Steaua la fericiții magi persani

   
Voi ce-l aşteptaţi pe Domnul, doritori de a-l vedea,
Ridicaţi-vă privirea şi vedeţi pe cer o stea;
E o stea la drum pornită din dumnezeiesc îndemn
Să vestească bucurie şi să fie lumii semn.


Astru-n faţa cărui aştrii ceilalţi toţi pălesc şi pier
Vine să vestească lumii sfânt şi-nfricoşat mister:
Dumnezeu nemuritorul, îmbrăcat în trup de lut
Pe pământ, în sărăcia cea mai neagră, s-a născut.

Observând cu grijă cerul, cercetându-l ani şi ani,
Au zărit pe boltă steaua fericiţii magi persani;
De la marginile lumii au plecat din Răsărit
Şi, făcând o cale lungă, la Irod au poposit.


Şi intrând atunci la crudul rege din Ierusalim
Au grăit aşa: "O rege, negreşit am vrea să ştim
Unde-i regele puternic nou-născut în Israel?
Căci conduşi de-o stea anume, noi pornit-am către el.

Noi pe el îl recunoaştem ca stăpân în univers;
Când la stele porunceşte, stelele pornesc în mers.
Vreun rege mai puternic decât el în lume nu-i,
Vrem cu fruntea în ţărână să cădem în faţa lui.

El e regele Mesia, Salvatorul tuturor,
Ce-a voit din multe neamuri să-şi formeze un popor.
Prin credinţă ne socoatem lui Avram umili urmaşi,
De aceea către dânsul ne-ndreptăm ai noştri paşi".

Slavă, Pruncuşor, ce nu poţi încă vorbe să îngâni
Căci, chemând la tine magii, te descoperi la păgâni;
Slavă, Tată, care-n lume ai trimis un Salvator,
Duh Preasfânt, şi ţie slavă, închinare tuturor. Amin.

(sursă:http://www.ibreviary.com/m2/breviario.php?s=lodi).