† Duminica a 20-a de peste an (B): „Pentru ca oamenii să aibă viață” [16 august 2015]



„Cine mănâncă această pâine va trăi în veci”
(In 6,58).

Evanghelia Ioan 6,51-58: În acel timp, Isus le-a zis mulţimilor: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii”. Atunci iudeii au început să discute aprins între ei, spunând: „Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul său?” Dar Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi. Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el. Aşa cum m-a trimis Tatăl care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, la fel, şi cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine. Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer; nu ca aceea pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. Cine mănâncă această pâine va trăi în veci”.

Omilie

Liturgia din această duminică ne prezintă un Dumnezeu care spune și se dă. El este acela care ne invită și ne primește: „Înţelepciunea a întocmit o masă…”  Această masă a devenit un loc simbolic, foarte puternic. Ea ne amintește de masa de lucru, de negocierile, și mai ales de mesele festive.

În prima lectură am auzit un apel urgent: „Veniți, mâncați din pâinea mea, beți vinul meu. Abandonaţi nepriceperea şi veţi trăi!” Ascultând aceste cuvinte, înțelegem că Dumnezeu vorbește poporului său. El trimite profeți pentru a transmite chemarea sa. El se adresează tuturor celor fără minte care nu ține cont de miza acestei invitații. Mai târziu, Isus se prezintă ca „Înțelepciune” care parcurge drumurile și piețele noastre. El îi invită pe toți oamenii la banchet său. Se dă ca aliment de viață veșnică.

În a doua lectură, sfântul Paul ne invita la un discernământ adevărat: „Aveţi grijă cum vă purtaţi, nu ca nişte oameni fără minte, ci ca nişte înţelepţi!” Nebunul este acela care se lasă influențat de ideile la modă. El duce o viață agitată și uită cel mai important lucru. Numai adevărul este cel care îl găsim în evanghelii: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața, ne spune Isus, nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine”. Sfântul Paul ne vorbește în felul său: „Primiți voința lui Dumnezeu și Lumina Duhului sfânt în zile rele, rugând, cântând imnuri și psalmi, celebrând lui Dumnezeu și mulțumindu-i, și a regăsi pe frații...”  Astfel prezentându-ne să trăim mai înțelept.

În Evanghelie am auzit restul discursului lui Isus despre „pâinea vieții”. Este un răspuns la invitația Înțelepciunii (prima lectură). Cu Isus promisiunea anunțată în Cartea Proverbelor s-a realizat dincolo de toate așteptările. Declarația sa este cea mai solemnă: „Da, într-adevăr, vă spun: cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu are viața veșnică și eu îl voi învia în ziua de apoi”. Noi toți vrem să avem viața veșnică. Am absolut nevoie de această Pâine vie, de însuși Isus. El a fost cel care a dat forță martirilor din toate timpurile să rămână tari în credință. Avem multe mărturii în istoria Bisericii.

În fața acelei afirmații, iudeii au început a obiecta. Nu astăzi au refuzat pe Isus și Pâinea sa vie. Vedem acum că au lăsat în părăsire chiar de la început, de la prima întâlnire când Isus făcea cateheza despre Pâinea vieții. Ei nu puteau să accepte pretențiile acestui om – Isus din Nazaret – pe care toată lumea îl știa destul de bine.

Dar Isus insistă: „Dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și dacă nu beți sângele lui, nu veți avea viață”. El nu dă nici o explicație. Îi invită la un act de credință. Același act de credință suntem chemați să-l facem la fiecare liturghie. Noi recunoaștem în Isus pâinea vie care s-a dat pentru viața lumii. Astăzi ca și atunci, este greu de înțeles. Mulți refuză să-l accepte; alții sunt prea puțin obișnuiți. Trebuie să găsim puterea și noutatea mesajului pe care el ni l-a adresat: Isus ne dă cuvintele și hrana Vieții veșnice. Intrăm într-o comuniune de iubire cu Dumnezeu, care ne conduce într-o comuniune de iubire cu toți oamenii.

Desigur, la fiecare liturghie, noi nu ne dăm seama întotdeauna de măreția acestui mister al credinței. Dar noi nu trebuie să uităm că liturghie este momentul cel mai important ai zilei. Isus este acolo; s-a alăturat comunității adunate în numele său. El vrea să se dea, „pentru ca oamenii să aibă viață”. Preotul spune înainte de împărtășanie: „Iată, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. Aceste cuvinte nu sunt doar pentru comunitatea prezentă în biserică, dar pentru întreaga lume. Cristos vrea să dea totul. El este Pâinea vie oferită pentru viața lumii.

Noi vom proclama împreună credința noastră. Dar nu uitați că toată Euharistia este o mărturisire de credință. Spunând „Eu cred în Dumnezeu”, spunem că am încredere în cuvintele lui Cristos și voim să-l urmăm până la capăt. În această zi, vom face această rugăciunea după Psalmul 33: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice moment, lauda lui este mereu pe buzele mele. Mă voi lăuda în Domnul: că săracii să audă și să se bucure”.

(pr. Jean Compazieu [8 august 2015]; trad. pr. Isidor Chinez; sursa:  http://dimancheprochain.org/5371-homelie-du-20eme-dimanche-du-temps-ordinaire-16-aout/).