pr. Isidor Chinez (2 februarie 2023)
Lecturi biblice: Malahia 3,1-4; Evrei 2,14-18; Evanghelia Luca 2,22-40; lecturi biblice
Omilie
Sărbătoarea de astăzi începe cu binecuvântarea lumânărilor. Celebrând întâmpinarea lui Isus în templu, lumânările reprezintă lumina lui Cristos ce strălucește asupra lumii și a vieții noastre. Și în liturgia pascală, lumina Domnului, reprezentată de lumânarea pascală, se aprinde și intră cu solemnitate în Biserică. Aprinderea lumânărilor la începutul acestei sărbători ne amintește de botezul nostru pe care l-am primit cu credința. E lumina unică ce strălucește în întunericul acestei lumi și în viața noastră căci fără Cristos nu avem căldură, strălucire și glorie: este „lumină spre luminarea neamurilor [păgânilor] şi gloria poporului tău, Israel!” (Lc 2,32). Întreaga omenire primește lumină de la Isus. Este semnul liturgic de astăzi: e lumina Domnului!
Cele trei lecturi ale liturgiei de astăzi gravitează în jurul evenimentului prezentării la templu a pruncului Isus, relatat evanghelistul Luca. Textul lui Malahia este ales pe baza anunțului intrării Domnului în sanctuar: „va intra dintr-odată în templul său Domnul” (Mal 3,1). Evanghelia pune pe întâiul născut al omenirii înaintea lui Dumnezeu: „l-au dus la Ierusalim ca să-l ofere Domnului” (Lc 2,23). Scrisoarea către Evrei pune accentul pe bucuria care izvorăște la toți oamenii la intrarea lui Cristos în sanctuar: „era nevoie […] să se facă în toate asemenea fraţilor, […] să devină un mare preot îndurător […], să ispăşească păcatele poporului” (Evr 2,17).
Profetul Malahia (în ebraică [Mal’akî] este trimisul meu sau mesagerul meu) scrie în secolul al V-lea î.C. puțin înainte de reforma lui Esra și Nehemia, imediat după întoarcerea din exilul babilonian. În această perioadă templul a fost reconstruit și sacrificiile și-au reluat cultul la Ierusalim și viața socială începe din nou să se organizeze. În prima lectură (Mal 3,1-4) profetul amintește de realitatea judecății lui Dumnezeu: „Cine va putea suporta ziua venirii lui? Cine va putea sta când se va arăta el?” (v. 2). Domnul va veni și va judeca făcând discernământ și separând. Judecata e asemănătoare cu purificarea metalelor prețioase: „el va fi ca focul celui care topeşte şi ca leşia celui care spală” (v. 2). Murdăria va fi eliminată. Profetul dă atenție deosebită reînnoirii cultului: prezența Domnului va fi reînnoită în templul. „Îl trimit pe mesagerul meu! El va îndrepta calea înaintea mea. Va intra dintr-odată în templul său Domnul!” (v. 1). Vine Mesia! Trebuie doar să-l așteptăm cu dreptate. Ce diferență este între intrarea în templu, așa cum este anunțată de Malahia, și sosirea umilă a unui copil pe care părinții săi în aduc la Domnul! Acest prunc va duce la îndeplinire „judecata” care va fi spre înviere sau spre ruină multora.
În lectura a doua (Evr 2,14-18) autorul Scrisorii către Evrei este probabil un preot iudeu devenit creștin ce se adresează spre sfârșitul primului secolului la creştinii evrei care au părăsit Ierusalimul din cauza persecuţiei. Unii creștini se gândesc la riturile iudaice cu nostalgie, alții sunt descurajați și riscă să-și abandoneze credința… Autorul care are o cunoaștere profundă a liturgiei și a teologiei iudaice expune în formă de omilie că Isus este Mesia, unicul mijlocitor al mântuirii. În textul de astăzi, Domnul „simte” că este „apropiat” fizic, „vecin” cu noi, prin întrupare, care nu este o închipuire, ci o realitate ce se poate experimenta în fiecare zi: „cum însă copiii au acelaşi sânge şi aceeaşi carne, a devenit şi Isus părtaş cu ei, pentru ca, prin moarte, să reducă la neputinţă pe cel care avea puterea morţii, adică pe diavol, şi să-i elibereze pe aceia care, de frica morţii, toată viaţa lor erau reduşi la sclavie” (v. 14-15). Predicatorul exprimă apoi principiul solidarităţii. Fiul lui Dumnezeu nu a fost solidar cu îngerii, ci cu oamenii, intrând în familia lui Abraham. Prin urmare, s-a făcut fratele nostru și așa rămâne și după glorificarea naturii sale umane. Scrisoarea vine să ne explice modalitățile și efectele mijlocirii lui Isus. Domnul salvează nu printr-o solidaritate oarecare, ci trăind condiția noastră umană până la limitele sale: „era nevoie să se facă în toate asemenea fraţilor” (v. 17). Cristos își oferă viața transformând cultul Vechiului Testament unde preotul și jertfa erau distincte. Domnul este cel care se jertfește și cel care este oferit. Isus trebuia „să devină un mare preot îndurător şi vrednic de încredere pentru relaţiile cu Dumnezeu” (v. 17). Textul afirmă în mod explicit. „Mare preot îndurător” sau milostiv – exprimă capacitatea marelui preot de a se raporta la cei săraci. „Vrednic de încredere” – se referă la a asigura relația cu Dumnezeu. Este Euharistia – prin semnele pâinii și a vinului ce ne unește cu Domnul!
În Evanghelia după Luca (Lc 2,22-40) – care aparține „evangheliei copilăriei” – este relatarea prezentării la templul a pruncului Isus. În sărbătoarea „Întâmpinării Domnului”, evanghelia ne propune întâlnirea copilului cu cei doi oameni și mărturia profetică a lui Simeon și a Anei. Ei recunosc pe Mesia. Sunt conduși de Duhul Sfânt să-şi deschidă inima. Cuvintele bătrânului Simeon arată că aşteptarea s-a împlinit: „Acum, slobozeşte-l pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!” (v. 29-32). Pruncul este împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu. În acel copil este legătură adevărată între Dumnezeu şi om, nu prin jertfe, ci prin întrupare într-o persoană vie, om și Dumnezeu, în acelaşi timp.
Este lumina popoarelor. Acest copil fragil se dezvăluie ca lumină. Atenţie! Textul nu spune: „să lumineze pe Israel”, ci lărgește mult mai mult discursul și orizontul mântuirii. Spune: „lumină spre luminarea neamurilor”, adică a popoarelor păgâne. Acesta înseamnă: toți oamenii din orice timp, grupurile etnice și toate culturile. Niciunul nu este exclus: toata lumea!
Acum îl înțelegem mai bine pe Isus, prezentat Tatălui spre a fi „consumat” sau mistuit de focul jertfei, pentru a fi lumină în sacrificiul său de pe cruce. Toată viața lui Isus, fiecare cuvânt, tot ceea ce se referă la persoana sa e lumină!
Se închide istorisirea despre „viața ascunsă” a lui Isus la Nazaret: „Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui” (v. 39-40). Evanghelia de astăzi este importantă pentru că acolo se descoperă cine este Isus: e Fiul lui Dumnezeu care crește cum cresc oamenii după legile naturii, pe plan fizic, intelectual și de credință.
Este lumina strălucitoare ce se răspândește asupra acestei lumi!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu