sâmbătă, 3 august 2019

† Schimbarea la față [ C ] : „Ascultaţi de el!” [4 august 2019]

„Ascultaţi de el!”
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (4 august 2019)
Lecturi: Daniel 7,9-10.13-14; 2Petru 1,16-19; Evanghelia Luca 9,28b-36; lecturi

Omilie


În fiecare an pe 6 august se celebrează Schimbarea la față a Domnului. [Astăzi celebrăm ziua cu anticipație, mai devreme]. Este un mare mister! Pentru orientali reprezintă Paștele de Vară după importanța pe care o are în evanghelii. 

În prima lectură luată din cartea profetului Daniel (Dan 7,9-10.13-14), se prezintă o descoperire a lui Dumnezeu [teofanie]: „Eu, Daniel, am privit până când au fost stabilite nişte tronuri şi un Bătrân s-a aşezat. Hainele lui erau ca zăpada şi părul capului său, ca lâna curată. Tronul lui era flăcări de foc şi roţile lui, foc arzător. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea lui. Mii de mii îi slujeau şi zeci de mii de zeci de mii stăteau înaintea lui. S-a aşezat la judecată şi cărţile au fost deschise” (v. 9-10). Cartea (cap. 7) reprezintă viziunea despre istoria umană ce se încheie cu venirea împărăției escatologice a lui Dumnezeu. Momentul culminant este apariția lui Antioh Epifanul (175-164 î.C.) [monarhul sirian care a condus Israelul în secolul al II-lea î.C.], reprezentantul micului corn pe capul celei de-a patra fiare simbolizând nu numai o împărăție în lupta cu altele împărății, ci și puterea umană care se ridică împotriva lui Dumnezeu. După ce patru mari imperii sunt osândite de cel Preaînalt, este glorificat Fiului Omului. „Bătrânul de zile” – indică veșnicia lui Dumnezeu – îl prezintă curții cerești și omenirii pe Fiul Omului: „iată, cineva ca un Fiu al Omului venea pe norii cerului!” (v. 13). Și îl înscăunează ca „Domn” [Kyrios] și suveran al întregului univers și al istoriei: „Lui i s-au dat stăpânirea, gloria şi domnia şi toate popoarele, neamurile şi limbile îl slujesc. Stăpânirea lui este o stăpânire veşnică, ce nu va trece, şi domnia lui nu va fi distrusă” (v. 14). Descoperirea lui Dumnezeu din cartea lui Daniel este un îndemn pentru poporul evreu scrisă în epoca Macabeilor (în secolul al II-lea î.C.) pe timpul revoltei, devine în lectura creștină un cântec către Isus cel înviat și înălțat în gloria Tatălui: „Mi-a fost dată toată puterea în cer și pe pământ!” (Mt 28,16).

Avem relatarea mărturiei lui Petru în schimbarea la față a Domnului în lectura a doua din Scrisoare a sfântului Petru (2Pt 1,16-19). Apostolul nu se limitează la a informa; el vestește ce a însemnat pentru el această experiență. În cele două texte – cel evanghelic și din cartea lui Daniel – suntem invitați să credem în Isus cel înviat. Este o scriere foarte târzie, probabil ultima din Noul Testament. Vrea să prezinte schimbarea la față ca fiind revelația cuvântului profeților. Acceptarea mărturiei profeților, a Scripturii, nu se bazează pe „basme bine ticluite”, ci pe cuvântul lui Dumnezeu care este făclie ce strălucește într-un loc întunecos. „Noi nu v-am făcut cunoscută puterea Domnului nostru Isus Cristos şi venirea lui pe baza unor basme bine ticluite, ci pentru că am fost martori oculari ai măreţiei lui. El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi mărire atunci când din partea gloriei măreţe a venit acest cuvânt: «Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit plăcerea». Noi înşine am auzit acest glas venit din cer când eram cu el pe muntele cel sfânt” (v. 16-18). Cu Petru asistăm la acest eveniment unic în viața lui Isus. Schimbarea la față l-a marcat așa de tare încât după lungi perioade vorbește despre aceasta. În timp ce pășim prin obscuritatea vieții pământești, cuvântul este făclie ce ne conduce pașii pe calea veșniciei.


Cheia lecturii din această sărbătoare – este propusă Evanghelia după Luca (Lc 9,28-36) – este prima anunțare a pătimirii, morții și învierii lui Isus: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei și de cărturari, să fie ucis și a treia zi să învie” (Lc 9,22). Aceasta i-a încurcat pe ucenici, mai ales pe Petru care este într-o profundă criză. Evreii învățau că Mesia va fi glorios și victorios. Pentru aceasta Petru se împotrivește cu atâta forță crucii. Un condamnat la moarte nu putea fi Mesia, căci Legea spunea că este „blestemul lui Dumnezeu” (Dt 21,23).

„Cam la opt zile după aceste cuvinte, [Isus] i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob şi s-a urcat pe munte, ca să se roage. Şi, în timp ce se ruga, înfăţişarea feţei lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare” (v. 28-29).

Cei trei apostoli au mărturisit: „în el strălucea gloria lui Dumnezeu”. Miraculosul în schimbarea la faţă este că un om cu un trup ca al nostru răspândeşte o lumină divină. Această luare în stăpânire a lui Isus de slava luminoasă a lui Dumnezeu Tatăl se va realiza la înviere, a cărei prevestire este schimbarea la faţă. Lumina este forma de comuniune perfectă: permite cunoașterea reciprocă. Cei din Orient cântă antifona după împărtășanie: „am văzut lumina” [ìdomen tò phòs]. Noi la Liturghie „am văzut lumina” lui Cristos, precum Moise în rugul arzând de pe muntele Sinai, precum Petru, Iacob și Ioan pe muntele Tabor, precum apostolii cu Maria în cenacol la Rusalii, precum Paul pe drumul Damascului… Isus va descoperi că noi suntem „fiii luminii” în liturgia cerului când Dumnezeu va fi totul în toți.
  
Evenimentul nu este ultimul punct – sfârșitul – ci este calea care duce la angajarea crucii. Luca explică scopul convorbirii cu Moise și Ilie: „Şi, iată, doi bărbaţi vorbeau cu el: aceştia erau Moise şi Ilie, care, apărând în glorie, vorbeau despre plecarea lui, ce avea să se împlinească în Ierusalim” (v. 30-31). Vorbeau despre „plecarea” sa, „exodul” său – aluzie la suferința pătimirii, învierii și înălțării prin misterul pascal. Cristos este „slujitorul suferind”. Evanghelistul scrie despre plecarea tragică din lume la Tatăl, răsturnând astfel planurile apostolilor și semănând confuzie în mințile lor. După logica lor, Isus nu putea sfârși pe cruce. Îl aștepta gloria împărăției pământești. În schimb, logica lui Dumnezeu este total diferită. Marea descoperire [cristofanie] se dezvăluie în proclamarea finală: „atunci a fost o voce din nor, spunând: „Acesta este Fiul meu cel ales; ascultaţi de el!” (v. 35). Este scopul acestei descoperiri: „ascultați-l!” Evenimentul se va termina cu un cuvânt al Tatălui care îl arată pe Fiul și îi invită să-l asculte. Este vocea Tatălui ce nu se discută. Discursul lui Dumnezeu va încheia această viziune. Schimbarea la față a lui Isus este doar un pas, o cale spre gloria cerului.

Schimbarea la faţă este un eveniment însemnat în desfăşurarea misterului mântuirii, cinstit de Biserică, atât în Apus, cât şi în Răsărit, în cadrul liturgic. Papa Calixt al III-lea a ridicat „Schimbarea la faţă” la rangul de mare sărbătoare în amintirea victoriei purtate de armatele creştinilor împotriva turcilor la Belgrad (1456). Vestea biruinţei a ajuns la Roma în ziua de 6 august.

Sărbătoarea „Schimbării la faţă” pentru viaţa creştină este amintirea datoriei de a lucra fără încetare la îndepărtarea vălului ignoranţei şi al răutăţii, pentru ca gloria lui Dumnezeu să se schimbe în inimile noastre într-o zi de lumină…


bibliografia [anul C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro);  Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Spreafico A., (https://www.diocesifrosinone.it).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu