Toma,
unul dintre cei doisprezece, numit și Geamănul, nu era cu ei când a venit Isus
(In 20,24). Numai acest ucenic era absent. Atunci când s-a întors, a auzit
relatarea faptelor întâmplate, dar a refuzat să creadă în ceea ce a auzit.
Domnul a venit din nou și i-a dat ucenicului necredincios să atingă coasta,
i-a arătat mâinile și, indicând cicatricele rănilor sale, a vindecat rana
necredinței lui. Fraților preaiubiți, ce anume vedeți în toate acestea? Oare
credeți că este o simplă întâmplare faptul că acel ucenic ales de Domnul a fost
absent, că, venind, a auzit faptul petrecut, că, auzind, el s-a îndoit, că,
îndoindu-se, el a atins și că, atingând, el a crezut?