miercuri, 10 iulie 2019

Credința, caritatea fără speranță e un cimitir



„Credința este o catedrală ridicată pe pământul unei țări. 
Caritatea este un spital care adună toate mizeriile lumii. 
Dar fără speranța, toate acestea nu ar fi decât un cimitir”. 

Charles Péguy
(sursă: https://twitter.com/EroStraniero; trad. I.C.).

marți, 9 iulie 2019

Prin însăși tandrețea iubirii: o caritate milostivă

„Vă implorăm, așadar, fraților; prin însăși tandrețea iubirii, cu laptele căreia ne hrănim, cu a cărei pâine ne întărim, prin Cristos, Domnul nostru, prin blândețea lui, vă implorăm! (De fapt, a venit timpul să le arătăm o mare iubire, o milostivire infinită, implorându-l pe Dum­nezeu pentru ei, ca să le dea într-o zi o judecată clară pentru a-și veni în fire și a înțelege că atacurile lor împo­triva adevărului nu au nici un fundament. Lor le-a rămas numai slăbiciunea animozității, care este cu atât mai neputincioasă, cu cât crede că are mai multe forțe). Vă implorăm, spuneam, pentru acești bolnavi, așa-ziși înțelepți, dar cu o înțelepciune naturală și trupească; ei sunt totuși frații noștri. Ei celebrează aceleași sacra­mente și, chiar dacă nu le celebrează împreună cu noi, totuși sunt aceleași. Ei răspund același Amin și, chiar dacă nu cu noi, este același. Arătați-i lui Dumnezeu iubirea voastră profundă față de ei”.

 
(sursă: Breviar III; sfântul Augustin, Comentariu asupra Psalmilor [Ps 32, 29: CCL 38, 272-273]).

vineri, 5 iulie 2019

† Duminica a 14-a de peste an (C): Isus mântuiește oamenii cu „pace” (7 iulie 2019)

„Iată, vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor!” (Lc 10,3)
Isus mântuiește oamenii cu „pace”
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (7 iulie 2019)
Lecturi: Isaia 66,10-14ab; Galateni 6,14-18; Evanghelia Luca 10,1-12.17-20; lecturi

Omilie


Liturgia Cuvântului ne prezintă Biserica în drum spre veșnicie, dar și exigențele misiunii – mai ales pacea și crucea – în așteptarea gloriei și a unirii tuturor popoarelor în noul Ierusalim. Profeția lui Isaia și Evanghelie stă în anunțul mântuirii tuturor neamurilor: ceea ce profetul promite, realizează Isus prin trimiterea în misiune.

miercuri, 3 iulie 2019

Domnul meu și Dumnezeul meu (3 iulie - sfântul Toma, apostol)




 Toma, unul dintre cei doisprezece, numit și Geamă­nul, nu era cu ei când a venit Isus (In 20,24). Numai acest ucenic era absent. Atunci când s-a întors, a auzit relatarea faptelor întâmplate, dar a refuzat să creadă în ceea ce a auzit. Domnul a venit din nou și i-a dat uceni­cului necredincios să atingă coasta, i-a arătat mâinile și, indicând cicatricele rănilor sale, a vindecat rana necre­dinței lui. Fraților preaiubiți, ce anume vedeți în toate acestea? Oare credeți că este o simplă întâmplare faptul că acel ucenic ales de Domnul a fost absent, că, venind, a auzit faptul petrecut, că, auzind, el s-a îndoit, că, îndo­indu-se, el a atins și că, atingând, el a crezut?

vineri, 28 iunie 2019

† Duminica a 13-a de peste an (C): Chemarea Domnului în libertate (30 iunie 2019)

„Te voi urma oriunde te vei duce!”
Chemarea Domnului în libertate
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (30 iunie 2019)
Lecturi: 1Regilor 19,16b.19-21; Galateni 5,1.13-18; Evanghelia Luca 9,51-62; lecturi

Omilie


Lecturile biblice de la Liturghiea acestei duminici ne invită să medităm asupra chemării lui Dumnezeu și a urmării Domnului în libertate.

Dumnezeu cheamă oamenii: pe Moise, Amos, David și pe mulți alții. În prima lectură luată din Cartea întâia a Regilor (1Rg 19,16b.19-21) citim despre chemarea pe care o face Ilie lui Elizeu în centru activităţilor sale. Este absolut imprevizibilă vocația lui Dumnezeu! „Domnul i-a spus profetului Ilie: pe Elizeu […] unge-l profet în locul tău” (v. 16). Elizeu este agricultor: are doisprezece perechi de boi și e la câmp. Aproape că a terminat de arat. „Ilie a trecut pe lângă el şi i-a aruncat mantaua” (v. 19). I-a aruncat mantaua – simbolul personalității, misiunii, puterilor sale. Îi transmite spiritul profetic. Ea e aruncată peste umerii celui ales: ca o investitură. Elizeu știe bine ce a făcut Ilie pentru el. A înțeles chemarea sa. Dar cere un anumit timp: „Lasă-mă să-i sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi voi veni după tine!” (v. 20). Ilie aprobă. El poate să facă o masă de rămas bun pentru familie și oamenii săi. Renunță la plug; o pereche de boi i-a înjunghiat punând pe foc plugul și fierbând carnea pe care a dat-o poporului. Subliniază renunţarea la primul statut a lui Elizeu. De acum este profetul Domnului așa cum l-a chemat Ilie. Noua misiunea este să cheme poporul să rămână credincios Alianței cu Dumnezeu. Lăsând totul este condiția spre a-l urma pe Domnul: casă, familie, muncă, poziție socială… Complet disponibil pentru Dumnezeu. S-a angajat cu normă întreagă.

† Sfinții Petru și Paul: Biserica pe credința lui Petru și Paul (29 iunie 2019)

Biserica pe credința lui Petru și Paul
 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 18:30 (29 iunie 2019)
Lecturi: Faptele Apostolilor 12,1-11; 2Timotei 4,6-8.17-18; Evanghelia Matei 16,13-19; lecturi

Omilie


Astăzi celebrăm sărbătoarea sfinților Petru și Paul. Sunt cinstiţi în toată Biserica încă din secolul al II-lea ca martori ai credinţei. Tradiţia vrea ca Petru şi Paul să moară martiri în aceeaşi zi, pe 29 iunie a anului 67 sau 68, unul răstignit pe colina vaticană – poate în locul unde este astăzi biserica San Petro in Montorio, pe Gianicolo – şi celălalt, decapitat pe Via Ostiense. Amândoi sunt numiţi coloane ale Bisericii Romane. Tertulian îi aminteşte ca pe cei care au dăruit Romei învăţătura o dată cu sângele. Sărbătoarea lor a fost introdusă în calendarul liturgic roman chiar mai înainte de cea a Crăciunului. La Roma, începând din secolul al IV-lea, în ziua de 29 iunie se oficiau trei liturghii: una la altarul bazilicii Sfântul Petru în Vatican, alta în bazilica Sfântul Paul din Afara Zidurilor iar a treia în catacombele Sfântului Sebastian, pe Via Appia, unde trupurile celor doi apostoli au rămas ascunse câtva timp de teama profanării invadatorilor. Sfinții sărbătoriți au în comun mărturia dată lui Cristos până la martiriu; au anunțat vestea cea buna; au mărturisit acţiunea lui Dumnezeu prin slujirea lor; au arătat un Dumnezeu care îi susţine pe martorii săi şi salvează poporul creștin din toate necazurile.