 |
| Sare și lumină. |
Misiunea creștinilor – „lumină” și „sare”
pr. Isidor Chinez (5 februarie 2023)
Lecturi biblice: Isaia 58,7-10; 1Corinteni 2,1-5; Evanghelia Matei 5,13-16; lecturi biblice
Omilie
Tema luminii străbate liturgia de astăzi în lecturile duminicii, dar cu nuanțe care oscilează între lumina bunătății umane și lumina gloriei lui Dumnezeu. Prima lectură face deja o legătură destul de explicită între lumina Domnului și lumina omului: „împarte pâinea ta cu cel flămând […]; atunci, lumina ta va răsări ca zorile [...] și gloria Domnului te va urma” (Is 58,7.8). Lumina și gloria lui Dumnezeu revine și în Evanghelie după Matei, unde discipolii sunt „lumină” și „sare” pentru lume. Doar când slava Domnului este vizibilă în lumina unei vieţi plină de gust şi de sens este capabilă să îmbunătăţească ambientele sociale şi de lucru, după cum sarea e capabilă să îmbunătățească felul de mâncare fără gust. Are nevoie de sarea și lumina Evangheliei. Sfârșitul textului nu lasă loc la iluzii prea ușoare: „aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri!” (Mt 5,16). Sfântul Paul intră pe vârful picioarelor în comunitatea creștină din Corint: „eu însumi am venit la voi în slăbiciune, cu frică şi cuprins de nelinişte” (1Cor 2,3), din moment ce el nu avea dovezi și demonstrații umane în favoarea propriilor afirmații. Singura dovadă a adevărului predicării constă în lumina gloriei lui Dumnezeu: „ci în manifestarea Duhului şi a puterii” lui Dumnezeu. Aceasta este misiunea lui Paul. Aceasta este misiunea creștinilor, de ieri, de astăzi și din întotdeauna.
În prima lectură (Is 58,7-10) – suntem în partea a treia a cărții lui Isaia [trito-Isaia (Is 56-66)] – poporul se confruntă cu nedreptatea și oprimarea celor săraci de către cei puternici și mai ales cea religioasă îndată după exilul babilonic. Riturile, celebrările sacre își reluaseră cursul obișnuit. Prin gura profetului Dumnezeu răspunde poporului: „De ce să postim dacă tu nu vezi? De ce să ne umilim sufletele dacă tu nu iei în seamă?” (Is 58,3). Într-un context de nedreptate socială gravă, se întreabă în ce constă postul adevărat, adică ce îi place lui Dumnezeu, și răspunde că acesta stă în împărțirea pâinii cu cel flămând, introducerea în casă a celui sărac și fără adăpost, în îmbrăcarea celui gol. A invoca pe Dumnezeu, a-i cere ajutorul presupune deplina împăcare și mai ales de a pune capăt asupririi: „vei îndepărta din mijlocul tău jugul, arătatul cu degetul şi vorbirea păcătoasă” (v. 9). Și adaugă că pentru a practica postul, credincioșii vor trebui nu numai să scape de nedreptate, ci să stabilească o nouă relație de solidaritate cu cei care suferă: „îţi vei da sufletul pentru cel înfometat şi vei sătura inimile umilite” (v. 10). Numai așa vor deveni purtători ai unei lumini capabile să ne transforme: „atunci lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca ziua în amiaza mare” (v. 10). „Lumina” – simbol al mântuirii mesianice – nu poate străluci asupra celor care trăiesc în „întuneric”, adică în nedreptate. Numai când lumea va deveni purtătoare de lumină, noaptea se va transforma în „zi”. Atunci Domnul va interveni pentru a salva omenirea.
În a doua lectura (1Cor 2,1-5), față de corinteni ce caută înțelepciunea umană conform filosofiei grecești, mai rațională și convingătoare, Paul își prezintă adevăratul motiv al răspândirii credinței în Isus: „Eu, când am venit la voi, am venit să vă vestesc misterul lui Dumnezeu nu prin măiestria cuvântului sau prin înţelepciune. Într-adevăr, n-am voit să ştiu nimic altceva decât pe Isus Cristos, şi pe acesta răstignit” (v. 1-2). Misiunea lui Paul de la Corint nu este inspirată de motive de interes personal, adică de aplauze ce sunt evidenţierea aptitudinilor oratorice, ci de un mesaj purtător de slăbiciune: „eu însumi am venit la voi în slăbiciune, cu frică şi cuprins de nelinişte” (v. 3). Nu a încercat să impresioneze cu învățătura sau minuni sale, ci s-a prezentat ca discipolul celui răstignit, cu multă sărăcie și umilință: „iar cuvântul meu şi predica mea n-au constat în discursuri convingătoare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii, astfel încât credinţa voastră să fie bazată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu” (v. 4-5). Este puterea Duhului Sfânt care trezește și întărește credința în Domnul cel răstignit și înviat. Așa a făcut Paul la Corint. Numai așa a reușit să facă credibil și să întemeieze o comunitate de discipoli care nu se impun, ci propun un nou mod de viață.
În Evanghelia după Matei (Mt 5,13-16), Isus continuă „predica de pe munte” (Mt 5-7) în care se adresează direct discipolilor săi. Dar mesajul cuprins în predică ne vorbește nouă, creștinilor, arătând în ce constă chemarea să-l urmeze pe el, Domnul. În textul evanghelic sunt primele afirmații ale Domnului cu privire la discipolii săi. Primind și trăind „fericirile”, ucenicii devin sare a pământului și lumină a lumii: „Voi sunteţi sarea pământului. […] Voi sunteţi lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate aşezată pe munte” (v. 13.14). Sunt trei imaginii pentru a spune oamenilor, în mod vizibil, prezența iubitoare, milostivă și mântuitoare a lui Dumnezeu în lume: sarea, lumina și cetatea. A fi sare a pământului înseamnă a fi conștient de starea „a fi în inima lumii” cu o misiune de mare importanță: alimentarea conștientă de fiilor lui Dumnezeu. Sarea nu există pentru sine, ci ca să dea gust mâncării. Fără sare nu putem trăi. A fi lumină înseamnă a nu ascunde, dar a manifesta Cuvântul lui Cristos. „Cetatea de pe munte” indică vizibilitatea lui Dumnezeu pe care credinciosul nu poate să o întunece. Prin comportamentul lui să dea mărturie fără ațâțare sau fără provocare, dar fără teamă că gustul evangheliei e deplin: e lumina strălucitoare pe care vestea cea bună o răspândește în inima lumii.
Sunt metaforele: sarea pământului, cetatea de pe munte și lumina de pe sfeșnic. Cu aceste imagini, Domnul nu intenționează să-și lanseze discipolii într-o lucrare cu ardoare și devotament, ci mai degrabă implică capacitatea de a influența viața întregii societăți, căci discipolul lui Isus asta înseamnă. Evanghelia este anunțul vestei celei bune cu privire la venirea împărăției lui Dumnezeu. De aceea propune valori ce privesc întreaga lume. Sunt valori umane și morale: este bunăstarea, libertatea, iubirea, fericirea, egalitatea… Acestea sunt fapte care devin lumină!
Misiunea creștinilor pe „pământ” și în „lume” este a purta oamenilor vestea cea bună, adică evanghelia. Primele afirmații ale lui Isus se referă la rolul creștinilor: e un serviciul public de natură universală, adică întreaga umanitate. Și, în mod curios: acesta este și țelul ultimelor cuvinte relatate de sfântul Matei la sfârșitul evangheliei: „Mergeţi, şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit. Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Mt 28,19-20).
În evanghelia de astăzi misiunea creștinilor este reprezentată cu metafora: „sare” și mai ales „lumină” în orice cetate sau oraș sau sat sau cătun. Trăind chemare discipolul devine el însuși o candelă ce luminează conducând pe toți ceilalți la Dumnezeu!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu