Exodul

Exodul (1952-1966), de Marc Chagall (1887-1985), pictură în ulei.

"În aprilie 1979, la Roma, în apropiere de Piaţa Veneţiei, a avut loc o expoziţie de pictură. Erau chipuri desenate pe pânză. Din acestea moderne. Şi printre tablourile prezentate era şi unul care reprezenta răstignirea, dar într-un fel cu totul aparte. Aş putea zice chiar curios. Când priveai la tablou îl vedeai pe Cristos aşa plin de durere, aşa de sfârtecat şi învârtit pari că era un vierme. Şi ce curios! În jurul lui Cristos de la cruce un furnicar de viermi care dădeau impresia că se mişcă. Se mişcau în continuu. Rămâneai mut! Te îngrozeai! Ce e cu viermii aceia? Mii de viermi care se mişcau… Dacă te apropiai mai mult de tablou, atunci observai că viermii aceia în sine un erau viermi, ci oameni care în suferinţă lor se plângeau, oameni care se frământau, încercau să ridice mâinile disperate către răstignitul de pe cruce. Toţi cei care treceau şi priveau tabloul rămâneau emoţionaţi şi plecau capul. Şi după câteva momente de tăcere treceau la un alt tablou.

Ce a voit artistul să exprime? A voit să facă o comparaţie între Răstignit şi omenirea care se chinuie, între cel desfigurat de pe cruce şi cei desfiguraţi de păcat, de suferinţă şi a voit să ne înveţe că numai prin Cristos şi crucea lui noi găsim salvarea, chiar în suferinţa cea mai mare. Suntem salvaţi atunci când ne agăţăm de bârna crucii lui Isus Cristos…

(...) Când vom ajunge să înţelegem că noi avem nevoie de faţa lui Isus Cristos plină de sânge! Noi avem nevoie de capul său încuronat cu spini! Noi avem nevoie de mâinile sale străpunse de cuie! Avem nevoie şi ne trebuie rana coastei sale în care noi să găsim un loc de alinare şi de mângâiere în clipele de încercări. Nu avem nevoie de altceva decât de "Ecce homo!" "Iată omul" De aceasta avem noi nevoie!" (pr. Iosif Andrici).