† Adormirea Maicii Domnului: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul” [omilie] (sâmbătă, 15 august 2015)

Adormirea Maicii Domnului

Apocalips 11,19a; 12,1-6a.10ab: Atunci s-a deschis templul lui Dumnezeu care este în cer şi a fost văzut chivotul alianţei lui în templul său. Şi s-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele. Ea era însărcinată; striga în chinurile naşterii, frământându-se să nască. Apoi a apărut un alt semn în cer: iată, un dragon ca de foc, mare, având şapte capete şi zece coarne, iar pe capete - şapte diademe. Coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Dragonul stătea înaintea Femeii care trebuia să nască pentru a devora copilul când va fi născut. Ea a născut un copil de parte bărbătească, care va păstori toate neamurile cu un sceptru de fier; copilul ei a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul său, iar Femeia a fugit în pustiu, acolo unde i-a fost pregătit un loc de Dumnezeu. Şi s-a auzit un glas puternic în cer spunând: „Acum au venit mântuirea şi puterea, împărăţia Dumnezeului nostru şi puterea Unsului său”.

 

1Corinteni 15,20-27a: Fraţilor, Cristos a înviat din morţi, fiind începutul învierii celor adormiţi. Căci de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om vine şi învierea din morţi. Şi după cum toţi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toţi vor fi readuşi la viaţă. Dar fiecare la rândul lui: cel dintâi Cristos, după aceea, cei care sunt ai lui Cristos, la venirea lui, apoi va fi sfârşitul, când el va încredinţa împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi putere. Căci el trebuie să domnească până când va pune toţi duşmanii sub picioarele lui. Ultimul duşman care va fi nimicit este moartea. De fapt, „toate le-a supus sub picioarele lui”.

 

Evanghelia Luca 1,39-56: În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt şi a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine? Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” Maria a spus: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, căci a privit la smerenia slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic şi numele lui e sfânt! Milostivirea lui rămâne din neam în neam peste cei ce se tem de el. A arătat puterea braţului său: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor. I-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, amintindu-şi de îndurarea sa, după cum a promis părinţilor noştri, lui Abraham şi urmaşilor lui în veci”. Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei.

Omilie

 

În această sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, creștini se adună la sanctuarele dedicate sfintei Marii. Suntem toții în comuniune de lauda pentru a-i mulțumi Domnului. Maria a intrat cu trupul și cu sufletul în eternitate la Dumnezeu lângă Fiul său cel înviat. Este o sărbătoare unică la care toți creștinii sunt invitați.

 

Prima lectură este luată din Cartea Apocalipsei. Această carte a fost scrisă pentru creștinii persecutați. Din motive de securitate este scrisă într-un limbaj codificat pe care doar creștinii pot să-l înțeleagă. Autorul ne spune de un semn mare în ceruri: „o Femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele”. Maria nu este numită direct, dar noi am înțeles că despre ea este vorba aici.

 

Avem un al doilea semn; acesta este negativ: „un dragon ca de foc,… stătea înaintea Femeii care trebuia să nască pentru a devora copilul când va fi născut”. Ne gândim la masacrarea pruncilor nevinovați comandat de Irod după Crăciun. Copilul Isus a fost căutat spre a fi ucis. Este vorba despre o acțiune diabolică. Dar Dumnezeu protejează pe Fiul său, care trebuie să împlinească răscumpărarea tuturor oamenilor.

 

Dăruindu-ne acest semn, autorul se gândește la creștinii persecutați din cauza credinței lor în Cristos. Vor să-i forțeze ca să-l nege, dar ei refuză. Știu că nu trebuie să se teamă de cei care nu pot ucide decât trupul. Apocalipsa este un mesaj pentru toți creștinii, cei din trecut, dar și cei de astăzi. Ne invită să rezistăm la încercări: răul nu va avea ultimul cuvânt. Iubirea va triumfa. Prin fidelitatea sa, Maria a scăpat de capcanele vrăjmașului. Ea ne arată ce vrea Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.

 

În a doua lectură nu se vorbește în mod direct de Maria. Dar în alegerea acestui text Biserica ne invită să vedem ce s-a întâmplat cu ea. Maria este prima care a beneficiat cu trup și sufletul de învierea lui Isus, „fiind începutul dintre ce-i morți”. Maria este primul act din această lungă înșiruire de oameni. Acesta înseamnă că toți suntem chemați la plinătatea vieții în Dumnezeu dincolo de moarte. Tot ceea ce i se opune lui Dumnezeu va fi distrus. Aceasta este victoria iubirii asupra urii și a violenței. Și Maria este „Maica milei”, care ne arată calea.

 

Evanghelia în această zi ne face să ne amintim de episodul vizitei Mariei la verișoara sa Elisabeta. Am auzit rugăciunea Magnificat și o parte din „Bucură-te, Marie”. Nici o altă pagină a Evangheliei nu conține mai multe cuvinte ale Mariei. Primul său strigăt în Magnificat este o laudă. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este o invitație la aducere de mulțumire. Celebrăm reușita unui mare proiect al lui Dumnezeu care vrea să salveze întreaga omenire.

 

Maria își amintește. Ea cântă lui Dumnezeu care își amintește „de promisiunea făcută părinților noștri”. Evanghelia lui Luca ne spune că ea păstra toate acestea în inima ei și le medita. În celebrarea Euharistiei noi ne alăturăm acestei laude a Mariei. Fiecare dintre noi poate spune mulțumesc pentru toate binecuvântările lui Dumnezeu care a marcat viețile noastre. De-a lungul existenței noastre, niciodată nu a încetat să se desfășoare „puterea brațului său” în favoarea noastră.

 

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului ne arată viitorul care ne așteaptă. Asemenea Mariei, suntem chemați la cunoașterea gloriei pe lângă Tatăl. Glorificare Maicii Domnului anunță și pe a noastră. Ca și ea, putem să mulțumim lui Dumnezeu, care a privit la slujitorii săraci și pentru a-i ridica până la el. Această este vestea cea bună care trebuie strigată la toată lumea în timp și în contra timp.

 

Dar nu trebuie să ne facem iluzii: această glorie este rezervată celor care au o inimă săracă, celor care, asemenea Mariei, nu au alt sprijin decât în tandrețea și mila Tatălui: „i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor; i-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale”.

 

Maria se adresează nouă cu un apel de maximă importanță: dacă vrem să împărtășim gloria pe care o primește Fiul său, trebuie să împărtășim sărăcia sa. Acesta este același mesaj pe care îl găsim în Evanghelia fericirilor: „Fericiți cei săraci cu inima”, cei care sunt complet deschiși la darul lui Dumnezeu. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului trebuie să reaprindă dorința noastră de a-l urma pe Cristos care vrea să ne conducă în Casa Tatălui. Marie, Maica îndurării, tu ești totdeauna acolo pentru noi să ne adresezi această recomandare: „Faceți tot ce vă va spune”. Amin.

 

 

(pr. Jean Compazieu [8 august 2015]; trad. pr. Isidor Chinez; sursa:
http://dimancheprochain.org/5380-homelie-de-la-fete-de-lassomption-de-marie/).