Transfigurați… și noi
pr. Isidor Chinez (6 august 2023)
Lecturi biblice: Daniel 7,9-10.13-14; 2Petru 1,16-19; Evanghelia Matei 17,1b-9; lecturi biblice
Omilie
Schimbarea la față a Domnului nu destinată ochilor tuturor: numai lui Petru, Iacob și Ioan le-a permis Isus să-l vadă. Liturgia ne oferă texte biblice care ne vorbesc despre gloria lui Dumnezeu. Suntem în anul A și se propune Evanghelia după Matei. Alte două lecturi sunt identice în anii A B C. Biserica astăzi amintește acel moment special în care Domnul a lăsat să strălucească pentru o clipă frumusețea sa divină, lumina gloriei sale ascunsă sub umilința naturii sale umane. Textul din Daniel conturează imaginea unui bătrân în actul de a preda puterea și gloria „Fiului Omului” (cf. Dan 7,13-14). Termenul „fiu” revine din nou în a doua lectură, unde apostolul Petru amintește de evenimentul schimbării la față a Domnului, la care a fost martor ocular, împreună cu Iacob și Ioan. Termenii sunt asemănători cu a profetului Daniel: „el a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi mărire atunci când din partea gloriei măreţe a venit acest cuvânt: «Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit plăcerea»” (1Pt 1,17). Chiar și fragmentul evangheliei revine la aceeași temă, unde Fiul – Isus Cristos – este constituit ca punct de referință universal: învățător și ghid sau îndrumător al întregii omeniri. Domnul își dezvăluie identitatea sa discipolilor săi printr-o voce ce este a Tatălui, care în fața lumii îl îndreptățește ca Mesia acreditat, demn de a fi ascultat și urmat: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulţumirea mea; ascultaţi de el!” (Mt 17,5). Este și sărbătoarea transfigurării noastre: numai prin credința în Isus vom vedea frumusețea luminii!
Prima lectura (Dan 7,9-10.13-14) este din Cartea lui Daniel, din Vechiul Testament. Este un text oarecum derutant sau confuz pentru cei care îl descoperă; dar ceea ce trebuie să vedem este vestea bună pe care ne-o lasă: vestește judecata imperiilor lumii, eliberarea poporului lui Dumnezeu și venirea domniei „Fiului Omului”. După cele patru fiare – leul, imperiul babilonian, ursul, imperiul mezilor, leopardul, imperiul persan și mare fiară teribilă cu zece coarne, imperiul grecilor – este viziunea „Bătrânului” cu părul alb – simbol al divinității – așezat pe tron cu putere deplină pentru a judeca și a decide autoritatea între bine și rău. Curtea care judecă istoria și oamenii este formată din Dumnezeu și cei care participă la viața sa divină: sunt „slujitorii” și „ajutoarele” – „mii de mii îi slujeau şi zeci de mii de zeci de mii stăteau înaintea lui” (v. 10). „S-a aşezat la judecată şi cărţile au fost deschise” (v. 10). Profetul vede venind unul asemenea Fiului Omului. Expresia „fiul omului” înseamnă în primul rând omul în fragilitatea sa umană – face referință la aspectul uman de suferință. Acest „fiu al omului” în decursul istoriei a căpătat diverse semnificații: o ființă îngerească, poporul lui Israel, gloria lui Dumnezeu, noul Adam, Mesia. El vine pe norii cerului. Ca „un fiu al omului” este situat la nivelul divin: lui i se dă putere, glorie, împărăție veșnică și universală, indestructibilă. Această relatare ne pregătește pentru evenimentul schimbării la față a Domnului.
În a doua lectură (2Pt 1,16-19) avem mărturia apostolului Petru, cel care a văzut pe muntele sfânt strălucirea Domnului. El precizează că cuvântul său nu are nimic de-a face cu poveștile imaginare. Afirmă cu forță autenticitatea mărturiei sale: nu „pe baza unor basme bine ticluite, ci pentru că am fost martori oculari ai măreţiei lui” (v. 16). El a auzit vocea lui Dumnezeu și îi invită pe apostoli să asculte de Isus. Credința sa este fondată pe cuvântul lui Dumnezeu pe care el însuși l-a auzit: „Noi înşine am auzit acest glas venit din cer când eram cu el pe muntele cel sfânt. Şi avem şi mai sigur cuvântul profetic la care faceţi bine că luaţi aminte ca la o candelă ce străluceşte în loc întunecos până când se va lumina de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre” (v. 18-19). Suntem chemați să ascultăm și să vedem lumina care vine din acest cuvânt a lui Dumnezeu: este cuvântul profetic ce ne ajută să veghem și să pătrundem timpurile, să decidem pentru bine și să fim lumină pentru alții în așteptarea întâlnirii cu Domnul. Noi credem în Isus cel transfigurat și înviat. Avem încredere în mărturia lor, celor care au văzut gloria sa.
Evanghelia după Matei (Mt 17,1b-9) ne invită să intrăm în evenimentul schimbării la față a Domnului. El ia pe Petru, Iacob și Ioan și îi duce pe un munte înalt. Trebuie să știți că în Biblie muntele reprezintă locul apropierii de Dumnezeu și al întâlnirii cu el. Este cu adevărat locul rugăciunii în prezența lui Dumnezeu. Apostolii fac o descoperire extraordinară. Domnul este transfigurat și luminos: „s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui a strălucit ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina” (v. 2). Fața sa devine atât de strălucitoare și hainele sale atât de luminoase încât apostolul este uimit: „Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus: «Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie»” (v. 4). Ar vrea să rămână acolo pentru a fixa acest eveniment. Lumina care iradiază din Isus în momentul schimbării la față, cu prezența lui Moise [Torah sau Legea] și a lui Ilie [Profeții], ne revelează natura umană și divină a Domnului. Schimbarea la față apare ca o anticpare a învierii și a revelației legii celei noi: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulţumirea mea; ascultaţi de el!” (v. 5).
Într-o
zi noi vom fi transfigurați, nu doar în trupul nostru, ci și imperfecțiunile, istoria
noastră de păcate, limitările, rănile, eșecurile vor fi învăluite de tandrețea,
milostivirea și frumusețea lui Dumnezeu. Viața noastră va fi strălucitoare în
întregime. În așteptarea venirii sale, stă în noi să-l primim pe Fiul lui
Dumnezeu, să trăim și să-l iubim. Trăim schimbarea la față a Domnului dacă gândim
și trăim ca el, așa cum ne-a învățat, cu bunăvoință față de fiecare creatură și
privind cu milostivire chiar și la căderile noastre. Numai milostivirea
Tatălui, manifestată în credința în Cristos, ne redă frumusețea luminii!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu