul indică pe Isus ca „mielul lui Dumnezeu” (1623)

de Domenico Zamperi detto il Domenichino, Basilica di S. Andrea della Valle, Roma.

Domnul cheamă! Cine răspunde?

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (17 ianuarie 2021) 

Lecturi: 1Samuel 3,3b-10.19; 1Corinteni 6,13c-15a.17-20; Evanghelia Ioan 1,35-42; lecturi biblice 

Omilie

Liturgia ne sugerează că avem nevoie să fim însoțiți în viață pentru a descoperi și a urma cuvintele care uneori ni se par neînțelese, dar care stârnește interes și ne face să ne ridicăm din situațiile noastre nefaste. Este nevoie de evanghelizare, adică de promovarea Evangheliei în orice timp și orice loc; altfel spus: credința se dezvoltă cu hrana cuvântului lui Dumnezeu. Lecturile sunt foarte clare din acest punct de vedere. Prima lectură arată cum Samuel nu ar fi ajuns să înțeleagă cu ușurință cine este Cel care l-a chemat în noapte, dacă ar fi fost singur, fără sfatul lui Eli. Evanghelia îl prezintă pe Ioan Botezătorul indicându-l pe Isus prezent în lume ca „mielul lui Dumnezeu”; astfel cei doi ucenici îl urmează. A doua lectură este un îndemn care interpretează viața creștină ca o jertfă spirituală făcută cu propria viață. Prima lectură și Evanghelia pun în evidență figura lui Eli și cea a lui Ioan Botezătorul. Ambii acționează asupra ucenicilor, punându-i să se apropie de misterul lui Dumnezeu, să intri în vorbă cu el. 

† Botezul Domnului [B]: Isus împărtășește suferința cu lumea păcătoasă [10 ianuarie 2021]

Botezul lui Isus – de Erich Castellucci.

Isus împărtășește suferința cu lumea păcătoasă

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (10 ianuarie 2021) 

Lecturi: Isaia 55,1-11; 1Ioan 5,1-9; Evanghelia Marcu 1,7-11; lecturi biblice

Omilie

Sărbătoarea Botezul lui Isus face parte din acest timp liturgic – Nașterii Domnului. Dumnezeu îl arată Fiul său, Isus, ca Mesia cel așteptat. Ceea ce noi, latinii, numim apariție, grecii numesc epifanie. Sunt „trei epifanii”: în noaptea Crăciunului, când copilul este arătat păstorilor, când sosesc magii este arătat păgânilor ca „rege al iudeilor”; acum, în apele Iordanului, când primește investitura de la Dumnezeu Tatăl ca „Fiul său cel iubit”, punându-se în rând cu păcătoșii din lumea întreagă, după ce s-a coborât în apă. Din acel moment începe viața publică: Isus devine predicator al împărăției lui Dumnezeu. Este „începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu”, după cum scria în cartea sa Marcu care se preocupă să relateze dubla manifestare a Duhului Sfânt și a Tatălui în viața lui Isus, la botezul său.

† Epifania Domnului: Să-l adore pe Domnul toate popoarele [6 ianuarie 2021]

Adorarea magilor (1765) – de Corrado Giaquinto.

 Să-l adore pe Domnul toate popoarele

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (6 ianuarie 2021) 

Lecturi: Isaia 60,1-6; Efeseni 3,2-3a.5-6; Evanghelia Matei 2,1-12; lecturi biblice

Omilie

Astăzi celebrăm Epifania Domnului. Ce este epifania? În greacă este manifestare sau apariție. Evanghelistul Luca o destina celor din urmă, păstorilor, sfântul Matei o rezervă străinilor, magilor. Cele trei lecturi anunță aceeași mare speranță: vestea bună nu mai aparține lui Israel, ci creștinilor; mântuirea este oferită tuturor popoarelor. Toți sunt chemați la ieslea Betleemului: nu numai evreii, dar toate neamurile pământului. Vestea o găsim în textele biblice: este manifestarea universală a mântuirii pe care Isus a venit s-o realizeze, cum spune profetul Isaia [în prima lectură]: „Ridică-te, luminează-te, Ierusalime, căci lumina ta vine şi gloria Domnului răsare deasupra ta!” Evanghelie ne arată primii adoratori ai lui Mesia: sunt magii. Iar, când apostolul Paul vorbește despre misterul mântuirii, a voit să arate că taina trebuie să lumineze toate popoarele, că omenirea este destinată să se unească alături de Domnul: „păgânii sunt împreună-moştenitori, formează un singur trup şi sunt împreună părtaşi ai promisiunii, în Cristos Isus, prin evanghelie”. Această este Epifania Domnului: adevărata lumină asupra popoarelor; e vorba despre adunarea oamenilor, chiar a păgânilor, fără distincție de rasă sau culoare, sub credința în Dumnezeu. Întâlnindu-l pe Domnul, formăm un singur popor al lui Dumnezeu, o împărăție, o biserică universală, care să-l adore pe Isus Mântuitorul!

† Duminica a 2-a după Crăciun: Să contemplăm gloria sa [3 ianuarie 2021]

Să contemplăm gloria sa

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (3 ianuarie 2021) 

Lecturi:  Ben Sirah 24,1-2.8-12 (Neo-Vulgata - Ecleziasticul 24,1-4.12-16); Efeseni 1,3-6.15-18; Evanghelia Ioan 1,1-18; forma prescurtată: Evanghelia Ioan 1,1-5.9-14; lecturile biblice

Omilie

Avem o idee despre Nașterea Domnului legată de Evanghelia lui Luca din care citim în Noaptea Crăciunului și la Aurora zilei de Crăciun: copilașul stând în iesle, cu îngerii și păstorii. Această imagine a Nașterii Domnului rămâne în memoria noastre cu cântecele îngerilor și priveliștile nespus de frumoase. Nu întâmplător liturgia din Ziua de Crăciun ne face să citim începutul Evangheliei lui Ioan: „in principio”, în latină, „en archē”, în greacă, în românește: „la început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu” (In 1,1). Este aceeași expresie cu care începe Biblia: „La început, Dumnezeu a creat cerul și pământul”, citim în cartea Genezei (Gen 1,1). Actul în care Dumnezeu dă viață întregii creații, deci, și timpului și istoriei, este temelia tuturor lucrurilor, ne existând până atunci. Este o nouă meditație… Prima lectură descrie drumul Înțelepciunii care, din tronul ceresc, coboară să stea printre oameni: „în Iacob să locuieşti şi în Israel să ai moştenire!” La fel, la Evanghelie: Cuvântul lui Dumnezeu coboară din veșnicie și se stabilește printre noi: „Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi”. A doua lectură este legată de predestinarea creștinilor: „să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui”. Să medităm la aceasta.

† Sfânta Maria, mama lui Dumnezeu (Anul Nou): Născătoare de Dumnezeu (Theotókos) [1 ianuarie 2021]

Născătoare de Dumnezeu [Theotókos]

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (1 ianuarie 2021) 

Lecturi: Numerilor 6,22-27; Galateni 4,4-7;  Evanghelia Luca 2,16-21; lecturi biblice 

Omilie

Astăzi începem un an nou civil. Creștinii au legat mereu acest an de credință. Înainte de Conciliul Vatican al II-lea se celebra „tăierea împrejur” al lui Isus, care după Luca a avut loc la opt zile de la naștere (Lc 2,21). Apoi, această zi a fost dedicată Mariei, mama lui Dumnezeu și, din 1968, ziua de 1 ianuarie a devenit, prin voința papei Paul al VI-lea, „Ziua Mondială a Păcii”, în care papa scrie mesajul pentru pacea mondială. Lecturile biblice meditează o varietate de teme: binecuvântarea preoților și pacea lui Dumnezeu – în prima lectură; [este începutul Anului Nou]; Maria ca model pentru fiecărei mamă [„păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei”] și uimirea în fața iubirii lui Dumnezeu; numele cu care Domnul vrea să fie identificat și invocat [„i s-a pus numele Isus”] –  în Evanghelie; Fiul lui Dumnezeu este „născut din femeie” pentru ca să ne facă fii ai Tatălui [„care strigă: «Abbà, Tată!»”] – în lectura a doua.

† Sfânta Familie [B]: Isus, așteptatu-l popoarelor [27 decembrie 2020]

Prezentarea lui Isus la templu.

Isus, așteptatu-l popoarelor

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (27 decembrie 2020) 

Lecturi: Geneză 15,1-6; 21,1-3; Evrei 11,8.11-12.17-19; Evanghelia Luca 2,22-40; lecturi

Omilie

Liturgia ne propune celebrarea Sfintei Familii ca model al tuturor familiilor umane, cele creștine și nu numai. Nașterea Domnului dă o lumină nouă asupra acestui mister. Isus se naște într-o familie din Nazaret. Vine ca fiu al unei familii. Important e să privim ieslea… Familia îşi are rădăcinile în însăşi iubirea lui Dumnezeu. Prin întrupare, Fiul lui Dumnezeu este unit, într-un fel, cu orice fiinţă omenească. Lucrează cu mâini umane, iubește cu inimă umană. Este un nou început în istoria universală a omului –  bărbat și femeie; arată care este punctul de plecare, centrul fiecărei familii adevărate: este Isus Cristos. Textele biblice ni-l propun astăzi pe patriarhul Abraham și pe soția sa, Sara, în pragul unei promisiuni. Scrisoarea către Evrei prezentă viața lui Abraham pătrunsă de credință și speranță. Evanghelia descrie o comunitate formată din Iosif, Maria și Isus, cu o mare sobrietate și discreție, ca să se împlinească Scripturile.

† Sfântul Ștefan: Credința în Isus cel înviat [26 decembrie 2020]

Martiriul sfântului Ștefan de Peter Paul Rubens.

Credința în Isus cel înviat

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (26 decembrie 2020) 

Lecturi: Faptele Apostolilor 6,8-10; 7,54-59; Evanghelia Matei 10,17-22; lecturi

Omilie

În fața unuia care se oferă total fragilității și care dorește să fie primit, noi suntem chemați să oferim, să dăruim „simplicitatea inimii”, că niște copii ce se încredințează fără teamă. Nașterea Domnului devine o întâlnire de daruri și un schimb de viață, cum fac păstorii, magii, Simon și Ana, toți săracii și umiliții care au primit în neputință la copilul înfășat și pus în iesle: este darul imens a lui Dumnezeu care în milostivirea să „ne-a vizitat și a răscumpărat poporul său” de păcate. Așa a făcut sfântul Ștefan, primul care și-a dat viața pentru Domnul său. Astăzi sărbătorim primul martir al creştinismului, unul din cei șapte diaconi. El şi-a vărsat sângele pentru credinţa în Isus cel înviat. Liturgia asociază Nașterea Domnului cu un sfânt, fideli Cuvântului făcut om. Biserica citește tema persecuțiilor care se dezlănțuie împotriva celui care alege să-și aranjeze viața în credința lui Cristos: este izvorul rodniciei apostolice și al reînnoirii Bisericii. Figura sfântului Ștefan este una dintre cele mai semnificative din Noul Testament pentru referința sa la Domnul. Așa cum Isus s-a definit „slujitor” prin excelență (cf. Lc 22,27), așa și Ștefan este primul dintre cei șapte diaconi care ajuta pe apostoli să slujească (cf. Fap 6,3). Așa cum Isus este plin de Duhul Sfânt (cf. Lc 4,1.14; 10,21) pentru a-și îndeplinirea misiunea, la fel și Ștefan este plin de credință și de Duh Sfânt (cf. Fap 6,5) în ceea ce el spunea și făcea. Așa cum Isus a fost martir (cf. Lc 22,39-46) pe urma lăsată de martirii Vechiului Testament (cf. 2Mac 7,1-41), la fel și Ștefan încununează existența sa pământească cu martiriul (cf. Fap 7,51-54) și va fi numit primul martir creștin.