Omilie - Steaua mântuirii (Epifania Domnului) [6 ianuarie 2017]

Steaua mântuirii

(Epifania Domnului [anul A B C])

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS], ora 17:00 (6 ianuarie 2017)

Lecturi: Is 60,1-6; Ef 3,2-3.a 5-6; Mt 2,1-12.

Astăzi Biserica ne invită să celebrăm Epifania Domnului, adică „manifestarea” lui Dumnezeu înaintea popoarelor. O sărbătoare extraordinară care vesteşte că Mesia născut în grota de la Betleem nu este o comoară privată a lui Israel – poporul promisiunii – dar este pentru toţi. Magii vin din Orient tocmai pentru a arăta universalitatea mântuirii dăruite de Cristos. Sărbătoare Epifaniei ne invită să ne deschidem spre noi orizonturi.

În prima lectură, profetul Isaia (Is 60,1-6) ne anunță o veste bună. Mesajul său se adresează la deportaţii întorși din exil. Profetul prezintă visul dintotdeauna al lui Israel: „Ridică-te, Ierusalime!” Pentru a merge trebuie să te ridici, să te scoli din somn, să renunți la miile de comodități, să intri în deșertul nesigur unde sunt vipere otrăvitoare și scorpioni. „Ridică-te, luminează-te, Ierusalime, căci lumina ta vine şi gloria Domnului răsare deasupra ta!” (v. 1). Totul este lumină, claritate, auroră.

Dar ce se întâmplă? „Căci, iată, întunericul va acoperi pământul şi bezna, popoarele!” Toți acești oameni care nu știu nimic despre Dumnezeu! Iată, că toți se adună și vin spre tine, involuntar. Ei sunt conduși de Dumnezeu. Gloria Domnului a răsărit asupra Ierusalimului. Dar adevarata sa bogăție stă în altă parte, nu la răscrucea drumurilor comerciale din trecut. Dumnezeu este cel care cârmuiește întreagă lumea şi a făcut din Ierusalim speranţa tuturor popoarelor. Este prezenţă luminoasă a Domnului. Privind înainte, în ciuda ceții, urmând intuițiile unei inimi îndrăgostite de adevăr și frumusețe, poporul lui Dumnezeu vede farul care călăuzeşte şi atrage neamuri. „Vei fi învăluită de o mulţime de cămile, de cămile tinere din Madian şi din Efa; toţi din Saba vor veni şi vor aduce aur şi tămâie şi vor aduce laude Domnului” (v. 6). În Ierusalim va avea loc marea manifestare – epifania: este naşterea lui Isus Cristos. Evangheliştii vor vedea manifestarea lui Dumnezeu şi împlinirea profeţiei.

Acesta este mesajul pe care îl găsim și în sfântul Paul din scrisoarea către Efeseni (Ef 3,2-3a.5-6). Apostolul Paul vorbește despre misterul lui Cristos. Este posibilitatea oferită tuturor oamenilor de a împărtăşi mântuirea. „Prin revelaţie, mi-a fost făcut cunoscut misterul […] că păgânii sunt împreună-moştenitori, formează un singur trup şi sunt împreună părtaşi ai promisiunii, în Cristos Isus, prin evanghelie” (v 3; 6). Toţi oamenii – oricare ar fi ei – sunt chemaţi să intre în Biserica noii alianțe sigilate de Isus. Botezul este pentru ei ca o nouă naştere: un sacrament care ne face să participăm la natura divină. Practic, suntem chemați să căutăm să ne împărtășim de moștenirea lui Cristos, să formăm un singur trup, să participăm la promisiunea sa. Moștenire, trup, promisiune sunt trei temeni fundementali ai teologiei harului care ne pune în comuniune cu Dumnezeu.

Evanghelia (Mt 2,1-12) vorbeşte despre magi, niște străini veniți di Orient pentru a se închina regelui iudeilor care s-a născut. Sfântul Matei specifică drumul făcut de magi pentru a-l găsi și întâlni pe „regele iudeilor” și explică dorința profundă din inima acestora: „Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să-l adorăm” (v. 2).

Magii sunt oameni înțelepți care studiază astrele. Ei privesc stelele și interpretează sensul istoriei, armonia de pe firmamentul cerului și numără zilele și anii. Practic sunt adevărați cercetători ai sensului vieții. Deși trăiesc departe, în Răsărit, locul de unde răsare soarele și de unde se zice că apare înțelepciunea, din studiul Scripturilor, magii ajung să descopere steaua lui Iacob și timpul nașterii lui Mesia. Entuziasmați și fascinați ei pornesc la drum spre Ierusalim, deoarece toate profețiile despre stea se referă la seminția regelui David și la poporul lui Israel.

Dar, iată că acum magii au pierdut din vedere steaua care îi conducea. Acum, în Ierusalim, sunt conduși de către cei care trebuiau să ştie Scripturile, de către arhiereii și cărturarii care înțeleg că profeția lui Miheia s-a împlinit la „Betleem, pământ al lui Iuda”, că  Mesia s-a născut acolo. „Regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el” (v. 3).

„Iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra locului unde este copilul” (v. 9). Magii vin la iesle. Găsesc copilul cu Maria, mama sa. Se prosternează şi îi oferă daruri. Ei au ales ceea ce era mai bun: aur – ne spune că el este regele; tămâie – ne spune că el este Dumnezeu; smirnă, folosită la îmbălsămarea morților – ne spune că el este om, destinat să moară.

Recent am găsit o altă istorisire. Se spune că cei trei înţelepţi – Gaspar, Balthasar şi Melchior – erau de vârste diferite. Gaspar era tânăr, Balthasar era adult iar Melchior era bătrân. Ei au găsit grota în care se afla Cel Sfânt şi au intrat pe rând să îl salute. Melchior, fiind cel mai în vârstă, a intrat primul. A găsit înăuntru un bătrân ca el. Au depănat împreună amintiri. A urmat Balthasar. În grotă a găsit un bărbat adult, vorbind amândoi cu pasiune despre cum să fii un lider şi despre responsabilitați. Tânărul Gaspar a intrat ultimul. A găsit un tânăr profet aşteptându-l. Au vorbit despre reforme şi vise îndrăzneţe. După aceea cei trei înţelepţi au început să povestească între ei despre întâlnirea cu Mesia, Cristos, fiind uimiţi fiecare de povestea celuilalt. Au luat atunci aurul, smirna şi tămâia şi au intrat toţi trei în grotă. Au găsit acolo un copilaş, pe pruncul Isus născut doar de douăsprezece zile.

Astăzi Isus se manifestă şi este recunoscut ca Dumnezeu. Prin acești străini, lumea întreagă este chemată la credință în Isus. Este Dumnezeu care „se naște” în istoria umană. Magii proclamă solemn că evanghelia trebuie să fie vestită tuturor popoarelor.

„Unde este Regele Iudeilor care s-a născut?” Este în Pâinea împărțită, în Euharistia pe care o celebrăm împreună. În sărbătoarea Epifaniei, amintim manifestarea lui Isus ca om sub chipul unui prunc. Simţim alături de noi pe magi, ca înţelepţi însoţitori de drum. Exemplul lor ne ajută să ne ridicăm privirea spre steaua mântuirii.