† Duminica a 3-a din Post Mare [C]: Convertire și mântuire în milostivirea Domnului [23 martie 2025]

Parabola smochinului  care nu dă roade. 

Convertire și mântuire în milostivirea Domnului

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (23 martie 2025)

Lecturi biblice:  Exod 3,1-8a.13-15; 1Corinteni 10,1-6.10-12; Evanghelia Luca 13,1-9; lecturi biblice

Omilie

În Liturgia Cuvântului de astăzi este relația dintre convertire și salvare în contextul milostivirii lui Dumnezeu. Misterul întâlnirii cu Domnul este modelat pe relațiile umane ale prieteniei și iubirii. Nu convertirea omului este suficientă, dar milostivirea lui Dumnezeu ca fapt în sine. Mântuirea este rezultatul acestei întâlniri. Darul prieteniei lui Dumnezeu este gratuit, garantat tuturor și absolut nemeritat, dar nu se realizează dacă cel botezat nu voiește cu toată puterea. Textele biblice au fost alese după un criteriu evident: parabola smochinului care nu dă roade [„Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta! […] Poate va face fructe la anul” (Lc 13,8-9)]. Interlocutorii lui Isus sunt siguri de adevărul cunoscut despre evenimentele la care asistă: cineva vinovat este pedepsit. „Nicidecum!”, spune Isus, căci mare este milostivirea Domnului! Egiptenii, în prima lectură, sunt siguri că își pot exercita netulburați stăpânirea asupra israeliților. Dar Domnul nu-i uită pe cei oprimați și le cunoaște suferințele: „Îi cunosc durerea. Am coborât ca să-l scot din mâna egiptenilor şi să-l fac să urce din ţara aceea într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară în care curge lapte şi miere” (Ex 3,7-8). Dumnezeu are un Nume, o voce, caută ființa umană și o interpelează. Apostolul Paul intenționează să spună că, din partea lui Dumnezeu, promisiunea mântuirii Israelul a fost un „dat” infailibil: „toţi au mâncat aceeaşi hrană spirituală şi toţi au băut aceeaşi băutură spirituală pentru că ei beau din stânca spirituală care îi urma, iar stânca era Cristos” (1Cor 10,3-4). Mântuirea a fost realizată numai pentru cei care l-au întâlnit pe Mesia, oriunde și în orice timp: căci „stânca era Cristos”. Lecturile de astăzi ne introduc în acest univers sublim al identității lui Dumnezeu și al misterului său inefabil: e mântuirea în milostivirea Domnului!

† Sfântul Iosif: Paternitatea lui Iosif [19 martie 2025]

Visul lui Iosif. 

Paternitatea lui Iosif

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (19 martie 2025)

Lecturi biblice: 2Samuel 7,4b-5a.12-14a.16; Romani 4,13.16-18.22; Evanghelia Matei 1,16.18-21.24a; lecturi biblice

Omilie

19 martie: astăzi celebrăm cu solemnitate pe sfânt Iosif, „patronul Bisericii universale”, „slujitorul credincios şi înţelept pe care Domnul l-a aşezat în fruntea familiei sale”, cum citim la antifonul de la intrare sfintei Liturghii. În sărbătoarea de azi, lecturile biblice ne oferite spre meditație pe sfântul Iosif. Prima lectură pune în față figura lui Iosif în linie de continuitate cu descendența și promisiunile lui David pe care le primește de la Dumnezeu prin profetul Natan. În lectura a doua, apostolul Paul vorbește despre Abraham: prin credință devine „părintele multor neamuri”. În Evanghelia după Matei apare Iosif ca fiind un om „drept” care prin credinţa sa rămâne deschis slujirii lui Dumnezeu și omenirii. Este paternitatea sfântului Iosif.

† Duminica a 2-a din Post Mare [C]: Gloria lui Dumnezeu: „ascultaţi de el!” [16 martie 2025]

 

„Schimbarea la față”, de Henry Coller.

Gloria lui Dumnezeu: „ascultaţi de el!” 

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (16 martie 2025)

Lecturi biblice:  Geneză 15,5-12.17-18; Filipeni 3,17-4,1; Evanghelia Luca 9,28b-36; lecturi biblice

Omilie

Tema din duminica de astăzi este gloria lui Dumnezeu. Este metafora biblică cu care Dumnezeu s-a ascuns și s-a manifestat omului printr-o luminozitate neobișnuită. Cele trei lecturi vorbesc despre oamenii care au intrat în contact cu gloria lui Dumnezeu. Primul este Abraham care a primit de la Dumnezeu promisiunea unui fiu din care a apărut poporul ales. Intră într-o relație de ascultarea a Cuvântului cu credință și iubire: este alianța cu Abraham. Atunci se vede flacăra care trece prin victime [în prima lectură]. Pentru a crede, trebuie să întâlnim oameni care să ne lumineze. Este necesar să avem experiențe care să ne zguduie cum l-au mișcat pe Petru, Iacob și Ioan pe munte când Domnul s-a schimbat la față [în evanghelie]. Paul vorbește despre problemele și bucuriile de a-l urma pe Isus [a doua lectură].

† Duminica 1 din Post Mare [C]: Trei mărturisiri de credință și trei ispitiri [9 martie 2025]

 

Trei mărturisiri de credință și trei ispitiri

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (9 martie 2025)

Lecturi biblice:  Deuteronomul 26,4-10; Romani 10,8-13; Evanghelia Luca 4,1-13; lecturi biblice

Omilie

La începutul Postului Mare, liturgia de astăzi ne oferă trei mărturisiri de credință: aceea a poporului Israel, cea scrisă de apostolul Paul pentru creștinii Romei și cea a lui Isus care, fiind ispitit, își confirmă încrederea în Dumnezeu Tatăl. În fiecare an, în prima duminică a postului, liturgia propune relatarea ispitirilor Domnului. E varianta după Luca (Lc 4,1-13). Cele trei lecturi sunt independente de evanghelie și ne oferă un rezumat al istoriei mântuirii. Prima lectură prezintă „crezul istoric” al poporului lui Israel: recunoaște că Domnul l-a eliberat din Egipt și i-a dat „țara promisă”. În a doua lectură găsim „crezul istoric” al creștinului: recunoașterea că Isus este „Domnul” și că Dumnezeu l-a înviat din morți. E începutul și fundamentul tuturor realităților veșnice… Trei mărturisiri de credință și trei ispitiri!...

† Miercurea Cenușii: Formarea „inimii” este convertirea noastră [5 martie 2025]

 

Formarea „inimii” este convertirea noastră

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (5 martie 2025)

Lecturi biblice: Ioel 2,12-18; 2Corinteni 5,20-6,2; Evanghelia Matei 6,1-6.16-18; lecturi biblice

Omilie

Astăzi începem Postul Mare. Intrăm într-un timp special pentru a permite Duhului Sfânt, pe care l-am primit la botez, să ne convertească pașii vieții noastre spre evanghelie. Este chemarea lui Dumnezeu din adâncul propriei conștiințe, locul privilegiat al întâlnirii omului cu Dumnezeu: este necesar să se schimbe direcția, să se reia calea „împărăției lui Dumnezeu”, părăsind drumul deșertăciunii, al orgoliului și al  trufiei. Postul nu este un timp de renunțare la mâncare. „Liturgia de azi ne spune că trebuie să fie însoțită de gesturi importante de dreptate, solidaritate și caritate față de ceilalți” (Nota dell'Episcopato italiano, Il senso cristiano del digiuno e dell'astinenza, Roma 1994, 1). Miercurea Cenușii marchează începutul acestui timp de patruzeci de zile, un „timp potrivit” sau „favorabil” pentru a ne întoarce la Dumnezeu, după cum ne spune apostolul Paul (2Cor 6,2). Lecturile ne ajută să ne angajăm în timpul Postului Mare la o autentică „luptă împotriva duhului rău” și la o „adevărată convertire” (Colecta sau Rugăciunea zilei), pentru ca inima noastră să aibă „compasiunea” sau „milă” (cf. Il 2,18) pe care „Tatăl” (Mt 6,1) o are pentru fiecare om. Este convertirea noastră: este ceea ce Dumnezeu dorește și ne propune să o trăim.

† Duminica a 8-a de peste an [C]: De căutat valorile cuvântului [2 martie 2025]

 După roade îi veți cunoaște.

De căutat valorile cuvântului

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (2 martie 2025)

Lecturi biblice: Ben Sirah 27,4-7;  1Corinteni 15,54-58; Evanghelia Luca 6,39-45; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi intenționează să ofere creștinului criteriul de învățare cum să-l distingă pe om de om, pentru a nu cădea în aparențe. Sunt „termeni-cheie” care indică sinonime legate de limbaj în relațiile umane care constituie motivul dominant al lecturilor. Prima citire prezintă importanța cuvântului în viața comunității. Sunt raportate o colecție de zicale care evidențiază modul în care cuvântul este capabil să dea viață unor relații solide comunitare. „Înainte de discurs, nu-l lăuda pe om” (Sir 27,7), este vorbă celebră. Evanghelia este răspunsul lui Isus după Luca: „Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale, iar cel rău scoate răul din tezaurul rău al inimii sale. Căci gura lui vorbeşte din prisosul inimii” (Lc 6,45). Singura sursă de inspirație este conduita lui Dumnezeu. Explicația evanghelistului stă în atitudinea milostivirii care este regula de aur a vieții creștine. A doua lectură se referă la cuvântul Scripturii care trebuie împlinit prin transferarea discursului dintr-un limbaj pe planulul uman spre cel al revelaţiei divine despre înviere: „când fiinţa aceasta supusă putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi fiinţa aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul scris: «Moartea a fost înghiţită de victorie. Unde este, moarte, biruința ta?»” (1Cor 15,54-55). Linia de legătură dintre cele trei lecturi trebuie căutată în valorile cuvântului fie cel uman, fie cel divin.

† Duminica a 7-a de peste an [C]: Iubirea milostivă a lui Dumnezeu [23 februarie 2025]

Iubindu-i pe dușmani... 

Iubirea milostivă a lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (23 februarie 2025)

Lecturi biblice: 1Samuel 26,2.7-9.12-13.22-23;  1Corinteni 15,45-49; Evanghelia Luca 6,27-38; lecturi biblice 

Omilie

Liturgia Cuvântului din această duminică ne propune să reflectăm tema iubirii. Mântuirea implică o reînnoire radicală a relațiilor interumane. Între ei, oamenii sunt frați, prieteni, egali. Înțelegerea sau compasiunea față de cei mici, cei slabi apare în fiecare cultură. În cărțile biblice, mai ales în evanghelii, sunt evocate iertarea, bunăvoință față de toți, chiar și față de cei care nu merită sau trebuie dojeniți. Lecturi ne educă despre alegerile de viață. Deciziile corecte ne conduc la Dumnezeu. Prima lectură ne oferă un exemplu izbitor de toleranță și milostivire. David, fugarul, cruță viața lui Saul care îl urmărește: „Domnul să întoarcă fiecăruia după dreptatea lui şi după fidelitatea lui. Domnul te-a dat astăzi în mâna mea, iar eu nu am vrut să-mi întind mâna împotriva unsului Domnului” (1Sam 26,23), îi spune David regelui Saul. E un exemplu rar de bunătate, aproape unic în Vechiului Testament. Isus îi învață pe discipolii săi o morală mai exigentă. Evanghelia de astăzi este învățătura sa despre relațiile umane. El ne spune să nu calculăm ce avem de câștigat din întâlnirile noastre, ci ce avem de dăruit. El ne poruncește să mergem atât de departe încât să iubim pe vrăjmașii noștrii și să fim la fel de miloși precum Dumnezeu Tatăl: „fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv!” (Lc 6,36). Discipolii săi sunt cei care, urmând exemplul său, au redescoperit și restaurat legăturile de prietenie și fraternitate. Apostolul Paul afirmă că noul Adam este Cristos și trece în evidență divergențele dintre Adam și Isus cel înviat, pe care el îl numește „ultimul”: „primul om, Adam, a fost făcut cu suflet viu, cel din urmă Adam, cu Duhul dătător de viaţă” (1Cor 15,45). Suntem ca Adam, prea umani în dragoste, dar într-o zi vom fi ca Isus cu o iubire care se revarsă asupra tuturor.