%20comoara%20-%200.jpg)
Bucuria de a da un răspuns la darul Domnului
pr. Isidor Chinez (30 iulie 2023)
Lecturi biblice: 1Regi 3,5-12; Romani 8,28-30; Evanghelia Matei 13,44-52 [forma prescurtată:Mt 13,44-46]; lecturi biblice.
Lecturile din această duminică ne invită să ne bucurăm în a da un răspuns la darul Domnului. Prima lectură surprinde momentul în care regele Solomon îi cere în rugăciune lui Dumnezeu să-i da lumina discernământului pentru a putea guverna poporul cu dreptate și înțelepciune. Evanghelia descrie caracterul ascuns al împărăției lui Dumnezeu ce întâlnește omul: este valoare care dă un nou sens și o nouă direcție vieții noastre. A doua lectură ne duce înapoi în inima bogăției ascunse, dar crezută în convingere. Este ridicarea omenirii spre gloria lui Isus, întâiul născut din noua creație.
Prima lectura (1Re 3,5-12) ne duce la începutul domniei lui Solomon, în jurul anului 970 î.C. Templul încă nu era făcut. Tânărul rege și-a început regatul cu o jertfă în Gabaon: este sanctuarul important, de la zece kilometri nord-est de Ierusalim. Cu această ocazie a avut un vis în care Dumnezeu i-a spus: „Cere ce vrei să-ţi dau!” (v. 5). Întrebare este grea. Răspunsul lui Solomon pleacă de la o certitudine: domnia este un dar de la Dumnezeu. „Tu l-ai făcut pe slujitorul tău rege în locul tatălui meu, David. Însă eu sunt doar un copil. […] Dă-i slujitorului tău o inimă ascultătoare ca să-l judece pe poporul tău, discernând între bine şi rău!” (v. 7.9). Regele nu s-a lăsat îmbătat de putere. Întreține un simț al realității. Știe cine este Dumnezeu și căută înțelepciune. Este vorba aici nu doar de cultură, memorie, capacitatea de a vorbi sau de a convinge; indică binele comun, căutarea dreptății, efortul constant de a aduce pacea. Cererea este exprimată: „dă slujitorul tău o inimă care ascultă” (v. 9). „O inimă ascultătoare” – înseamnă capacitatea de a înțelege. Domnul îi spune: „îţi voi da o inimă înţeleaptă şi chibzuită” (v. 12) sau „înțelegătoare”. Este mărturia tânărului rege. Ar fi putut să-i ceară lui Dumnezeu zile, bogății multe sau chiar moartea dușmanilor săi. Dar a înțeles că cel mai important lucru este o inimă atentă, astfel încât să știe să guverneze oamenii și să discearnă între bine și răul. Îi cere Domnului inimă capabilă să asculte, să slujească alianța dintre Dumnezeu și poporul său. Este simțul de uimire: doar o inimă deschisă ascultării știe să guverneze! Conducerea necesită discernământ, iar discernământul necesită ascultare. Darul pe care Solomon l-a cerut și pe care îl primește va fi izvorul multor daruri.
În a doua lectură (Rom 8,28-30), sfântul Paul face ecou la istoria creației când vorbește despre oamenii pe care Dumnezeu i-a creat după „imaginea” sa. Atunci Domnul a pus la punct planul său prin care suntem creați după „chipul” cu care a fost realizată în Fiul său Isus. Apostolul ne reamintește că toate lucrurile concură sau duc spre același scop: binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu. El este prezent în „afacerile” vieții: este Dumnezeul întregii creații. Domnul vrea să conducă oamenii la mântuire. Acest proiect începe atunci când Dumnezeu se gândește să dea viață fiecăruia dintre fiii săi. Are pentru noi un plan de iubire, care se dezvoltă de-a lungul timpului, de la chemarea la viață și credință, până la asemănarea cu Fiul său spre gloria paradisului. El ne-a creat după „imaginea” lui Isus Cristos: „i-a şi rânduit să fie asemenea chipului Fiului său” (v. 29). Suntem fiii ai lui Dumnezeu și trebuie să dovedim acest lucru în activitatea noastră: este căutarea împărăției lui Dumnezeu. Chiar și cea mai mare suferință poate deveni un mijloc de realizare a planului lui Dumnezeu. Suntem predestinați! Paul nu vorbește despre predestinare în sensul că Dumnezeu alege pe unul și exclude pe altul, dar în sens teologic: Domnul cunoaște și iubește oamenii fără nici un merit. Am putea vorbi despre iubirea preventivă. Chiar înainte ca oamenii să se convertească, Dumnezeu este deja acolo, aşteptându-i la picioarele crucii și în pragul mormântului gol… Este deci predestinare în sens non-cronologic adică în fiecare moment sau etapă a vieții noastre, Domnul ia inițiativa de a anticipa milostivirea sa: „pe cei pe care de mai înainte i-a rânduit, i-a şi chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a şi justificat; pe cei pe care i-a justificat, pe aceştia i-a şi glorificat” (v. 30). Este bogăția ascunsă în milostivirea lui Dumnezeu!
Evanghelia după Matei (Mt 13,44-52) [forma prescurtată Mt 13,44-46] propune că Dumnezeu este comoara în care se ascunde fericirea. De ce Dumnezeu este comoara ascunsă sau perla prețioasă? „Împărăţia cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor” (v. 44). Această parabolă ne oferă un nume nou: Dumnezeu este un tezaur. Comoara pentru noi este un cuvânt tainic, are gust de romane – romane de aventuri – este un cuvânt de îndrăgostiți. Dar astăzi este cuvântul evangheliei: comoara ascunsă. Dumnezeu se prezintă ca o comoară, ca perla frumoasă, dar ascunsă, în sensul că trebuie căutată. Dar pentru obținerea ei cineva este dispus să piardă totul: doi oameni vând tot ce au ca să-și cumpere comoara. Dacă vrem să scăpăm de logica economică, o putem compara cu un om care se îndrăgostește: este luat pe nepregătite, mânat de emoția unei comori pe care ai descoperit-o. Acea comoară nu-l lasă nemișcat, frumusețea perlei nu-l lasă pe negustor în pace…
Să ne oprim asupra decizilor de a vinde totul pentru a obține ce a descoperit. În primul caz este vorba de un țăran care întâmplător dă de o comoară ascunsă în pământul pe care îl lucrează. Întrucât nu-i aparține ogorul, trebuie să-l cumpere dacă vrea să intre în posesia comorii. De aceea decide să-și vândă toate bunurile pentru a cumpăra grădina. În al doilea caz găsim un negustor de perle prețioase sau mărgăritare. El cunoaște ca expert: a identificat o perlă de mare valoare. Decide să „marcheze” totul pe această perlă până la a vinde tot ce are. Este bucuria găsirii lui Dumnezeu: omul este pus pentru orice sacrificiu. Credința în Dumnezeu nu poate fi redusă la o datorie sau mai rău pusă pe marginea vieții. Trebue să-l redescoperirea că Dumnezeu este comoara, „cuvântul” său dă sens vieții și ne face să mergem pe calea bucuriei și a plinătății umane. Un adevărat creștin ar trebui să spună: „Dumnezeu este comoara mea”, cu aceeași convingere și pasiune a mirelui față de mireasa sa.
Cu astfel de analogii, Isus subliniază necesitatea ca discipolii săi să considere mesajul său nu ca pe o serie de precepte sau reguli de urmat, ci ca un bine de dorit. Evanghelia nu este un set de reguli de practicat sau un complex de adevăruri de crezut; nici nu constă într-un model de societate care să fie implementat prin reforme structurale adecvate! Împărăția lui Dumnezeu constă într-un mod nou de a trăi, de a relaționa unul cu celălalt în dreptate și adevărată fraternitate. Este o utopie, un ideal spre care te străduiești și te angajezi cu toate energiile și talentele. Lipsit de această tensiune spre o lume mai bună, creștinismul cade într-un ritualism sau moralism și devine incapabil să miște societatea. Dar creștinul a „prins” bucuria de a da un răspuns la darul Domnului!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu