Miercuri - TP: Tristi

Rembrant - Cina la Emaus

Luca 24,13-35

Cei doi ucenici din Emaus mergând spre casă îl întâlnesc pe Isus pe drum, nu-l recunosc, dar se opresc pentru a le răspunde la nişte întrebări. Textul spune literalmente: „atunci ei, foarte trişti, s-au oprit” [în greacă: skythropòs].

Skythropòs cuvântul grecesc, care se traduce fi trist, etimologic înseamnă "furios". Ucenicii din Emaus au întâlnit pe Isus, Dumnezeul bucuriei, şi nu l-au recunoscut pentru că sunt tristi.

Da, despre ce tristeţe este vorba?  Tristeţea este doar furie, simplă furie. Furia e un lichid de moarte pe care Satana vrea să înnece bucuria din inimă şi suflet şi să învenineze toată viaţa noastră. Bucuria este fluidul dătător de viaţă, de care este înţreţesut toată viaţa, pe care îl umple cu inima şi sufletul, pe care le face sănătoase şi puternice celulele noastre. Lichid de moarte al Satanei se poate îmbrăca în diferite moduri, dar este întotdeauna aceeaşi natură, este furie. Poate să se arate ca tristeţe, dar e furie, poate să se arate ca dezamăgire, dar e furie, ca melancolie, dezolare, amărăciune, dar este întotdeauna furie. Poate să se arate ca rău, durere, disperare, depresie, dar într-adevăr este furie, pură furie. Mintea pot să o descrie în diferite moduri, dar lichidul otrăvitor este tot furie.

   

Furia îi opreşte paşi, răstignesc gândurile, dorinţele, blochează energia vieţii. Ucenicii Emaus sunt profund supăraţi pe evenimente, pe demnitarii templului, pe liderii oamenilor, pe Isus, în care şi-au pus speranţele de viaţă şi visele lor, pe Dumnezeu pentru că se simt trădaţi,  abandonat de el. Isus nu întâlneşte doi ucenici nesiguri, blocaţi, cu credinţă mică, de o spiritualitate imatură, dar doi ucenici furioşi. Această furie este în mintea şi inima lor, care transformă dialogului în discuţie polemică, relaţia în conflict, unitatea în separare, capacitatea de a vedea şi de a înţelege în orbire intelectuală şi prostie. Această furie face orb ochii, mintea şi inima celor doi călătorii pe drumul spre Emaus, până la punctul că nu-l mai recunoaşte pe Isus chiar şi atunci când se apropie de ei: textul spune că însă ochii lor erau ţinuţi să nu-l cunoască.  Nu este un obstacol, misterios, mistic, este pur şi simplu furie care opreşte viziunea intelectuale şi spirituale.  Este furia pe care Isus reuşeşte să-o dizolvă în inimile ucenicii din Emaus, cu putere şi căldura propriului Cuvânt şi lasă imediat locul bucurie, pacea interioară, înţelegerii, de dorinţa uniunii, de a împărtăşi şi cursa de evanghelizare.