Aşa mai putem numi Sfânta Liturghie din seara zilei de Joia Sfântă, moment în care începe perioada de trei zile numită în Biserica Catolică „Triduum Pascal”. Această perioadă cuprinde celebrările liturgice care încep cu Liturghia din seara zilei de Joia Sfântă şi se termină cu Liturghia din noaptea Învierii Domnului. În Vinerea Sfântă, după citirea Patimii Domnului după Evanghelistul Ioan, au loc rugăciuni speciale pentru lumea întreagă; urmează apoi adorarea Crucii şi aşa-zisa Míssa Praesanctificatórum (o celebrare specială când nu are loc consacrarea, ci credincioşii se împărtăşesc cu Ostii deja consacrate în Joia Sfântă). În Sâmbăta Sfântă, nu există nici o celebrare liturgică în cursul zilei: în această zi Biserica priveghează şi jeleşte lângă mormântul în care se odihneşte trupul lui Cristos. Celebrarea începe după ce se lasă noaptea: este vegherea cea mai lungă ("mama tuturor vegherilor", sfântul Augustin). În cadrul acestei celebrări se binecuvântează focul, se aprinde lumânarea pascală (simbolul lui Cristos Înviat), se cântă imnul Exúltet, are loc liturgia baptismală şi, în sfârşit, Sfânta Liturghie.
„Cina cea de Taina” se celebrează la Izvoarele la 06:30 p.m. Liturgia acestei seri evocă două momente deosebite din timpul vieţii lui Isus:
Primul moment se referă la instituirea Sacramentului Sfintei Euharistii sub speciile vinului şi a pâinii care prin rostirea cuvintelor consacrării devin adevăratul Trup şi Sânge a lui Isus Cristos. Termenul folosit pentru această realitate este transsubstanţiere (din lat. transsubstantiátio, schimbare de substanţă). Preschimbarea, care are loc la Prefacere, a substanţei pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele lui Cristos, în timp ce rămân speciile pâinii şi vinului. Aşadar, în Euharistie, rămân aparenţele pâinii şi vinului, dar nu substanţa lor, şi avem substanţa Trupului şi Sângelui lui Cristos, dar nu aparenţele lor. Sub speciile consacrate ale pâinii şi vinului, Cristos însuşi, viu şi glorios, este prezent în mod adevărat, real şi substanţial, cu Trupul şi Sângele său, cu sufletul şi dumnezeirea sa (cf. DS 1640-1642; Mic dicţionar creştin catolic, I. Tămaş)
Alt moment liturgic face referinţă directă la porunca iubirii, concretizată în slujirea aproapelui. Aici ne amintim de gestul lui Isus din timpul ultimei Cine Pascale, atunci când s-a încins cu un ştergar şi a spălat picioarele ucenicilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu