Blândul Păstor

Odata l-am văzut trecând
cu turma pe Păstorul blând
mergea cu dânsa la izvor
blândul Păstor, blândul Păstor.

Pe-o oaie ce căzuse jos
a ridicat-o el duios
şi-a dus-o-n braţe iubitor
blândul Păstor, blândul Păstor.

P-o alta care la pamânt
zacea cu picioruşul frant
El o lega mângâietor
blândul Păstor, blândul Păstor.

El le-a iubit cu dor nespus
şi viaţa pentru oi şi-a pus
şi pentru mântuirea lor
blândul Păstor, blândul Păstor.

- Dar mai târziu l-am întâlnit
cu spini era împodobit
într-o multime de popor
blândul Păstor, blândul Păstor.

Când l-am vazut, l-am întrebat
cine-s cei ce l-au scuipat
- A suspinat sfâşietor
blândul Păstor, blândul Păstor.

Şi mi-a răspuns îndurerat:
-scei ce m-au încununat
sunt oile ce le-am fost lor
blândul Păstor, blândul Păstor.

Toţi cei ce mă batjocoresc
şi cei ce crucea-mi pregătesc
sunt cei la care iubitor
Le-am fost Păstor, le-am fost Păstor.

Tăcu... şi ochii lui senini
de lacrimi limpezi erau plini
plângea de mila oilor
blândul Păstor, blândul Păstor.

Şi-atuncea „oile”- au venit
pe cruce sus l-au răstignit
El se ruga spre mila lor
Blăndul Păstor, blândul Păstor.

de Traian Dorz