Scrisoria enciclică „Fratelli tutti” a papei Francisc despre fraternitatea şi prietenia socială [3 octombrie 2020]

„Fratelli tutti” - enciclica papei Francisc [în italiana].pdf

Vatican: Conferinţă despre scrisoarea enciclică "Fratelli tutti" a Sfântului Părinte Francisc despre fraternitatea şi prietenia socială (4 octombrie 2020)

Sinteza enciclicii „Fratelli tutti” 

Care sunt marile idealuri, dar şi căile care pot fi parcurse concret pentru cel care vrea să construiască o lume mai dreaptă şi fraternă în propriile relaţii zilnice, în social, în politică, în instituţii? Aceasta este întrebarea la care intenţionează să răspundă, în mod deosebit, "Fratelli tutti": papa o defineşte o "Enciclică socială" (6) care împrumută titlul de la "Îndemnurile" Sfântului Francisc de Assisi, care folosea acele cuvinte "pentru a se adresa tuturor fraţilor şi surorilor şi a le propune o formă de viaţă cu gust de Evanghelie" (1). Sărăcuţul "nu făcea războiul dialectic impunând doctrine, ci el comunica iubirea lui Dumnezeu", scrie papa, şi "a fost un părinte rodnic care a provocat visul unei societăţi fraterne" (2-4). Enciclica tinde să promoveze o aspiraţie mondială la fraternitatea şi la prietenia socială. Pornind de la apartenenţa comună la familia umană, de la a ne recunoaşte fraţi pentru că suntem fii ai unui Creator unic, toţi în aceeaşi barcă, aşadar toţi având nevoie să conştientizăm că într-o lume globalizată şi interconectată ne putem salva numai împreună. Motiv inspirator citat de mai multe ori este Documentul despre fraternitatea umană semnat de Papa Francisc şi de marele imam de Al-Azhar în februarie 2019.

† Duminica a 27-a de peste an [A)]: „Piatră unghiulară” a comunității [4 octombrie 2020]

„Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem, ca să avem moştenirea lui!” (Mt 21,38).

 „Piatră unghiulară” a comunității

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (4 octombrie 2020)         

Lecturi: Isaia 5,1-7;  Filipeni 4,6-9; Evanghelia Matei 21,33-43; lecturi

Omilie

Astăzi Cuvântul Domnului ne prezintă vița-de-vie ca simbol al casei lui Israel. Profetul vorbește despre așteptările Domnului. Semnificația este destul de clară: via lui Dumnezeu – aleasă și îngrijită de el cu toată atenția – dezamăgește. Este cântecul iubirii înșelate. Domnul este forțat să se lase de viticultură abandonând podgoria? Nu. „A aşteptat să facă struguri, dar a făcut aguridă”. Atunci Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său: Isus Cristos. În parabola evanghelică este un detaliu important: „via o va da în arendă altor viticultori”. Este via, adică Împărăția lui Dumnezeu. Domnul vrea mântuirea omului. Pentru aceasta el înlocuiește slujitori nedemni cu alți lucrători, după ce respinge pe primii destinatari, adică evreii. Nu distruge via. Câte roade va da via, toate sunt depuse în mâna lui Dumnezeu. Paul în lectura a doua schițează în linii mari comunitatea din Filipi: ei sunt viticultorii. Creștinul trebuie să-și întoarcă mintea și inima spre Domnul. Dumnezeu nu este indiferent la istorie mântuirii. Liturgia de astăzi ne oferă descrierea modului în care acționează Dumnezeu în această situație: este „piatră unghiulară” a comunității. Domnul se îngrijește de omenire ca un viticultor de via sa și speră să aducă roade!

În inima Bisericii, eu voi fi iubire [Sfânta Tereza a Pruncului Isus, călugăriță]

Sfânta Tereza a Pruncului Isus (1873 – 1897).

De vreme ce aspirațiile mele imense erau pentru mine un martiriu, m-am îndreptat spre scrisorile sfân­tului Paul pentru a găsi în ele, în sfârșit, un răspuns. Ochii mi-au căzut din întâmplare pe capitolele 12 și 13 din Scrisoarea întâi către Corinteni și am citit, în primul capitol, că nu toți pot fi, în același timp, apostoli, profeți și învățători și că Biserica se compune din diferite mădulare și că ochiul nu poate să fie, în același timp, mână. Desigur, un răspuns clar însă încă nu potolea dorințele mele și încă nu aveam pace.

Am continuat citirea și nu mi-am pierdut cumpătul. Astfel, am găsit o frază care mi-a dat ușurare: Voi însă căutați darurile cele mai bune. Și eu vă voi arăta o cale și mai minunată (1Cor 12,31). De fapt, Apostolul declară că și carismele cele mai bune sunt nimic fără dragoste și că însăși dragostea este calea cea mai perfectă ce conduce cu siguranță la Dumnezeu. În sfârșit, găsisem pacea.

† Duminica a 26-a de peste an [A]: Adevărata convertire – să-i spunem „da” lui Dumnezeu [27 septembrie 2020]

 

Parabola celor doi fii (1908) - de Eugene Burnand (1885-1921). 

Adevărata convertire – să-i spunem „da” lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (27 septembrie 2020)         

Lecturi: Ezechiel 18,25-28; Filipeni 2,1-11; Evanghelia Matei 21,28-32; lecturi

Omilie

Dumnezeu ne oferă tuturor posibilitatea de a ne schimba viața. Tema este pusă de lecturile biblice: se referă la ascultare, nu aceea militărească reducând la pura executare, dar prinde rădăcini într-un raport personal cu Domnul și o conștiință luminată de valori. Prima lectură subliniază semnificația acțiunilor umane de responsabilitate personală față de datoriile alianței. Evanghelia conține o parabolă pe care Cristos le-o povestește clasei conducătoare arătând un model de ascultare care se potrivește așteptărilor lui Dumnezeu. Este parabola „celor doi fii”. Domnul cere poporului să se întrebe asupra legăturii vieții lor cu Dumnezeu. Fiilor care nu au voit să muncească în „via Domnului” le este dată posibilitatea să-și schimbe viața. A doua lectură prezintă imaginea ascultării lui Cristos. Domnul nu ne vrea executori, ci căutători de prietenie: „aveţi aceeaşi iubire, aceeaşi simţire, un singur cuget”. Acesta este mesajul de speranță pe care îl prezintă liturgia de astăzi: adevărata convertire a inimii.

† Duminica a 25-a de peste an [A]: Îndurările Domnului [20 septembrie 2020]

 Lucrătorii de la „ultima oră”.

Îndurările Domnului

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (20 septembrie 2020)         

Lecturi: Isaia 55,6-9; Filipeni 1,20c-24.27a; Evanghelia Matei 20,1-16a; lecturi

Omilie

Lecturile biblice de astăzi ne spun despre iubirea gratuită a lui Dumnezeu oferită tuturor oamenilor fără nici un merit din partea noastră. Este îndurarea lui Dumnezeu! Milostivirea este calitatea de a fi darnic și generos. Cine este mai îndurător ca Dumnezeu? Prima lectură este un îndemn pe care Domnul ne invită să-l auzim: este unul de har și îndurare. Evanghelia conține o parabolă în care „stăpânul”, aplicând o logică diferită de a simțului comun, îi uimește pe angajații viei sale în momentul plății. Este milostivirea Domului față de om. A doua lectură arată chiar și gândul omului mișcat de Duhul Sfânt: „pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig”. Este foarte îndepărtat de gândirea noastră comună, căci dreptatea lui Dumnezeu se bazează în iubire!

Sfânta Maria Îndurerată: Stătea Maica lângă cruce [15 septembrie 2020]

Pietà' de Michelangelo Buonarroti, 

în Basilica „Sfântul Petru”, Vatican.

Martiriul Fecioarei este celebrat atât în profeția lui Simeon, cât și în istoria pătimirii Domnului. El, spune bătrânul sfânt despre copilul Isus, este pus ca semn care va stârni împotrivire și, adresându-se apoi Mariei, o sabie îți va străpunge sufletul (cf. Lc 2,34-35).

Mama noastră sfântă, cu adevărat o sabie a trecut prin sufletul tău! De fapt, nu ar fi ajuns în trupul Fiului decât trecând prin sufletul Mamei. Desigur că, după ce Isus al tău, care era al tuturor, dar în special al tău, a murit, sulița crudă nu a putut să ajungă la sufletul său. Atunci când, nerespectând nici moartea sa, i-a deschis coasta, nu mai putea să aducă nici o daună Fiului tău. Însă ție da. Ție ți-a străpuns sufletul. Sufletul lui nu mai era acolo, dar al tău nu putea nicidecum să se dezlipească de acolo. De aceea, puterea durerii a străpuns sufletul tău, și astfel, te putem numi, nu fără motiv, mai mult decât martiră, pentru că în tine participarea la pătimirea Fiului a depășit cu mult în intensitate suferințele fizice ale martiriului.

Oare nu a fost pentru tine mai mult decât o sabie acel cuvânt care cu adevărat a străpuns sufletul și a ajuns până la despărțitura dintre suflet și duh? Ți s-a spus: Femeie, iată fiul tău (In 19,26). Ce schimb! Îți este dat Ioan în locul lui Isus, slujitorul în locul Stăpânului, ucenicul în locul Învățătorului, fiul lui Zebedeu în locul Fiului lui Dumnezeu, un simplu om în locul adevăratului Dumnezeu. Cum să nu-ți străpungă sufletul sensibil auzirea acestor cuvinte, de vreme ce numai amintirea lor reușește să frângă și inimile noastre, care sunt de piatră și de fier?

Fraților, nu vă minunați atunci când se spune că Maria a fost martiră în spirit. Mai curând sã se minuneze cel care nu-și amintește că l-a auzit pe Paul care include între cele mai mari lovituri ale păgânilor faptul că ei erau lipsiți de iubire. Acest păcat a fost departe de inima Mariei și să fie departe și de inima cinstitorilor ei umili.

Poate că cineva ar putea să obiecteze: „Dar ea nu știa dinainte că Isus va muri?” Bineînțeles. „Oare nu spera că el va învia curând?” Fără îndoială și cu cea mai tare încredere. „Cu toate acestea, a suferit atunci când a fost răstignit?” Desigur, și într-un mod cu adevărat teribil. De altfel, cine ești tu, frate, și ce tip straniu de înțelepciune ai dacă te minunezi de solidaritatea în durere a Mamei cu Fiul, mai mult decât de durerea Fiului Mariei? El a putut să moară și în trup și ea nu a putut să moară împreună cu el în inima sa? În Fiul a acționat iubirea mai mare decât orice altă iubire. În Mamă a acționat iubirea cu care nu se poate compara nici o altă iubire, după cea a lui Cristos.

Din Predicile sfântului Bernard, abate, Sermo in dom. infra oct. Assumptionis, 14-15: Opera omnia, Edit. Cisterc. 5[1968], 273-274.

† Duminica a 24-a de peste an [A]: A trăi iertând [13 septembrie 2020]

 

A trăi iertând 

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (13 septembrie 2020)         

Lecturi: Ben Sirah 27,30-28,7; Romani 14,7-9; Evanghelia Matei 18,21-35; lecturi

Omilie

Textele Liturgiei Cuvântului de astăzi ne oferă un drum de convertire sub dimensiunea  esențială a experienței umane care este iertarea. Prima lectură leagă iertarea lui Dumnezeu de iertarea fraternă. Evanghelia prezintă învățătura lui Isus despre iertare sub forma unei parabole [a servitorului neîndurător]. Imitând milostivirea lui Dumnezeu, să trăim în pace ca frații. A doua lectură e viața credincioșilor determinată de moartea și învierea Domnului. Iertarea este esențială pentru o comunitate creștină care s-a unit cu Cristos în viața și acțiunea sa.