† Întâmpinarea Domnului [A B C]: Lumina ne luminează [2 februarie 2024]

 

Simeon și Ana cu copilul Isus (1796) - de Benjamin West [tumblr.com].

Lumina ne luminează

pr. Isidor Chinez (2 februarie 2024) 

Lecturi biblice: Malahia 3,1-4; Evrei 2,14-18; Evanghelia Luca 2,22-40; lecturi biblice 

[când această sărbătoare nu cade în zi de duminică, înainte de Evanghelie se alege una din următoarele lecturi].

Omilie

Astăzi în liturgie celebrăm ziua în care Maria și Iosif îl prezintă la templu pe Isus.  După ce o femeie ebraică a născut un băiat, trebuie să treacă 40 de zile înainte de a se prezenta la templu pentru a împlini o ceremonie de purificare. Ritul cuprindea două jertfe. Familia, ne având resurse suficiente, putea prezenta o pereche de turturele sau doi pui porumbei. Evanghelia prezintă familia de la Nazaret împlinind ritualitatea ebraică a circumciziei, impunerea numelui (cf. Lc 2,21), purificarea și prezentarea primului născut la templu (cf. Lc 2,22-39). Împlinirea Legii este prima întâlnire a lui Isus cu poporul său, în persoana bătrânului Simeon, cel care spune:  „lumina spre luminarea neamurilor” păgâne. Iată întâlnirea adevărată a Domnului!  Este lumina care luminează toate popoarele. E steaua lui Iacob [„o stea răsare din Iacob!” (Num 24,17)]. Bisericile Bizantine sau Ortodoxe numesc această sărbătoarea „Întâlnire Domnului” (hypapanté, în greacă) cu bătrânul Simeon și Ana, profetesa. Este o întâlnire și o manifestare, întrucât Maria intră în templu „pentru a arăta lumii pe cel care a dat Legea și o împlinește”, și pentru a-l însoți pe Fiul lui Dumnezeu în prima sa ofertă către Tatăl.

În a doua jumătate a secolului al IV-lea Egeria, din vestul Europei, în pelerinajul său la Ierusalim aminteștie pe 2 februarie se celebrează solemn cu luminări aprinse „cu mare bucurie de parcă ar fi fost Paşte” (Egeria, Diario di viaggio,  cap. XXVI). Deși nu dă nume acestei sărbători, afirmă că „a patruzecea zi se sărbătorește aici cu mare solemnitate... o procesiune până la bazilica Anastasia [înviere, în greacă] (Sfântul Mormânt)”. Mărturisește că episcopul cu această ocazie citește și comentează fragmentul din Evanghelia după Luca (Lc 2,21-39) cu prezentarea lui Isus la templu.

În prima lectură (Mal 3,1-4) profetul Malahia exprimă tema purificării: „Va şedea precum cel care topeşte şi îi va curăţa pe fiii lui Levi şi-i va rafina ca pe aur şi pe argint” (v. 3). Textul subliniază necesitatea de purificare, care vine ca „focul” sau ca  „leşia” care spală. E necesar pentru a fi „rafinat ca pe aur şi pe argint” (v. 3), pentru a putea fi în stare „să aducă Domnului ofrandă după dreptate” (v. 3). Este glasul ultimului dintre profeți care anunță apropierea Domnului, numit „îngerul alianței”, precedat de „mesagerul” care „va îndrepta calea înaintea mea” (v. 1). Evanghelistul Matei a recunoscut că este Ioan Botezătorul (cf. Mt 11,13-14), „precursorul” lui Isus. E invitația profetului la responsabilitate deoarece Cuvântul ne este încredințat pentru a duce în lume „mesagerii” şi nu „proprietarii”. Se anunță că Domnul intră în templul său cu scopul de a purifica toți preoții: „îi va curăţa pe fiii lui Levi” (v. 3). Vina lor, semnalată de Malahia constă în a face un cult exterior. Sunt reproşuri adresate preoţilor: li se reproşează tocmai faptul că oferă victime nepotrivite (cf. Mal 1,6-14)]. Sunt ascunse diverse interese și îi îndepărtează pe credincioși de Domnul. Ofranda este a celui care oferă sacrificiul: e vorba de inimă pe care omul, chiar dacă este păcătos, prin căinţă şi propunere, o poate obţine de la Dumnezeu (cf. Ps 51,7).

† Duminica a 4-a de peste an [B]: Apropierea de Dumnezeu [28 ianuarie 2024]

 

Omul posedat în Sinagoga din Cafarnaum - de James Tissot.

Apropierea de Dumnezeu

pr. Isidor Chinez (28 ianuarie 2024) 

Lecturi biblice: Deuteronom 18,15-20; 1Corinteni 7,32-35; Evanghelia Marcu 1,21-28; lecturi biblice

Omilie

Tema acestei duminici prezintă lupta lui Isus împotriva Satanei ca expresie semnificativă a venirii „împărăției lui Dumnezeu”. Este apropierea de Domnul. Liturgia de astăzi se referă la criteriile pentru a distinge adevărații profeți de cei falși. Contemporanii lui Cristos deși, conștienți de indicațiile biblice, nu au fost în stare să-l recunoască drept Mesia, cel așteptat, în persoana lui Isus. Prima lectură este promisiunea divină de a trimite în Israel un profet ca Moise: „Domnul Dumnezeul tău va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un profet ca mine – să ascultaţi de el!” (Dt 18,15). Evanghelia prezintă semnele de credibilitate care însoțesc slujirea Domnului: „erau uimiţi de învăţătura lui, pentru că el îi învăţa ca unul care are autoritate şi nu în felul cărturarilor” (Mc 1,22). A doua lectură conţine sfaturile practice, pentru cei chemaţi la slujirea evangheliei cu „normă întreagă”: Dumnezeu cere o dăruire deplină de la ei. Este „unirea cu Domnul”: „eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji!” (1Cor 7,32).

† Duminica a 3-a de peste an [B]: Timpul convertirii – transformarea vieții și a istoriei [21 ianuarie 2024]

Chemarea lui Ioan și Iacob (1900) – de Vasily Polenov.

Timpul convertirii – transformarea vieții și a istoriei

pr. Isidor Chinez (21 ianuarie 2024) 

Lecturi biblice: Iona 3,1-5.10; 1Corinteni 7,29-31; Evanghelia Marcu 1,14-20; lecturi biblice

Omilie

Tema de astăzi este milostivirea lui Dumnezeu, trezită de convertirea omului. Isus își începe predicarea „în Galileea”, „după ce Ioan a fost închis” și reînnoiește ceea ce fusese deja anunțat de Ioan Botezătorul: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” (Mc 1,15). Este inima „evangheliei lui Dumnezeu”, vestită de toți profeții. „Timpul s-a scurtat” (1Cor 7,29). Timpul care ne este dat pe scena acestei lumi este kairòs [în greacă]. Este timpul favorabil mântuirii. E anunțul apropierii „împărăției Domnului” și chemării apostolilor. E expresia milostivirii lui Dumnezeu față de fiecare din noi. Nu trebuie irosit, căci este spațiul care salvează. E întâlnirea cu Dumnezeu și convertirea inimii. Aceasta este „vestea cea bună” adresată fiecărui om, indiferent de limbă, popor sau cultură! Prima lectură descrie experiența chemării profetului Iona care este trimis la Ninive, o cetate coruptă, să anunțe: „încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus!” (Iona 3,4). Dar nu a mai avut loc, pentru că ninivienii au crezut în predica lui Iona și s-au convertit. Dumnezeu se lasă mişcat de căința oamenilor. A doua lectură este un comentariu a apostolului Paul asupra atitudinii creștine de așteptare a sfârșitului, „căci figura acestei lumi trece” (1Cor 7,31). Fiecare trăiește „ca și cum” nu ar fi pe acest pământ, cu libertate interioară și detaşare de lume. Este aproape „împărăția lui Dumnezeu!” E transformarea vieții și a istoriei!

† Duminica a 2-a de peste an [B]: Să-l vestim pe Domnul [14 ianuarie 2024]

„Veniți și vedeți!” – de Marko I. Rupnik.

Să-l vestim pe Domnul

pr. Isidor Chinez (14 ianuarie 2024) 

Lecturi biblice: 1Samuel 3,3b-10.19;  1Corinteni 6,13c-15a.17-20; Evanghelia Ioan 1,35-42; lecturi biblice

Omilie

Astăzi textele biblice ne vorbesc despre evanghelizare. În Liturgia Cuvântului se afirmă că nimeni nu poate ajunge la o cunoaştere autentică a lui Dumnezeu dacă nu există nimeni care să-l vestească. Credința se dezvoltă proporțional cu hrana Cuvântului. Prima lectură arată cum Samuel nu ar fi ajuns să-l înțeleagă pe Acela care l-a chemat noaptea dacă ar fi fost singur, fără sfatul preotulul Eli. Evanghelia îl prezintă pe Ioan Botezătorul indicându-l pe Cristos ca „mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (In 1,29). Apoi, cei doi ucenici ai săi îl urmează. A doua lectură este un îndemn ce interpretează viața creștină ca pe o jertfă spirituală realizată cu propria viață. Este împlinită de fiecare creștin: începe prin a deveni cu adevărat discipol al Domnului!

† Botezul Domnului [B]: Misterul Botezului [7 ianuarie 2024]

 

Botezul lui Isus de Carl Bloch.

Misterul Botezului

pr. Isidor Chinez (7 ianuarie 2024) 

Lecturi biblice:  Isaia 55,1-11; 1Ioan 5,1-9; 1Ioan 5,1-9; lecturi biblice

Omilie

Este sărbătoarea Botezului Domnului. Liturgia Cuvântului amintește a doua epifanie, adică momentul în care Isus Cristos s-a manifestat lumii ca salvator prin scufundarea lui în apa Iordanului. Pentru ortodocși acesta este adevăratul Crăciun, în sensul că astăzi se celebrează recunoașterea deplină [epifania] sau manifestare, arătarea Fiului lui Dumnezeu și la Betleem și în botezul său. Se deschid larg porțile vieții pentru omul rănit de păcat! Se încheie astăzi celebrările Nașterii Domnului și începe timpul obișnuit din an, în care este oferită Evanghelia după Marcu (anul B). În prima lectură este textul din profetului Isaia unde Cuvântul lui Dumnezeu este comparat cu mâncarea care hrănește fără cheltuieli spre deosebire de hrana scumpă care nu satisface deloc: „voi, toţi cei însetaţi, veniţi la apă […] fără argint şi fără plată!” (Is 55,1). Este reprezentată apa care coboară din cer și udă pământul, fertilizându-l și nu se întoarce fără să-și fi încheiat lucrarea benefică. Este indicat cum trebuie găsit Dumnezeu. E perioada favorabilă: timpul mesianic începe tocmai cu botezul Domnului. Tema ascultării Cuvântului este reluată în a doua lectură sub aspectul credinței teologice: Cuvântul acționează, își dezvăluie harul de mântuire numai celor care îl ascultă cu credință. Apostolul Ioan precizează că ascultarea plină de credință include atitudinea de încredere, adică implicarea personală în exigenţele Cuvântului: este încredere necondiționată, inseparabilă, în viața credinciosului; este puterea care cucerește lumea: „aceasta este victoria cu care a învins lumea: credinţa noastră” (1In 5,4). În fragmentul evanghelic accentul cade asupra naturii botezului în Duhul Sfânt, pe care Ioan Botezătorul era incapabil să-l administreze, dar care va fi administrat de Domnul spre iertarea păcatelor. E o ocazie prețioasă: suntem invitați să reflectăm asupra botezului nostru, așa cum este „modelat” după botezul lui Isus.

† Epifania Domnului [A B C]: Toate popoarele păgâne sunt chemate la mântuire [6 ianuarie 2024]

Adorația magilor.

 Toate popoarele păgâne sunt chemate la mântuire

pr. Isidor Chinez (6 ianuarie 2024) 

Lecturi biblice: Isaia 60,1-6; Efeseni 3,2-3a.5-6; Evanghelia Matei 2,1-12; lecturi biblice 

Omilie

În solemnitatea de astăzi, cele trei texte biblice ne dezvăluie sensul nașterii Domnului în perspectiva popoarelor chemate de a se reuni într-o nouă unitate, în Isus Cristos, „principele păcii”, „Emanuel”, adică Dumnezeu-cu-noi, în planul lui Dumnezeu. Profetul Isaia prezintă Ierusalimul ca destinația unui pelerinaj al tuturor popoarelor: devine centrul lumii – lumina care nu este a ei, dar care totuși strălucește asupra sa: „luminează-te, Ierusalime, căci lumina ta vine şi gloria Domnului răsare deasupra ta!” (Is 60,1). Este lumina lui Dumnezeu! În spatele ei este imaginea Bisericii. Nu este ea lumina căci lumina este de la Dumnezeu care strălucește asupra ei, permițând popoarelor să meargă în lumina Domnului. Concluzia oracolului profetic: „vor veni şi vor aduce aur şi tămâie şi vor aduce laude Domnului” (Is 60,6). Apar magii în Evanghelia după Matei. Sunt figura popoarelor străine chemate și ele, atrase de misterul grotei de la Betleem, dornice să-l adore pe „regele iudeilor”, simțind că el este și regele lor: „Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să-l adorăm” (Mt 2,2). „Căzând la pământ, l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă” (Mt 2,11). Chiar și textul apostolului revine la aceeași temă – destinaţia universală a vestirii lui Cristos: „prin revelaţie, mi-a fost făcut cunoscut misterul […] că păgânii sunt împreună-moştenitori, formează un singur trup şi sunt împreună părtaşi ai promisiunii, în Cristos Isus, prin evanghelie” (Ef 3,3.6). Paul stabilește o graniță precisă: misterul voinței lui Dumnezeu de a aduna toate popoarele sub crucea Domnului. Nașterea lui Isus la Betleem reprezintă începutul unirii familiei umane, readusă la unitatea ei originară. Este Epifania Domnului [în limba greacă epiphàinō], adică arătarea, manifestarea sau revelarea Domnului către cei trei magi. E sărbătoare în care creștinii reflectă asupra caracterului universal al credinței lor căci toate popoarele, chiar și păgânii, sunt chemate la mântuire!

† Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu (Anul Nou) [A B C]: Binecuvântarea lumii cu pace, prin Maria [1 ianuarie 2024]

Binecuvântarea... 

Binecuvântarea lumii cu pace, prin Maria

pr. Isidor Chinez (1 ianuarie 2024) 

Lecturi biblice: Numerii 6,22-27; Galateni 4,4-7; Evanghelia Luca 2,16-21; lecturi biblice

Omilie

Începem un nou an pe care providența divină ni-l oferă în contextul mântuirii inaugurate de Domnul Isus. Odată cu introducerea calendarului gregorian [15 octombrie 1582], octava Nașterii Domnului coincide cu prima zi a anului calendaristic civil. Există multe teme importante în liturgia de astăzi: binecuvântarea, circumcizia în ziua a opta, maternitatea Mariei, Născătoarea lui Dumnezeu – semnul maternității prin care oferă lumii pe Fiul lui Dumnezeu al cărui nume este „principele păcii” (Is 9,5). 1 ianuarie este Ziua Mondială de Rugăciune pentru Pace în întreaga lume. Ne limităm la a face o sinteză a acestor teme în jurul conceptului „binecuvântare”, foarte important din punct de vedere biblic. Este binecuvântarea lumii cu pace, prin Maria!

Liturgia de astăzi contemplă diferitele fapte și realități mesianice, dar atenția este concentrată asupra Mariei, Mama lui Dumnezeu și Om. La opt zile de la nașterea lui Isus, ne amintim de sfântă Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu [Theotókos, în greacă] care „l-a născut pe Regele care stăpâneşte cerul şi pământul în veac de veac” (Sedulius, antifonul de la intrare). Reflecția este la Cuvântul făcut om și născut din Maria; apoi este  „tăieria împrejur” a lui Isus, ca ritual al alipirii la comunitatera ebraică; amintește de numele dat lui Mesia și îl ascultă pronunțat cu gingășie de mama sa. Biserica invocă pacea pentru lume, pacea [shalóm, în ebraică] lui Isus  [Yoshuà], și o face prin Maria, mijlocitoarea și colaboratoarea Domnului: „Zămislindu-l pe Cristos, născându-l, hrănindu-l, înfăţișându-l Tatălui în templu, suferind împreună cu Fiul său răstignit pe cruce, ea a cooperat într-un mod cu totul deosebit la opera Mântuitorului, prin ascultare, credinţă, speranţă și iubire aprinsă, pentru a reda sufletelor viaţa supranaturală. De aceea, ea ne este Mamă în ordinea harului” (Lumen gentium, 61).