Bunătatea lui Dumnezeu
pr. Isidor Chinez (23 iulie 2023)
Lecturi biblice: Înţelepciune
12,13.16-19; Romani 8,26-27; Evanghelia Matei
13,24-43 [forma prescurtată:
Omilie
Lecturile liturgiei de astăzi se concentrează în jurul temei: bunătatea lui Dumnezeu, care nu lovește pe cei vinovaţi, dar întotdeauna le oferă un prilej de reflecţie şi penitență. Prima lectură arată îngăduința cu care Dumnezeu guvernează întreaga creație. Evanghelia relatează parabola grâului și a neghinei, unde despărțirea între cele două plante apar doar la seceriș ‒ simbolul judecății lui Dumnezeu care nu se pronunță în timp ce istoria durează. A doua lectură prezintă activitatea Duhului care intră în slăbiciunea umană, întărind rugăciunea credincioșilor. Este bunătatea lui Dumnezeu!...
În prima lectură (Înț 12,13.16-19) se spune că Dumnezeu nu folosește amenințările și pedepsele pentru a călăuzi lumea spre scop: „Nu este alt Dumnezeu în afară de tine, care te îngrijeşti de toţi. […] Puterea ta este începutul dreptăţii şi, fiind stăpânitor peste toate, te face să fii indulgent cu toţi” (v. 13.16). Dumnezeu este bun. Poporul se întreabă de ce Domnul nu intervine împotriva persecutorilor nedrepți. Autorul explică modul de lucru al lui Dumnezeu: Domnul iubește oamenii, se îngrijește de toți, este indulgent cu păcătoșii și oferă tuturor timp de a face penitență și de a obține iertarea. Dumnezeu este mai uman decât omul! Acest lucru este important pentru lumea noastră de astăzi. Marea problemă a societății noastre este creșterea intoleranței. Oamenii sunt închiși în reputația lor proastă și nu le oferă nicio șansă celor păcătoși. În această zi, ne întoarcem la Domnul pentru a-i cere să ne dea puțină umanitate. El este stăpânul tuturor; judecă cu blândețe și guvernează lumea cu multă îngăduință. În felul acesta dă exemplul de dărnicie și de iubie de oameni, care trebuie să reglementeze relația umană: „l-ai învăţat pe poporul tău, prin astfel de lucrări, că cel drept trebuie să fie iubitor de oameni şi-i faci pe fiii tăi să spere că le dai convertire de păcate” (v. 19). Este atotputernicia lui Dumnezeu prin milostivire, răbdare și îngăduință! Este darul credinței ferme de a convinge pe cineva că Domnul ne învață să vedem această lume așa cum o vede el însuși: cu o privire plină de iubire.
În a doua lectură (Rom 8,26-27), Paul subliniază rolul rugăciunii în viața creștină. Tocmai în rugăciune Duhul Sfânt îi călăuzește pe credincioși să înțeleagă voința lui Dumnezeu, care constă în realizarea împărăției anunțate de Isus. Sfântul Paul, după ce a recunoscut că nu știm să ne rugăm, îi încurajează pe credincioși cu certitudinea că slăbiciunea noastră este „umplută” de acțiunea Duhului, care se roagă în noi și pentru noi: „Duhul vine în ajutorul slăbiciunii noastre, pentru că nu ştim ce să cerem în rugăciune aşa cum se cuvine, dar Duhul însuşi intervine pentru noi cu suspine negrăite” (v. 26). Rugăciunea este numită standardul vieții Duhului. Există o nepotrivire sau discrepanță între ceea ce credem că este bun pentru noi și ceea ce vrea Dumnezeu pentru noi. Aici intervine Duhul: el mijlocește inspirându-ne rugăciunea. Este voința lui Dumnezeu care împlinindu-se în vederea împărăției: „cel care cercetează inimile ştie care este dorinţa Duhului; adică intervine în favoarea sfinţilor după voinţa lui Dumnezeu” (v. 27). Rugăciunea sa devine rugăciunea noastră și nu invers. Prin rugăciune, creștinul obține puterea de care are nevoie pentru a colabora la venirea Domnului!
În Evanghelia după Matei (Mt 13,24-43) [forma prescurtată: Mt 13,24-30] este relatată parabola despre grânul bun și neghina. Parabolele evanghelice sunt scurte expuneri a unui fapt folosit de Isus pentru a anunța misterul lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor. Folosind aceste imagini sau situații din viața de zi cu zi, Domnul „voiește să ne indice adevărata temelie a lucrurilor. El ne arată că Dumnezeul acționează, că intră în viața noastră și vrea să ne ia de mână” (Benedetto XVI, Gesù di Nazaret. I, , Milano, 2007, 229). Domnul ilustrează problema răului din lume și scoate în evidență răbdarea și bunătatea lui Dumnezeu. Câtă răbdare are Domnul cu noi!... Mesajul este același: împărăția Domnului este proclamată în mijlocul obstacolelor de tot felul și se manifestă ca o realitate neglijabilă sau măruntă. În ciuda acestui fapt, este o putere capabilă să transforme lumea: o forță irezistibilă, deși este invizibilă și nesemnificativă pentru oameni, ce lucrează încet, dar sigur pentru venirea împărăției lui Dumnezeu. Ea va triumfa asupra răului. Dar trebuie să avem răbdarea. Să avem încredere în Cuvânt. Dumnezeu vrea convertirea păcătosului: îi acordă timpul de care are nevoie. Să nu căutăm să „purificăm” lumea de cei pe care i-am clasificat drept „răi”. Ochii slujitorilor sunt ațintiți asupra neghinei, cei ai stăpânului sunt îndreptați spre boabele de grâu. „Vrei să mergem și să-l rupem?” Răspunsul este clar: nu, pentru că pui în pericol grâu, care este pe primul loc și valorează mult. Dumnezeul este răbdător; folosește alte moduri: nu distruge, el seamănă; nu dărâmă, ci creează. Instinctul mă îndeamnă să urmez calea servitorilor: să desrădăcinez imediat neghina. Smulge și va fi bine! Evanghelia vorbește cu altă voce: ai răbdare, nu te grăbi, nu dărâma. Lăsați-i să crească împreună! Stăpânul nu se teme de neghină că va învinge; are încredere că grâul va fi biruitor. Este perspectiva încrezătoare! Pentru a învinge întunericul nopții, aprinde lumina; pentru a învinge iarna, trimite soarele primăverii; pentru a face să înflorească stepa, zboară milioane de semințe în aer…
Judecata aparține numai lui Dumnezeu. Împărăția Domnului este deja prezentă în lume: ea crește și se răspândește, chiar și în mijlocul dificultăților și opoziților. Omul și vrăjmașul lui Dumnezeu sunt la lucru! Creștinul nu trebuie deci să se lase înșelat de slăbiciunea cu care se manifestă împărăția lui Dumnezeu în momentul actual ci trebuie să se angajeze pentru a colabora la realizarea ei. Fidelitatea față de Cristos și față de evanghelie necesită așadar o luptă zilnică, obositoare, pentru a trăi cu răul, fără a ne lăsa implicați în rău. La sfârșitul timpului, victoria lui Dumnezeu va fi descoperită și binele va fi răsplătit!
Evanghelia este un mesaj de mântuire ce se concentrează pe iubirea milostivă a lui Dumnezeu pentru toate creaturile sale. Dacă profetul Ilie şi Ioan Botezătorul voiau să ardă imediat neghina şi pleava, să pună mâna pe secure şi să taie cât mai repede smochinul neroditor, Isus învaţă îngăduinţa şi răbdarea. Sfântul Augustin, comentând această parabolă, observă că „mulţi sunt mai întâi neghină şi apoi devin grâu bun; dacă aceştia nu ar fi suportaţi cu răbdare, când sunt răi, ei nu ar ajunge la schimbarea demnă de laudă” (Augustinus A., In Ev. sec. Matth., 12,4: PL 35, 1371). Domnul speră până în ultima clipă să poată fi pentru noi medic și nu judecător. Servitorii nerăbdători vor să anticipeze judecata lui Dumnezeu. Isus ne face cunoscută răbdarea și bunătatea lui Dumnezeu, deschizând inima noastră la speranţă într-o lume mai bună. Domnul îi poate determina pe credincioși să se angajeze într-o societate mai dreaptă și mai solidară. Să ne gândim: este bunătatea lui Dumnezeu!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu