Astăzi Domnul nostru Isus Cristos s-a înălțat la cer. Cu el să se înalțe și inima noastră.
Să-l ascultăm pe apostolul Paul care spune: Dacă ați înviat împreună cu Cristos, căutați cele de sus, unde Cristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Cugetați la cele de sus, și nu la cele de pe pământ (Col 3,1-2). După cum el s-a înălțat și nu s-a îndepărtat de noi, tot așa, și noi suntem sus în cer împreună cu el, chiar dacă în trupul nostru încă nu s-a adeverit ceea ce ne este promis.
Cristos este de acum preamărit deasupra cerurilor, dar suferă aici, pe pământ, toate necazurile pe care le suportăm noi ca mădulare ale sale. Despre acest lucru a dat asigurare făcând să se audă acel glas: Saul, Saul, de ce mă persecuți? (Fap 9,4). De asemenea: Am fost flămând și voi mi-ați dat să mănânc (Mt 25,35).
Atunci, de ce nu ne ostenim și noi pe acest pământ în așa fel încât să ne odihnim deja împreună cu Cristos în cer, noi, care suntem uniți cu Mântuitorul nostru prin credință, speranță și dragoste? Într-adevăr, Cristos fiind sus în cer, încă rămâne cu noi. În mod asemănător, și noi, deși locuim aici pe pământ, suntem deja împreună cu el. Cristos poate să asume acest comportament prin dumnezeirea, puterea și iubirea sa. Pentru că noi nu putem face aceasta prin dumnezeire, asemenea lui, putem totuși să o facem prin iubirea pe care o avem față de el.
El nu a părăsit cerul atunci când a coborât la noi; nici nu s-a îndepărtat de noi atunci când din nou s-a suit la cer. Într-adevăr, el însuși dă mărturie că se afla în cer în timp ce era aici, pe pământ: Nimeni nu a urcat la cer în afară de cel care a coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer (cf. In 3,13).
Această afirmație a fost rostită pentru a sublinia unitatea dintre el, capul nostru, și noi, trupul său. Deci nimeni nu poate îndeplini un asemenea act decât Cristos, pentru că și noi suntem el, prin faptul că el este Fiul Omului pentru noi, iar noi suntem fii ai lui Dumnezeu pentru el.
Așa se exprimă Apostolul: Așa cum trupul este unul și are multe mădulare, iar toate mădularele trupului, deși sunt multe, formează un singur trup, tot la fel, și Cristos (1Cor 12,12). Apostolul nu spune: Tot la fel, Cristos, ci subliniază: Tot la fel și Cristos. Așadar, Cristos are multe mădulare, dar un singur trup.
De aceea, el a coborât din cer prin milostivirea sa și nu s-a suit decât el, în timp ce noi ne-am suit în el numai prin har. Și astfel, nu a coborât decât Cristos și nu s-a suit decât Cristos. Aceasta nu pentru ca demnitatea capului să fie nimicită în trup, ci pentru ca unitatea trupului să nu fie separată de cap. (Din Predicile sfântului Augustin, episcop, Pred. despre Înălțarea Domnului, ed. A. Mai 98, 1-2: PLS 2, 494-495).
Să-l ascultăm pe apostolul Paul care spune: Dacă ați înviat împreună cu Cristos, căutați cele de sus, unde Cristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Cugetați la cele de sus, și nu la cele de pe pământ (Col 3,1-2). După cum el s-a înălțat și nu s-a îndepărtat de noi, tot așa, și noi suntem sus în cer împreună cu el, chiar dacă în trupul nostru încă nu s-a adeverit ceea ce ne este promis.
Cristos este de acum preamărit deasupra cerurilor, dar suferă aici, pe pământ, toate necazurile pe care le suportăm noi ca mădulare ale sale. Despre acest lucru a dat asigurare făcând să se audă acel glas: Saul, Saul, de ce mă persecuți? (Fap 9,4). De asemenea: Am fost flămând și voi mi-ați dat să mănânc (Mt 25,35).
Atunci, de ce nu ne ostenim și noi pe acest pământ în așa fel încât să ne odihnim deja împreună cu Cristos în cer, noi, care suntem uniți cu Mântuitorul nostru prin credință, speranță și dragoste? Într-adevăr, Cristos fiind sus în cer, încă rămâne cu noi. În mod asemănător, și noi, deși locuim aici pe pământ, suntem deja împreună cu el. Cristos poate să asume acest comportament prin dumnezeirea, puterea și iubirea sa. Pentru că noi nu putem face aceasta prin dumnezeire, asemenea lui, putem totuși să o facem prin iubirea pe care o avem față de el.
El nu a părăsit cerul atunci când a coborât la noi; nici nu s-a îndepărtat de noi atunci când din nou s-a suit la cer. Într-adevăr, el însuși dă mărturie că se afla în cer în timp ce era aici, pe pământ: Nimeni nu a urcat la cer în afară de cel care a coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer (cf. In 3,13).
Această afirmație a fost rostită pentru a sublinia unitatea dintre el, capul nostru, și noi, trupul său. Deci nimeni nu poate îndeplini un asemenea act decât Cristos, pentru că și noi suntem el, prin faptul că el este Fiul Omului pentru noi, iar noi suntem fii ai lui Dumnezeu pentru el.
Așa se exprimă Apostolul: Așa cum trupul este unul și are multe mădulare, iar toate mădularele trupului, deși sunt multe, formează un singur trup, tot la fel, și Cristos (1Cor 12,12). Apostolul nu spune: Tot la fel, Cristos, ci subliniază: Tot la fel și Cristos. Așadar, Cristos are multe mădulare, dar un singur trup.
De aceea, el a coborât din cer prin milostivirea sa și nu s-a suit decât el, în timp ce noi ne-am suit în el numai prin har. Și astfel, nu a coborât decât Cristos și nu s-a suit decât Cristos. Aceasta nu pentru ca demnitatea capului să fie nimicită în trup, ci pentru ca unitatea trupului să nu fie separată de cap. (Din Predicile sfântului Augustin, episcop, Pred. despre Înălțarea Domnului, ed. A. Mai 98, 1-2: PLS 2, 494-495).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu