Ascultarea Fiului și ascultarea mamei
pr. Isidor Chinez (25 martie 2023)
Lecturi biblice: Isaia 7,10-14; 8,10c; Evrei 10,4-10; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi biblice
Omilie
Misterul întrupării Fiului lui Dumnezeu ne atrage toată atenția astăzi și recunoaștem începuturile Bisericii. De acolo vine totul: de la Cristos, Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu. Este Emanuel, Dumnezeul-cu-noi, prin care se împlinește voința mântuitoare a lui Dumnezeu Tatăl. Este izvorul divin care curge printr-o albie privilegiată: e Fecioara Maria. Celebrând misterul întrupării Fiului nu putem să nu o cinstim pe mama Domnului. Anunțul îngerului i-a fost adresat ei: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” (Lc 1,28) ). Ea l-a primit și a răspuns: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” (Lc 1,38). Și din acel moment Fiul lui Dumnezeu a început să existe în timp ca om. În prima lectură Isaia confirmă promisiunia făcută regelui Ahaz în termenii aceștia: „iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu” (Is 7,14). Acest fiu se va numi Emanuel, care tradus din ebraică înseamnă: „Dumnezeu-cu-noi”, adică prezența personală a lui Dumnezeu între oameni. În a doua lectura, Scrisoarea către Evrei prezintă un fragment ce se citește în lumina misterului întrupării: „iată, ca să fac voinţa ta, Dumnezeule!” (Evr 10,7). Este un trup pregătit ca instrument pentru a realiza voia lui Dumnezeu.
În lectura întâia (Is 7,10-14; 8,10c), planul divin se dezvăluie treptat în Vechiul Testament, mai ales prin cuvintele profetului Isaia, pe care tocmai l-am ascultat: „Ascultaţi, casă a lui David! Este puţin lucru să obosiţi pe oameni, că veniţi să îl obosiţi şi pe Dumnezeul meu? De aceea, însuşi Domnul vă va da un semn: iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele «Emanuel»” (v. 13-14). Este Emanuel, adică „Dumnezeu-cu-noi”. Această profeție se referă direct la primul fiu al lui Ahaz – Ezechia – un rege înțelept și luminat, așa cum ne spune istoria. Dar profeția se referă la două persoane în același timp: fiul lui Ahaz și Mesia care vine. Aceste cuvinte prevestesc evenimentul unic care avea să aibă loc la Nazaret la împlinirea timpului. Este eveniment de o importanță deosebită pe care îl sărbătorim cu bucurie și fericire intensă: Buna-Vestire.
Este sărbătoarea ascultării. În a doua lectura texul din Scrisoarea către Evrei (Evr 10, 4-10) comentează Psalmul 40: „Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti, tu mi-ai deschis urechile; nu ceri nici arderi de tot, nici jertfă de ispăşire. Atunci, am zis: „Iată, vin […] ca să fac voinţa ta” (v. 7-9). E un răspunsul la prima lectură (Is 7,10-14). Este oferta trupului lui Isus care sfinţește. Jertfa Domnului este împlinită pe cruce, când își dă trupul său spre mântuirea omenirii, se oferă ca jertfă pentru viaţă. Cine își pierde viața... o va regăsi [„cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, cine însă îşi va pierde viaţa pentru mine acela o va salva” (Lc 9,24)], spune Domnul. Acum pe cruce decurge, o dată pentru totdeauna, darul de sine însuși. Este misterul crucii: contemplarea ascultării Fiului de voința Tatălui ceresc. Pentru această ascultare suntem mântuiți, suntem sfințiți. Ascultarea valorează mai mult decât sacrificiul, spuneau profeții. „A spus Samuel: «Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Iată, ascultarea este mai bună decât jertfele şi supunerea, mai bună decât grăsimea berbecilor»” (1Sam 15,22). Astăzi este manifestarea solemnă a Bunei-Vestiri. Să celebrăm sărbătoarea ascultării!
În Evanghelia după Luca (Lc 1,26-38) se relatează Buna-Vestire de către îngerul Gabriel. Dumnezeu ia iniţiativa. Domnul face primul pas: se deplasează pentru a-i cere creaturii sale un „da”. Într-un mod neaşteptat, „năvălește” peste o tânără fecioară, Maria, logodită cu un tânăr numit Iosif: „bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” (v. 28). Sfânta Fecioară este cu totul obiectul milostivirii divine: „Bucură-te, o, plină de har!” În limba greacă [κέχάρίτωμένη] e plină de har, adică harul nu este altceva decât iubirea lui Dumnezeu, așa că am putea traduce acest cuvânt: „iubită” de Dumnezeu. Origene observă că un astfel de titlu nu a fost adresat niciodată unei ființe umane (cf. Origene, In Lucam 6,7). Este un titlu exprimat sub forma pasivă: „iubită” de Domnul care implică consimțământul ei liber, personal. Maria este pe deplin „activă”, deoarece primește cu disponibilitate valul iubirii lui Dumnezeu ce se revarsă în ea.
Sfânta Maria este uluită de taina care o depășește. În neliniștea sa mai are o întrebare: „cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?” (v. 34). Și primește răspunsul liniștitor: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri!” (v. 35). „El te va umbri!” Imaginea umbrei care acoperă ne duce înapoi la o altă pagină din evanghelie: schimbarea la față pe munte (cf. Lc 9,28-36). Petru i-a spus lui Isus: să facem trei colibe. Evanghelistul spune că nu știa ce spune [„Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”, neştiind, de fapt, ce zice” (Lc 9,33)]. Apoi a venit un nor „și i-a umbrit” [„a apărut un nor şi i-a învăluit în umbră” (Lc 9,34)]. Acel nor este simbolul Duhului, ca norul care a călăuzit călătoria israeliților în deșert în timpul zilei [„coloana de nor nu se depărta ziua dinaintea poporului” (Ex 13,22)]. „Duhul Sfânt te va umbri!” Este acoperit de norul Duhului. Este un nor luminos. Dumnezeu este lumină. Ce spune Psalmul 36? „În lumina ta vom vedea lumina” (Ps 36,10).
Maria se prezintă pe sine ca servitoarea lui Dumnezeu: „Iată slujitoarea
Domnului, fie mie după cuvântul tău” (v. 38). Este „da”-ul Marei, pronunţat în
toată simplitatea, sărăcia şi umilinţa ei. În realitate, „da”-ul Mariei este
reflexul acelui „da” a lui Cristos când a intrat în lume: „iată, vin ca
să fac voinţa ta!” Este ascultarea
Fiului lui Dumnezeu, este ascultarea mamei, Maria Între acești doi de „da”, Dumnezeu poate să-și
asume un chip de om!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu