Tu eşti iubit

Copilul meu, acest cuvânt pe care ti-l adresez te introduce chiar în mijlocul Rugului Aprins. Nu mai esti în pragul misterului. Tu esti iubit. Aceste trei cuvinte, dacă vrei să le primesti cu adevãrat, pot bulversa si transforma întreaga ta viată. Tu esti iubit. Trebuie să începem cu începutul.Trebuie să punem pe primul loc Iubirea mea pentru oameni, Iubirea mea fără margini. Iubirea omului pentru Dumnezeu nu este decât răspunsul la Iubirea mea. Eu sunt cel care a iubit mai întâi. Totdeauna eu sunt cel care ia initiativa.

Cum m-ai putea tu iubi, dacă n-ai primi mai întâi revelatia Iubirii mele pentru tine? Trebuie, la un moment dat, să simti ca un soc Iubirea pasionată pe care ti-o ofer. Şi, dacă vrei să vestesti Evanghelia mea, tu trebuie mai întâi să mergi simplu printre oameni, spunând fiecăruia: "Tu eşti iubit." Totul decurge de aici. Acesta este punctul de plecare.

Ce înseamnă "a iubi" când Dumnezeu este cel care iubeste, Dumnezeu, Iubirea esentială? Orice iubire este o miscare a unei fiinte către alta, cu dorinta unei anume uniri. Orientările acestei miscări, modalitătile ei, variantele ei sunt nenumărate. Ele merg de la sub-omenesc la supraomenesc. Dar existã mereu tendinta spre o unire, dorinta de unire, fie posesivă, fie sacrificială.

Iubirea mea pentru oameni este o miscare de la mine însumi spre ei, nu doar pentru a fi cunoscut de ei, sau pentru a fi, într-o oarecare măsură, imitat de ei, ci pentru a mă uni cu ei, pentru a mă dărui lor.

Iubirea mea, Iubirea în esenta ei incoruptibilă, Iubirea fără margini, nu este niciodată absentă cu desăvârsire. Dumnezeu nu este niciodată absent. Uneori Iubirea pare abia existând, aproape imperceptibilă, acoperită de ură, de perversiuni de tot felul, de un strat de brutalitate instinctivă. Dar eu lucrez prin aceasta. Iubirea cea mai deformată o fac capabilă să se ridice până la darul constient şi total. Iubirea are multe aspecte. Dar nu există decât o singură Iubire.

Tu esti iubit. Există loc pentru o persoană infimă în flacăra Rugului Aprins? Un suflet, o persoană pe care eu o iubesc nu este infimă. Tu esti iubit. "Tu" esti cel care este iubit. Nu enunt aici o afirmatie generală. Nu vorbesc în acest moment unei colectivităti. Nu spun în acest moment: "Voi sunteti iubiti."

Cu sigurantă, voi toti pe care Iubirea mea i-a creat, voi sunteti toti, într-un sens foarte exact, preaiubitii mei. Sunteti membrele aceluiasi trup, care este trupul meu. Dar aici, copilul meu, vorbesc unei persoane, tie însuti. Şi îti dau un nume pe care nu-l dau nimănui altuia.

Da, eu te chem printr-un nume tainic. Din întreaga vesnicie, acest nume ti-a fost rezervat. Este un alt nume decât acela prin care te cheamă oamenii. Este numele scris pe o piatră albă şi pe care nu-l cunoaste nimeni decâ (dacă este atent la dar) cel care îl primeste.

Fiecăruia dintre voi, în gândul divin, îi este destinat să descopere şi să facă vizibil pentru altii o fatetă diferită a Diamantului unic. Tu esti aceastã fatetă. Orice ar fi putut face viata ta din tine, tu esti unul dintre aspecte, un aspect diferit de legătură care uneste ficare om cu Iubirea personală. Tu esti o rază a Iubirii, emanând din Iubire, chiar dacă raza pare întreruptă (frântă).

Cu ce fel de Iubire esti tu deci iubit ? Eu nu îti zic: "Ai fost iubit". Nu îti zic nici: "Vei fi iubit". Nu doar ieri, sau alaltăieri te-am iubit. Nu doar mâine sau poimâine te voi iubi. Astăzi chiar, în acest minut esti iubit.

Şi asa este în cazul fiecărui om. Esti uimit, copilul meu, si mă întrebi: "Adevărat? În toate cazurile?" Da, în toate cazurile. Tu continui: "Doamne, cum se poate aceasta? Cel care păcătuieste împotriva ta, ar putea fi el, chiar în acel moment, iubit de tine?" Da, copilul meu. Dacă nu as continua să-l iubesc pe cel care păcătuieste, l-as lăsa să trăiască înaintea mea? Iubirea este asezată ca un cersetor la usa celui care nu iubeste. Ea asteaptă. Ea va astepta. Durata asteptării mele depăseste toate previziunile omenesti. Nu căuta să pătrunzi taina aceasta. Eu astept. Şi cine mă va putea despărti de dragul meu păcătos?

Iată deci, copilul meu, cu ce fel de iubire esti iubit. Nu îti zic că esti iubit cu mărinimie, mult iubit, iubit mai mult sau mai putin decât altii. Ai auzit spunându-se că iubesc pe unii, că urăsc pe altii, că iubesc dupã grade foarte diferite. A trebuit eu însumi sã vorbesc oamenilor prin posibălităti omenesti, într-un limbaj omenesc, într-un stil educativ, cu atât de săracele cuvinte omenesti, incapabile să exprime realitătile dumnezeiesti. Dar, în Iubirea mea îndivizibilă, nu există "mai mult" sau "mai putin". Iubirea mea este calitate pură. Nu are nimic cantitativ, nici măsurabil. Tuturor li se oferă în nemărginirea ei. Nu pot iubi decât divin, adică total, dându-mă pe mine însumi de tot. Oamenii sunt cei care se deschid mai mult sau mai putin, sau se închid Iubirii.

Mă voi folosi de o imagine. Iubirea divină este asemănătoare unei presiuni atmosferice care înconjoară, cuprinde fiecare fiintă si apasă asupra ei. Ea asediază fiecare om, vrea să-l ia. Caută să-şi croiască o deschizătură, să găsească calea care duce spre inimă şi permite să pătrundă peste tot. Diferenta între păcătos şi sfânt este că păcătosul îşi închide inima Iubirii, în timp ce sfântul se deschide acestei Iubiri. Dar este vorba de aceasi Iubire, de aceeasi presiune. Unul o respinge, altul o acceptă. Nu există acceptare fără un har (grâce în fr. - n.t.), dar acest har nu se măsoară.

Copilul meu, îti spun încă odată. Eu îl iubesc pe fiecare - în acelasi timp total si diferit. Iubesc pe fiecare "altfel". Există loc aici pentru intentii si duiosii divine, pentru haruri, chemări, alegeri prin care niciunul nu seamănă cu altul. Pe tine însuti, copilul meu, te iubesc altfel decât pe altul. Te iubesc cu o Iubire care, asemenea ei, nu e dată nimănui. Te iubesc cu o iubire incomparabilă, unică. Păcatele tale pot răni Iubirea pe care o am pentru tine. Ele nu o pot micsora.

As putea spune că iubesc omul "din toatã inima mea"? Aceste cuvinte sunt neadecvate pentru Dumnezeu căci implică aspectul cantitativ. Inima mea nu are nici totalitate, nici jumătate, nici treime. Ea este fără margini. Iubirea venită dinspre om are limite, pentru că omul însusi este o făptură finită.

Si totusi, copilul meu, poti vorbi de mii de "din toată inima" divin, într-o manieră simbolică. Aceasta vrând să spună că Iubirea se apropie de tine fără restrictii, cu imensitatea sa, cu infinitatea sa, în totalitatea sa, cu nemărginirea sa. Fiecare dintre voi, fiecare făptură, fiecare fir de nisip, fiecare fiintă percepută la microscop este iubită de mine. Crezi tu aceasta?

Copilul meu, tu esti, în acest moment, un punct de aplicatie (punere în practică) a iubirii fără margini în univers. Eu, Dumnezeul tău, Domnul tău, sunt aplecat spre tine. Fiinta divină este într-un anume mod concentrată asupra ta, cum este asupra fiecărei alte existente, ca si cum tu ai fi, cu toate acestea, singur în ochii ei. Există în acest gând, în această realitate, ceva care să te exalte si să te bulverseze. Tu esti iubit. Repetă-ti acest cuvânt si hrăneste-te cu el. Primeste declaratia mea de Iubire cu o umilintă si o încredere bucuroasă si, atunci, sufletul tău va cânta. (Lev Gillet, Amour sans limites, Editions de Chevetogne 1971, trad. Viorica Juncan; http://www.ceruldinnoi.ro).