† Duminica a 19-a de peste an (C): Credința – starea de vigilență [11 august 2019]

 

„Fiţi şi voi pregătiţi!” (Lc 12,40).

Credința – starea de vigilență

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (11 august 2019)

Lecturi: Înţelepciunii 18,6-9; Evrei 11,1-2.8-19; Evanghelia Luca 12,32-48; lecturi

Omilie
 

Lecturi biblice ne invită să medităm despre credința în aşteptare venirii Domnului. Dumnezeu „trece” noaptea – este noaptea de Paști. Fericit este cel care îl recunoaște și îl primește [în lectura întâia]. Credința ne susține în realitatea sperată [în lectura a doua]. Evanghelia anunță reîntoarcerea Domnului înviat. Este marea speranță pentru discipoli; e izvor de bucurie și de încredere că Cristos este cu noi, plin de iubire și milostivire.

Sfânta Tereza Benedicta a Crucii [Edith Stein] (1891-1942), călugăriță, martiră (9 august)

Sfânta Tereza Benedicta a Crucii [Edith Stein] (1891-1942)

„Au luptat o luptă dură împotriva naturii proprii, pentru ca viaţa păcatului în ei să moară şi să dea spaţiu vieţii Duhului. În această luptă se cere cea mai mare tărie. Însă crucea nu este scop; crucea este înălţată ca să arate cerul. Nu numai că este semn, dar este chiar armura nebiruită a lui Cristos” [1].

Edith Stein [2] s-a născut la Wrocaw (Breslau), capitala Sileziei prusace, la 12 octombrie 1891, într-o familie de evrei rezidenţi în Germania. Educată în valorile religiei izraelite, la 14 ani abandonează religia părinţilor şi devine atee. Studiază filozofia la Göttingen, devenind discipolă a lui Edmund Husserl, fondatorul Şcolii fenomenologice. Dobândeşte faima unui filozof strălucit. În 1921, se converteşte la catolicism şi primeşte Botezul în 1922. Timp de opt ani, predă la Speyer (1923-1931). În 1932, este chemată să predea la Institutul Pedagogic din Münster, în Westfalia, dar activitatea sa este suspendată după un an din cauza legilor rasiale. În 1933, urmând o dorinţă pe care a îmbrăţişat-o de mult timp, intră ca postulantă la Carmelul din Köln. Îşi ia numele de sora Tereza-Benedicta a Crucii. La 2 august 1942, este luată de Gestapo şi dusă în câmpul de exterminare de al Auschwitz-Birkenau, unde, la 9 august, moare în camera de gazare. În 1987, este proclamată fericită şi apoi canonizată de Ioan Paul al II-lea, la 11 octombrie 1998. Împreună cu sfânta Brigitta a Suediei şi sfânta Ecaterina de Siena, este declarată, în 1999, co-patroană a Europei.

Consacrarea episcopală a mons. Iosif Păuleț în catedrala din Iași (6 august 2019)

† Schimbarea la față [ C ] : „Ascultaţi de el!” [4 august 2019]

„Ascultaţi de el!”

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (4 august 2019)

Lecturi: Daniel 7,9-10.13-14; 2Petru 1,16-19; Evanghelia Luca 9,28b-36; lecturi

Omilie

În fiecare an pe 6 august se celebrează Schimbarea la față a Domnului. [Astăzi celebrăm ziua cu anticipație, mai devreme]. Este un mare mister! Pentru orientali reprezintă Paștele de Vară după importanța pe care o are în evanghelii. 

† Duminica a 18-a de peste an (C): Fragilitatea lucrurilor [4 august 2019]

Parabola bogatului fără minte...

 Fragilitatea lucrurilor

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (4 august 2019)

Lecturi: Qohelet 1,2; 2,21-23; Coloseni 3,1-5.9-11; Evanghelia Luca 12,13-21; lecturi


Omilie

În timpul vacanţelor de vară, lecturile biblice ne fac să reflectăm asupra bunurilor materiale. Astăzi Isus vrea să ne dea ochi pătrunzători, perspicace, pentru a vedea fragilitatea lucrurilor și a căuta fericirea în Dumnezeu (evanghelia și prima lectură). Debarasându-ne de omul vechi cu dorința sa de plăcere și îmbrăcându-ne cu omul cel nou intrăm în cunoașterea adevăratelor valori (în lectura a doua). 

Sfântul Alfons Maria de Liguori (1696-1787), episcop, doctor al Bisericii [1 august]

„În istoria Bisericii, el este napolitanul cu inteligenţa cea mai profundă, după anul 1500, aşa cum a fost Toma după anul 1000… El a pus pe buzele tuturor, chiar şi a analfabeţilor, cuvintele sfintei Tereza de Avila şi ale sfântului Ioan al Crucii. El a transmis oamenilor termenii cei mai înalţi în formulele cele mai simple, sentimentele cele mai extatice în limbajul obişnuit. A creat, în cei simpli, o inimă de sfinţi şi mari sfinţi” [1]. 

Alfons avea doar 13 ani şi Teresina doar 5, când părinţii lor le-au aranjat deja viitoarea lor căsătorie. Nu făceau aceasta cu sentimentul că ar interveni în libera alegere a fiilor, ci cu convingerea că astfel le prevedeau din timp un viitor fericit! Între timp, băiatul înainta în studii şi copila se pregătea în şcoala carmelitelor Preasfântului Sacrament.

Lucrurile au decurs însă într-un mod diferit, deoarece cei doi interesaţi, deşi se cunoşteau încă de mici – erau verişori şi cele două familii se vizitau –, aveau aspiraţii mult mai înalte decât cele ale părinţilor. Tereza, în deplin acord cu Alfons, a refuzat dreptul primului născut cu toate onorurile familiilor nobile şi, la 15 ani, s-a întors în mănăstire, unde era crescută după exemplul Terezei de Avila. Alfons îi va scrie viaţa şi va mărturisi prietenilor că, dacă micuţa sa logodnică a ales Iubirea cea mai mare, acest lucru i se datorează lui.

Într-un timp în care fiii cadeţi erau constrânşi să găsească în mănăstiri sau în cariera bisericească propria lor realizare, pentru a lăsa intact patrimoniul familiei pentru primii născuţi, Dumnezeu, uneori, nu făcea jocul oamenilor şi îi chema la sine tocmai pe primii născuţi. Pentru Alfons, viitorul, în toate, era roz, din punct de vedere uman. Tatăl său, Iosif, era ofiţer superior al marinei militare şi mama sa, Ana Cavalieri, din familia marchizilor de Avenia, era o femeie profund religioasă şi bine instruită.

Sfântul Ignaţiu de Loyola (1491-1556), preot [31 iulie]

Ignațiu imobilizat în atele.

„Aşezat acolo (lângă fluviul Manresa), au început să i se deschidă ochii inteligenţei: nu a avut o viziune; şi totuşi, înţelegea şi cunoştea multe lucruri, atât spirituale, cât şi privitoare la credinţă şi ştiinţă, cu o claritate aşa de mare încât toate i se păreau noi. Nu pot fi prezentate toate detaliile în privinţa celor înţelese atunci, căci sunt foarte multe; se poate spune numai că a beneficiat de o mare lumină interioară. Astfel că, în întreaga sa viaţă, timp de 62 de ani, dacă ar fi pus la un loc toate ajutoarele primite de la Dumnezeu şi toate lucrurile învăţate, toate laolaltă, nu s-ar fi adunat atâtea câte a primit în acea unică experienţă” [1]. 

Ignaţiu, ajuns de acum la 62 de ani, aduce în memorie, prin aceste cuvinte, extraordinara lumină cu care Dumnezeu l-a transformat la Manresa pentru a-l face capabil pentru misiunea sa. S-a născut în Ţara Bascilor, la Azpeitia, în 1491, fiind al treisprezecelea şi ultimul copil din familie. La 14 ani, l-au îndreptat spre cariera bisericească, dar în scurt timp, el a renunţat cu hotărâre şi a ales-o pe cea militară, mai plină de aventuri şi mai potrivită caracterului său. În tinereţe nu a fost cheie de biserică, ba chiar o dată a ajuns în tribunal, şi numai poziţia socială a familiei sale l-a ajutat să evite o condamnare la închisoare.