.jpg)
Visul sfântului Iosif - de Daniele Crespi (Kunsthistorisches Museum).
A sperat împotriva oricărei speranțe
pr. Isidor Chinez (20 martie 2023)
Lecturi biblice: 2Samuel 7,4b-5a.12-14a.16; Romani 4,13.16-18.22; Evanghelia Matei 1,16.18-21.24a; lecturi bibilice
Omilie
În Liturgia Cuvântului de astăzi, lecturile biblice ne oferă spre meditație figura sfântului Iosif din mai multe unghiuri. Prima lectură pune figura lui Iosif ca o continuare a descendenței și a promisiunilor făcute de profetul Natan familiei lui David. De fapt, lui David i se spune: „când se vor împlini zilele tale şi te vei odihni cu părinţii tăi, voi ridica un descendent al tău după tine, care a ieşit din tine, şi-i voi întări domnia” (2Sam 7,12). În Scrisoarea către Romani apostolul Paul descrie paternitatea lui Abraham care, în virtutea credinţei, este constituit ca tatăl multor popoare: „este părintele nostru, al tuturor – după cum este scris: «Te-am pus părinte al multor neamuri»” (Rom 4,17). Paul continuă apoi: „Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni părintele multor neamuri, după cum i se spusese: «Aşa va fi descendenţa ta»” (Rom 4,18). Așa cum se întâmplă cu patriarhul Abraham, și cu Iosif din Nazaret se experimentează o paternitate nu fizică, care nu este mai puțin autentică, fiind trăită pe planul spiritului. Ea reflectă și personifică paternitatea divină. Ochii lui Isus prunc poate privi astfel figura lui Iosif, contemplând chipul lui Dumnezeu Tatăl în semn uman la chipului lui Iosif, căci a sperat împotriva oricărei speranțe! În Evanghelia după Matei „Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului” (Mt 1,24).
În prima lectură (2Sam 7,4b-5a.12-14a.16) este un text luat dintre cele mai fundamentale din Vechiul Testament: este intenția lui David de a-i face o casă sau un templu lui Dumnezeu. Domnul afirmă că el va face o casă sau o discentență lui David. Promisiunea se referă mai întâi la Solomon care îi va zidi un templul: „El va zidi o casă numelui meu şi voi întări scaunul lui de domnie pentru vecie. Eu îi voi fi lui tată şi el îmi va fi mie fiu” (v. 13-14), apoi la toți urmașii lui David: „casa ta şi domnia ta vor fi stabile înaintea ta pentru totdeauna, iar tronul tău va fi întărit pe vecie” (v. 16). Acest oracol stabilește și reflectă încrederea neclintită a lui Israel în fidelitatea lui Dumnezeu: când Dumnezeu construiește, nu e supus schimbării. Când Domnul lucrează în istorie o face printr-un proiect unic și de nezdruncinat; planul său „rămâne pe vecie”, din generație în generație. Nu există puteri capabile să-l blocheze, dimpotrivă, „face zadarnică proiectele popoarelor”. La începutul genealogiei după sfântul Matei, Isus este desemnat „fiul lui David, fiul lui Abraham” (Mt 1,1), adică unsul Domnului, cu care se vor împlini toate promisiunile făcute de Dumnezeu către slujitorul său David: „voi întări scaunul domniei tale după cum i-am făgăduit lui David, tatăl tău”, îi spune lui Solomon (2Cr 7,18); „dar Domnul n-a voit să distrugă casa lui David de dragul alianţei pe care o încheiase cu David, căruia îi spusese: «voi pune o candelă pentru fiii tăi pentru totdeauna»” (2Cr 21,7). Este „Iosif, fiul lui David”: este un model și un martor ai acestor lucruri, ce a știut să-și pună viața în slujba proiectului lui Dumnezeu și a „surprizelor” lui în istorie, pentru ca promisiunea divină să-și poată continua drumul spre împlinirea ei definitivă și surprinzătoare.
În lectura a doua (Rom 4,13.16-18.22) îl întâlnim astăzi pe Abraham pe care sfântul Paul îl numeşte „părintele nostru” (v. 16) în ale credinţei. Apostolul a cunoscut comunitatea din Roma numai din auzite. Scrisoarea li se adresează creștinilor romani proveniți din iudaism: exista o mare comunitate de evrei cu treisprezece sinagogi. Împăratul Claudiu a expulzat [în anul 49 d.C.] cam 50.000 dintre ei. Dar și păgâni. „Abraham a crezut în Dumnezeu și i s-a considerat aceasta ca justificare” (Rom 4,3). Iosif se apropie de figura lui Abraham tocmai pe linia credinţei. „Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni părintele multor neamuri, după cum i se spusese: «Aşa va fi descendenţa ta»” (v. 18). Abraham era în vârstă, la fel și Sara, soția sa. Nu avea însă copii. Dar Dumnezeu i-a promis o discendență numeroasă, „ca stelele cerului” și „ca nisipul mării”. A crezut, „sperând împotriva oricărei speranţe” (v. 18). Să ne oprim și să ne amintim că îl avem pe Abraham ca tată și că, de la urmașii săi, am moștenit credința, nu în orice zeu, ci în Dumnezeu care-și împlinește Cuvântul, în Dumnezeu care dă viață, „care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt” (v. 17). Când suntem în mijlocul greutății, când descurajările și neîncrederea vor să pună mâna pe noi, să ne ridicăm și să repetăm gândind la Abraham: „sperând împotriva oricărei speranţe”. Să o repetăm cugetând că „Cuvântul lui Dumnezeu” are puterea să se realizeze și în noi, așa cum s-a realizat cu Abraham și cu Iosif.
În Evanghelia după Matei (Mt 1,16.18-21.24a), Iosif a fost ales drept „păzitorul Cuvântului”, adică Isus Cristos. Niciunul dintre cuvintele lui Iosif nu a ajuns la noi. El a slujit în tăcere, ascultând de „Cuvântul” revelat lui de către un îngeri în vis: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale” (v. 20-21).
Iosif a crezut în ceea ce i s-a spus de către Dumnezeu. A făcut ceea ce i-a cerut Domnul: „trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului” (v. 24). Chemarea lui a fost să-i dea lui Cristos tot ce-i poate da un tată uman: iubire, protecție, un nume, o casă. Ascultarea sa de Dumnezeu includea autoritatea legală, adică a „aranjat” ca el să meargă cu tânăra „soție”, Maria, la Betleem și, prin urmare, să stabilească locul „întrupării” lui Isus. Dumnezeu „făcut om” este înscris în registrul de recensământ, dorit de Cezar Augustus, ca fiu al lui Iosif. Mai târziu, bucuria de a-l găsi pe Isus în „templu” a fost diminuată de conștientizarea că „copilul” – avea doisprezece ani – trebuia să îndeplinească o misiune pentru adevăratul său Tată, Dumnezeu, căci era doar tatăl „adoptiv”. Dar, acceptând voința Tatălui, Iosif a devenit mai asemănător cu Tatăl etern. Și-a dat viața pentru Iosif și pentru întreaga omenire. Viața lui Iosif a fost oferită pentru Isus. Între timp, Domnul încredințează viața lui pe cruce pentru salvarea lumii.
„Maria s-a bazat total pe atotputernicia Creatorului. Tu, Iosife, ai «pariat» totul pe fragilitatea unei creaturi. Ea a avut mai multă credinţă, dar tu ai avut mai multă speranţă. Iubirea a făcut restul,… cu tine şi cu ea” (Tonino Bello, episcop).
Sfântul Iosif a sperat împotriva oricărei speranțe. Și a făcut bine! Să ne încredințăm lui cu toată încrederea!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu