 |
| Clive Staples Lewis (1898-1963) |
I. Sfera cărţii de faţă
Dacă ni se pare că s-a întâmplat ceva extraordinar, putem spune oricând că am fost victime ale unei iluzii. Dacă susţinem o filozofie care exclude supranaturalul, asta vom spune întotdeauna. Ceea ce învăţăm din experienţă depinde de ce tip de filozofie punem în practică. E inutil deci să apelăm la experienţă înainte de a lămuri, cât mai bine cu putinţă, problema filozofică.
Cartea de faţă e concepută ca un demers preliminar la cercetarea istorică.
II. Naturalistul şi supranaturalistul
Folosesc cuvîntul minune sau miracol pentru a denumi o interferenţă a puterii supranaturale cu natura. Dacă pe lîngă natură nu există şi altceva care ar putea fi numit supranaturalul, nu ar putea exista miracole.
Naturaliştii consideră că nu mai există nimic în afara naturii. Supranaturaliştii consideră că pe lângă natură mai există ceva.
Natură înseamnă ceea ce se întîmplă „de la sine” sau „fără nici o intervenţie”: ceea ce nu îţi cere nici o trudă sau ceea ce obţii dacă nu iei nici o măsură pentru a-i pune capăt. Cuvîntul grecesc pentru natură (physis) este legat de verbul grecesc care înseamnă „a creşte”. Latinescul natura, de verbul „a se naşte”. Natura reprezintă ceea ce apare, izvorăşte, survine sau continuă fără nici o intervenţie din afară: ceea ce este dat, ceea ce există deja, ceea ce e spontan, neintenţionat, nesolicitat.
Pentru naturalist, natura este “spectacolul total”.
Pentru supranaturalist, la baza existenţei se află un fapt/lucru fundamental, iar toate celelalte lucruri există din cauză că există acesta. Lucrul unic fundamental este cauza existenţei tuturor celorlalte lucruri. El există de sine stătător, celelalte lucruri există din cauză că există el.
Naturalismul ne oferă o imagine democratică a realităţii, iar supranaturalismul una monarhică.
Ceea ce naturalismul nu poate accepta este ideea unui Dumnezeu care se află în afara naturii şi a creat-o.
Dacă naturalismul e adevărat, atunci ştim dinainte că minunile sunt imposibile: nimic nu poate pătrunde în natură din exterior, întrucît natura este totul. Fără îndoială, s-ar putea produce evenimente pe care noi, în ignoranţa noastră, le-am putea confunda cu nişte miracole: dar ele ar fi în realitate (întocmai ca şi cele mai obişnuite evenimente) un rezultat inevitabil al caracterului sistemului total. (C. S. Lewis, Despre minuni [note de lectură]).
Dacă ni se pare că s-a întâmplat ceva extraordinar, putem spune oricând că am fost victime ale unei iluzii. Dacă susţinem o filozofie care exclude supranaturalul, asta vom spune întotdeauna. Ceea ce învăţăm din experienţă depinde de ce tip de filozofie punem în practică. E inutil deci să apelăm la experienţă înainte de a lămuri, cât mai bine cu putinţă, problema filozofică.
Cartea de faţă e concepută ca un demers preliminar la cercetarea istorică.
II. Naturalistul şi supranaturalistul
Folosesc cuvîntul minune sau miracol pentru a denumi o interferenţă a puterii supranaturale cu natura. Dacă pe lîngă natură nu există şi altceva care ar putea fi numit supranaturalul, nu ar putea exista miracole.
Naturaliştii consideră că nu mai există nimic în afara naturii. Supranaturaliştii consideră că pe lângă natură mai există ceva.
Natură înseamnă ceea ce se întîmplă „de la sine” sau „fără nici o intervenţie”: ceea ce nu îţi cere nici o trudă sau ceea ce obţii dacă nu iei nici o măsură pentru a-i pune capăt. Cuvîntul grecesc pentru natură (physis) este legat de verbul grecesc care înseamnă „a creşte”. Latinescul natura, de verbul „a se naşte”. Natura reprezintă ceea ce apare, izvorăşte, survine sau continuă fără nici o intervenţie din afară: ceea ce este dat, ceea ce există deja, ceea ce e spontan, neintenţionat, nesolicitat.
Pentru naturalist, natura este “spectacolul total”.
Pentru supranaturalist, la baza existenţei se află un fapt/lucru fundamental, iar toate celelalte lucruri există din cauză că există acesta. Lucrul unic fundamental este cauza existenţei tuturor celorlalte lucruri. El există de sine stătător, celelalte lucruri există din cauză că există el.
Naturalismul ne oferă o imagine democratică a realităţii, iar supranaturalismul una monarhică.
Ceea ce naturalismul nu poate accepta este ideea unui Dumnezeu care se află în afara naturii şi a creat-o.
Dacă naturalismul e adevărat, atunci ştim dinainte că minunile sunt imposibile: nimic nu poate pătrunde în natură din exterior, întrucît natura este totul. Fără îndoială, s-ar putea produce evenimente pe care noi, în ignoranţa noastră, le-am putea confunda cu nişte miracole: dar ele ar fi în realitate (întocmai ca şi cele mai obişnuite evenimente) un rezultat inevitabil al caracterului sistemului total. (C. S. Lewis, Despre minuni [note de lectură]).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu