† Sfânta Familie – Isus, Maria şi Iosif [C]: Suntem fii ai lui Dumnezeu [29 decembrie 2024]

Cristos învață între scribi [Christ teaching-among the Scribes] – de Serodine Giovanni [from Musée du Louvre].

Suntem fii ai lui Dumnezeu

 pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (29 decembrie 2024)

Lecturi biblice: 1Samuel 1,20-22.24-28; 1Ioan 3,1-2.21-24; Evanghelia Luca 2,41-52; lecturi biblice 

Omilie

Lecturile din această duminică ne vorbesc despre două familii, îndepărtate în timp, dar apropiate în mister și se concentrează asupra familiei ca loc de împlinire a planurilor lui Dumnezeu. Prima este alcătuită din Elcana, soția sa, Ana și micul Samuel, care locuia în Rama, 10 km nord de Ierusalim, într-o cetate din regiunea muntoasă din Efraim, unde Rahela [→ mormântul Rahelei (cf. 1Sam 10,2] – mama poporului evreu – își plânga fii plecați în exil în Babilon (cf. Ier 31,15). Se duc la Sanctuarul din Șilo: (1Sam 1,28). Cealaltă familie era formată din Iosif, Maria și fiul lor, Isus, în vârstă de doisprezece ani, care locuia în Nazaret, un sat puțin cunoscut și apreciat din Galileea. Sunt două familii, ca multe altele, cu probleme lor, când deodată văd un mister care dă năvală sau izbucnește brusc, cu putere în destinul lor. Evanghelia relateaza vizita lui Isus, în vârstă de doisprezece ani, la templu, pentru a se ocupa de „interesele” Tatălui său, Dumnezeu: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” (Lc 2,49). A doua lectură reprezintă anunțul plin de uimire că Dumnezeu Tatăl a voit să ne primească la sine ca ai săi fii adevărați: „vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem” (1In 3,1).

Sfântul Ștefan, primul martir: Ca învățătorul său [26 decembrie 2024]

 

Ca învățătorul său

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (26 decembrie 2024)

Lecturi biblice: Fap 6,8-10; 7,54-59;  Evanghelia Matei 10,17-22; lecturi biblice

Omilie

Sfântul Ștefan vine să ne trezească și ne obligă să privim viața și istoria mântuirii din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Albul Crăciunului capătă astăzi culoarea roșie a sângelui. Viața discipolului este mărturie până la moarte. De la moarte la viață. Pruncul ce se naște nu vine în vacanță pe pământ, nici să facă o plimbare pentru ca apoi să se întoarcă la binecuvântată divinitate, abandonând oamenii în tragica lor viață. De Crăciun, Fiul lui Dumnezeu devine Fiu al Omului pentru a rămâne om printre noi și pentru a merge „decis spre Ierusalim”: „când s-au împlinit zilele înălţării sale, s-a îndreptat cu hotărâre spre Ierusalim” (Lc 9,51). Expresia literară: „şi-a întărit faţa” și scoate în evidenţă faptul că Isus, pe deplin conştient de destinul său şi cu toată hotărârea, porneşte spre Ierusalim, voind să înfrunte toate evenimentele care vor urma. Este cetatea crucii și a mormântului; este orașul judecății; este cetatea voinței lui Dumnezeu. Darului de sine și al vieții sale este iubirea tuturor. Pruncul care se naște devine om: este crucifixul care ne mântuiește pentru a ne întoarce la Dumnezeu.

† Nașterea Domnului [Ziua Crăciunului] (A B C): Să ne lăsăm iluminați de Domnul făcut trup [25 decembrie 2024]

Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi!

Birth of Jesus scene from 'Jesus of Nazareth' (1977).
 Să ne lăsăm iluminați de Domnul făcut trup

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (25 decembrie 2024)

Lecturi biblice: Isaia 52,7-10; Evrei 1,1-6; forma prescurtată: Evanghelia Ioan 1,1-5.9-14; lecturi biblice

Omilie

În ziua Nașterii Domnului, Liturghia Cuvântului ne propune trei celebrări euharistice – noaptea, zorii zilei și ziua – câte trei lecturi. Noaptea este relatată nașterea lui Isus din Maria la Betleem: un eveniment arătat de un înger păstorilor, care reprezintă „săracii Domnului” sau „restul lui Israel”. În zorii zilei este vizita păstorilor la iesle și contemplarea salvatorului lumii. Evanghelistul Luca amintește că „Maria păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei” (Lc 2,19). La Liturghia Zilei ascultăm prologul sfântului Ioan, evanghelist: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu […] Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi!” (In 1,1.14). Text ne descoperă că acel Prunc venit în lume este într-adevăr „Cuvântul lui Dumnezeu”. El este Fiul care trăiește în Dumnezeu din veșnicie, așa cum mărturisim în Crez: „Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”. Evanghelistul ne spune cine este Cuvântul [Logos-ul, în greacă] care s-a făcut trup sau carne și a locuit între noi. O, ce mare mister! Da, Dumnezeu s-a făcut om, și a locuit între noi, pământenii! Nu e departe de noi; este aproape, e „Emanuelul”, „Dumnezeu-cu-noi”. Nu e străin: are o față, aceea a lui Isus. Să ne lăsăm iluminați de „Cuvântul făcut trup!”

† Nașterea Domnului – Noapte Crăciunului [A B C]: Vi s-a născut salvatorul [24 decembrie 2024]

Adorația păstorilor.

 Vi s-a născut salvatorul

 pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (24 decembrie 2024)

Lecturi biblice: Isaia 9,1-6; Tit 2,11-14; Evanghelia Luca 2,1-14.

Omilie

Întunericul și lumina, dușmănia și pacea, moartea și viața... și un copil cu farmecul și fragilitatea sa sunt astăzi misterul lecturilor biblice de la Nașterea Domnului. O abundență de simboluri descriind ceea ce este încă de nespus: Dumnezeu care devine om! Suntem adunați aici, în această noapte sfântă, pentru a-l primi pe pruncul Isus, adevărata lumină care strălucește asupra fiecărui om. O noapte binecuvântată! Maria și Iosif, îngerii și păstorii s-au bucurat. De ce este atât de multă bucurie pentru acest copil? Cine este pruncul? În prima lectură, profetul Isaia ne spune: „un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat nouă. Stăpânirea va fi pe umerii lui şi va fi numit sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, părinte veşnic, principe al păcii” (Is 9,5). Evanghelistul Luca zice că îngerul Domnului dă această veste fericită păstorilor care veghează noaptea păzind turma: „Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul” (Lc 2,10-11). Acest copil este Isus, Mesia sau Cristos [Unsul]: este deci Domnul [în greacă, Kyrios]! El este Emanuel, adica „Dumnezeu-cu-noi”! Apostolul Paul, scriind lui Tit – în a doua lectura – amintește sensul nașterii Domnului: „arătarea gloriei marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru, Isus Cristos” (Tit 2,13). Este respect profund și evlavie: e spiritul religios! „Vi s-a născut salvatorul!”

† Duminica a 4-a din Advent [C]: Prezența Domnului cu noi și între noi [22 decembrie 2024]

Vizita Mariei la Elisabeta - de James Tissot.

 Prezența Domnului cu noi și între noi

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (22 decembrie 2024)

Lecturi biblice:  Miheia 5,1-4a; Evrei 10,5-10; Evanghelia Luca 1,39-45; lecturi biblice

Omilie

În această duminică de la sfârșitul Adventului, tema lecturilor este împlinirea promisiunilor făcute de Dumnezeu poporul său și se concentrează asupra „vizitei” Domnului într-un moment crucial al istoriei sale deoarece Dumnezeu vine să-și răscumpere poporul. În prima lectură este situația istorică a exilaților israeliți din Babilon care se pregătesc să se întoarcă în țara părinților. Profetul prezice nașterea în Betleem a unui „alt” David, care va fi stăpânitor, se va pune în fruntea poporului său și îl va guverna așa cum face un păstor cu turma sa. Este vorba despre celebrul oracol al nașterii lui Mesia: „Tu, Betleem Efrata, eşti mic ca să fii printre locurile de seamă ale lui Iuda; din tine va ieşi, pentru mine, cel care va fi stăpânitor în Israel” (Mih 5,1). A doua lectura este o reflecție teologică asupra nașterii umane a lui Mesia, adică a lui Cristos [Unsul], la care Dumnezeu nu a cerut arderi de tot sau jertfe în templu, dar sacrificiul propriei umanității: „iată, vin ca să fac voinţa ta!” (Evr 10,9). Textul evanghelic relatează vizita Mariei la verișoara sa Elisabeta după vestirea îngerulu: „Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” (Lc 1,45). Linia care trece prin cele trei lecturile de astăzi este ușor de identificat: nașterea umană a lui Isus răspunde logicii „micimii” ce va caracteriza întreaga viață a Domnului. Este prezența lui „Dumnezeu-cu-noi” și între noi!

† Duminica a 3-a din Advent [C] [Gaudete – Bucurați-vă]: Bucuria mântuirii [15 decembrie 2024]

 

Bucuria mântuirii

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (15 decembrie 2024)

Lecturi biblice: Sofonia 3,14-18; Filipeni 4,4-7; Evanghelia Luca 3,10-18; lecturi biblice

Omilie

Tema liturgiei din această duminică este aceea a bucuriei – bucuria mântuirii – evidenţiată din ce în ce mai mult când ne apropiem de nașterea lui Isus. Bucuria despre care vorbim nu este orice bucurie, ci aceea care provine din venirea Dumnezeului care ne mântuiește, la care ne cheamă Adventul. Bucuria decurge din experiența că Domnul vine să ne mântuiască în situații de neputință, cum spune profetul Sofonia: „Domnul a îndepărtat judecăţile tale, l-a îndepărtat pe duşmanul tău. Regele lui Israel, Domnul, este în mijlocul tău şi nu te vei mai teme de rău” (Sof 3,15). Nu există bucurie mai mare decât atunci când experimentăm o mântuire care apare dincolo de capacitatea umană când obținem un har neașteptat. Doar bucuria pe care o aduce Salvatorul este o adevărată bucurie, o bucurie care nu trece, pe care nimeni nu ne-o poate lua. Recunoașterea păcatului este doar primul pas ce necesită o schimbare. Convertirea nu se face prin cuvinte. Întrebarea repetată de trei ori „ce trebuie să facem?”, Ioan Botezătorului ne pune pe calea cea bună: ascultarea cuvântul lui Dumnezeu, recunoașterea păcatului, necesitatea schimbării modului de a gândi în atitudinile și comportamentele noastre. Aceasta este convertirea [metánoia, în greacă] cerută de evanghelie. Domnul își anunță venirea în mijlocul poporului. Ioan este cel care arată concret cum oamenii pot aștepta venirea lui Mesia cu seninătate și bucurie și să se pregătească să-l întâlnească pe Isus. Apostolul Paul îi invită pe Filipeni să se bucure de acest eveniment pentru că „Domnul  este aproape!” (Fil 4,5). Este bucuria mântuirii!

† Neprihănita Zămislire [A B C]: Sensul imaculatei [fără pată] este bunăvoința divină [9 decembrie 2024]

Buna-Vestire de Aurelio Brun.

 

Sensul imaculatei [fără pată] este bunăvoința divină

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (9 decembrie 2024)

Lecturi biblice: Geneză 3,9-15.20; Efeseni 1,3-6.11-12; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi biblice

Omilie

Solemnitatea de astăzi este Neprihănita Zamislire. Ce înseamnă „neprihănita zamislire”? Omul este chemat să se realizeze pe sine în dialogul de iubirie a lui  Dumnezeu. Dar istoria omenirii arată că există ceva întunecat și rebel care îl ia pe om și îl împinge să refuze conversația cu Dumnezeu, făcându-l să se iubească exclusivă pe sine. Este ceea ce Biserica numește păcatul strămoșesc sau originar [de la început, de la origine]. Acestă sărbătoare se celebra în Orient încă din secolul al VIII-lea, apoi s-a răspândit în Occident, iar în anul 1854 la 8 decembrie papa Pius al IX-lea a definit Neprihănita Zamislire a Mariei ca „dogmă” a credinței. A fost formulată cu un limbaj legat de categoriile filosofice și teologice ale timpului, un limbaj greu de înțeles pentru omul secolului al XXI-lea. De veacuri, tradiția bisericiască, trăgând consecințele din evanghelii, afirmă despre Maria că ea este „plină de har” și cinstește sfințenia ei. Astfel, încă din cele mai vechi timpuri, prinsese contur tradiția că Dumnezeu a păstrat-o fără păcat, ca un privilegiu unic. De fapt, ceea ce s-a întâmplat în ea este anticiparea victoriei lui Isus înviat asupra morții și a păcatului.

Textele pe care liturgiștii le oferă astăzi meditației noastre sunt printre cele mai dense din toată Scriptura. Prima lectură ne duce înapoi la un eveniment original: Dumnezeu anunță o femeie: „duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei” (Gen 3,15). Epistola ne prezintă planul mântuirii, în care toți suntem predestinați să fim imaculați în iubire: „ne-a ales în el [nota mea: Isus Cristos] mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui!” (Ef 1,4). Evanghelia ne relatează textul bunei vestirii, unde îngerul Gabriel folosește o expresie semnificativă, care exprimă sensul teologic al neprihănitei: „Bucură-te, o, plină de har” (Lc 1,28). Figura Mariei se prezentată astăzi ca o întoarcere la speranța originară, la promisiunea lui Dumnezeu și la încredere în el. Aceasta este ceea ce lecturile de astăzi ne explică. Ne vom concentra asupra lor în încercare de a surprinde sensul imaculatei [fără pată].