Prezența lui Dumnezeu în viața oamenilor
pr. Isidor Chinez (13 august 2023)
Lecturi biblice: 1Regi 19,9a.11-13a; Romani 9,1-5; Evanghelia Matei 14,22-33; lecturi biblice
Omilie
Anunțul central al Vechiului și Noului Testament este prezența lui Dumnezeu în viața oamenilor și în „treburile” popoarelor. Prima lectură vorbește despre experiența lui Ilie pe muntele Horeb, unde profetul cunoaște un aspect fără precedent al revelației divine: „a fost un sunet de linişte adâncă”, își amintește Ilie, dându-i loc în sine și în viața poporului. Evanghelia relatează semnul mesianic şi revelator săvârşit de Cristos care merge pe apă și provoacă adorația. A doua lectură se oprește asupra misterului respingerii lui Mesia de către Israel, care nu a fost capabil să accepte noua și tulburătoarea revelație a lui Dumnezeului în persoana umano-divină a lui Isus, Fiului său întrupat. Dumnezeu se îndură de cine vrea!
În prima lectură (1Re 19,9a.11-13a), profetul Ilie tocmai a dovedit că Dumnezeu este singurul Dumnezeu adevărat și i-a omorât pe cei patru sute cincizeci de profeți ai lui Baal. Acest gest provoacă reacția reginei Izabela, soția regelui Acab (874-853 î.C.), care îl caută pentru a-l omorî. Ilie, persecutat de regină, înspăimântat, fuge în pustiu și, la sfârșitul a patruzeci de zile, ajunge pe muntele Horeb, adică Sinai, unde Moise încheie alianța cu Dumnezeu. Numai reluând calea parcursă de popor în deșert profetul îl întâlnește pe Dumnezeul. Se refugiază în aceeași peșteră în care Moise a fost martorul teofaniei (cf. Ex 33,18-34,9), repetând aceeași experiență. Se descoperă nu în fenomene atmosferice, nu în vânt, nici în cutremur, nici în foc, ci în murmurul unei brize, într-un „sunet de linişte adâncă” (v. 12). Profetul trebuie să învețe să cunoască adevărata natură a Dumnezeului pe care se străduiește să-l slujească: e dreptate și iubire. Prezența lui Dumnezeu în tăcere îl ajută pe profet să înțeleagă că Domnul este acolo unde nu pare a fi. Ilie trebuie să înțeleagă: Dumnezeu este prezent chiar și atunci când nu se face vizibil, când nu se manifestă în felul în care credem noi că ar trebui să fie. Dumnezeu îl duce pe muntele Sinai, în locul unde el s-a unit într-o alianță cu Israel, pentru a-l face să înțeleagă că lucrurile stau altfel. Domnul este încă în mijlocul poporul său și Ilie trebuie să-și continue misiunea. Chiar și atunci când Dumnezeu pare că a dispărut, când tace sau pare să fie uitat pentru că nimeni nu vrea să-l asculte, trebuie să credem că el este acolo și continuă să fie actual.
În a doua lectura (Rom 9,1-5) suntem pe la anul 56. Au trecut aproape douăzeci de ani de la moartea și învierea lui Isus. Apostolul a călătorit mult prin întregul Orient Mijlociu cu scopul de a convinge o mare parte dintre evrei din diaspora că Isus din Nazaret este Mesia, cel așteptat de secole. Paul se resemnează: Israelul nu se va converti atât de ușor sau atât de repede… Simte o durere imensă pentru întâlnirea poporului cu speranța mesianică și adoptă sentimentele lui Moise care a preferat moartea sa în locul distrugerii poporului (cf. Ex 32,32): dacă este necesar pentru mântuirea poporului său, el este dispus să fie „blestemat”: „aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei, rudele mele după trup” (v. 3). Este oferta sa: să renunțe la propria sa mântuire. Este o mare tristețe! Moise și Paul sunt întotdeauna solidari cu poporul chiar și atunci când acest lucru necesită moartea. Apostolul exprimă o iubire atât de mare față de poporul evreu încât el însuși vrea să devină „anatema”, adică despărțit de Cristos, pentru a-l salva. Nu vrea să se salveze singur pentru că știe că mântuirea se referă în primul rând la popor: are valoare comunitară. Chiar și compatrioții săi, în ciuda tuturor privilegiilor lor, li se cere să facă un pas important care constă în credința în acele valori fundamentale ce sunt parte esențială a mesajului lui Isus. Poporul evreu – poporul său – nu este dispus să-l întâmpine pe Domnul, și totuși, spune apostolul, sunt pe deplin incluși în istoria mântuirii… Acesta este durerea lui Paul! „Ei s-au împiedicat de piatra de poticnire!” (Rom 9,32). Într-o zi – își exprimă încrederea apostolul – se va deschide în fața lui Dumnezeu care s-a arătat în Isus!...
În Evanghelia după Matei (Mt 14,22-33), Isus se retrage pentru rugăciune, după înmulțirea pâinilor, apoi merge pe apă în întâmpinarea apostolilor ce se află într-o barcă zvârcolită de valurile mării furtunoase. Petru cere să ajungă la el prin apă, dar nu are suficientă credință pentru a rămâne pe linia de plutire.
Domnul merge pe apă. Este Mării Galileei: este un lac lovit de furtună. Această scenă trebuie interpretată cu referire la trecerea Mării Roșii de către israeliți. Isus domină apele ca Dumnezeul creator: domină abisul inițial (cf. Gen 1,1.2) sau ca Dumnezeu ieșirii care oprește apele Marii Roșii (cf. Ex 14,15-31). Pe acest fundal , este semnificată victoria lui Isus asupra puterilor răului care, conform mentalității biblice, se cuibăresc în adâncurile mărilor. Aceste puteri au fost adesea identificate cu marile imperii ale antichității, cândva Egiptul și, acum, Imperiul Roman. Domnul se dovedește a fi mai puternic decât ele. În primul moment discipolii nu-l recunosc; le era frică: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!” (v. 27).
Petru vrea să ajungă la Domnul pe apă. Isus, răspunzând discipolului i-a spus: „Vino!” Atunci Petru merge pe apă. Știm ce s-a întâmplat: „Dar, văzând vântul puternic, s-a înspăimântat şi, pentru că a început să se scufunde, a strigat: «Doamne, salvează-mă!»” (v. 30). De ce a privit în altă parte și nu spre Domnul? Vântul era așa de pătrunzător încât s-a speriat. A început să se scufunde. Matei nu poate descrie mai bine starea fiecărui discipol alcătuită din elanuri sincere și din fragilități: „duhul este plin de avânt, dar trupul este slab” (Mt 26,41). Totuși, dacă Domnul a spus: „vino!” este pentru că a fost posibil, cu ajutorul lui, desigur. Dar nu era necesar să privești în altă parte și să-ți faci griji pentru puterea vântului. Este o lecție bună pentru noi! Este exact ca israeliții care murmură împotriva lui Dumnezeu în deșert. Petru, în fața greutăților, se teme și cere ajutor. Dar Isus, așa cum făcuse Dumnezeu odată cu poporul, îl ia de mână și îl duce înapoi la barcă.
Cine crede că este în siguranță își poate pierde picioarele, ca Petru. Abia atunci marea se liniști și discipolii cu Isus ajung la țărm: „când s-a urcat în barcă, vântul a încetat” (v. 32). Pacea a revenit. Poți să te prosternezi. În vocea Domnului, în gesturile sale, îl recunosc pe cel care aduce buna înțelegere. „Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu!” (v. 33). Și îl adoră!
Este prezența lui Dumnezeu în viața oamenilor și a popoarelor!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu