%20by%20Harold%20Copping.jpg)
Vestea bună la cei săraci
pr. Isidor Chinez (29 ianuarie 2023)
Lecturi biblice: Sofonia 2,3; 3,12-13; 1Corinteni 1,26-31; Evanghelia Matei 5,1-12a; lecturi biblice
Omilie
Textele biblice din această duminică sunt un apel la convertite: e vestea bună pentru cei umili și săraci. Mulți înțeleg ca fiind o detașare concretă de bunuri materiale, alții o confundă cu generozitatea, alții se gândesc că se referă numai la persoane consacrate… Niciuna dintre aceste situații nu e pregătit să înțelegă totul. Trebuie deci să ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu cu speranța de a pătrunde mai bine această lipsă. Tema sărăciei pătrunde întreaga liturgie de astăzi. Profeții au promis că într-o zi Dumnezeu își va aduce aminte de cei săraci: „Duhul Domnului Dumnezeu este asupra mea; de aceea Domnul m-a uns şi m-a trimis să aduc vestea cea bună săracilor” (Is 61,1). Isus le face cunoscut ascultătorilor că această zi a sosit (cf. Mt 13,53-58). E misterul Domnului. Dumnezeu îi preferă pe cei săraci: împărăția sa lor le aparține!
Profetul Sofonia [în ebraică, Domnul protejează] scrie la un veac după Isaia, în secolul al VII-lea î.C. S-a născut la Ierusalim şi şi-a desfăşurat misiunea profetică în jurul anilor 640-630 î.C. în timpul domniei lui Iosia (640-609 î.C.). Avertizează poporul: întâlnirea cu Dumnezeu are astfel de condiţii – angajamentul cerut de la „restul lui Israel” este „ascultarea voinței lui Dumnezeu”, „umilința” și „dreptate”. Predicarea are două linii: judecata asupra păcătoșilor lui Iuda și speranța pentru „săracii Domnului” ce vor fi salvați și apărați de Dumnezeu. Este promisiunea Domnului de a lăsa în Iuda o „rămășiță” săracă și umilă cultivând dreptatea și umilința, ce le vor permite să depășească înfricoșătoarea judecată a lui Dumnezeu. În prima lectură (Sof 2,3; 3,12-13), profetul vorbește despre „Ziua Domnului” și de îndemnul de a fi sărac: „Căutaţi-l pe Domnul, voi, toţi cei umili din ţară, care înfăptuiţi judecata lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi umilinţa. Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului!” (v. 3). Dumnezeu cheamă la a fi sărac [anawim, în ebraică]. Semnificația acestui lucru e de înțeles: „voi lăsa în mijlocul tău un popor umil şi sărac, care îşi va căuta refugiul în numele Domnului” (v. 12). Condiția de a fi sărac pe care Dumnezeu ne invită să o căutăm este aceea de sărăcie, umilință, blândețe, care constă în a renunța la un proiect pentru Dumnezeu, în a pune propriul refugiul și încrederea în Domnul. Lectura se încheie cu o promisiuni de mântuire: „Restul lui Israel nu va mai face nedreptate” (v. 13). Aceasta trebuie să căutăm: „dreptatea” lui Dumnezeu, adică voința sa. Atitudinea iese în evidență în mod clar. Realitățile umane nu pot salva; doar Dumnezeu poate. „Săracul” este cel care renunță la încrederea în garanțiile omenești pentru a căuta salvarea doar în Dumnezeu. Unica resursă reală a săracilor este numele Domnului, nimic altceva, fără alte garanții, nici măcar cele „religioase”: va veni „să-i mântuiască pe toţi cei sărmani [anawim] de pe pământ” (Ps 76,10). Până la urmă va rămâne o „rămășiță” – „restul lui Israel” (v. 13). Doar poporul „săracilor” va rămâne! Această „căutare a Domnului” este cea care se traduce într-o cercetare a voinței lui Dumnezeu. „Ziua Domnului” ca judecată îi va prinde nepregătiți doar pe cei orgolioși. Cuvintele profetului capătă un nou înțeles atunci când pe „munte” Isus îi numește „fericiți” pe săraci, adică temelia împărăției lui Dumnezeu.
În lectura a doua (1Cor 1,26-31) comunitatea din Corint este alcătuită cu oameni fără proprietăți, ne amintește Paul. Sunt oamenii săraci care, devenind urmași ai lui Cristos, au găsit mântuirea, adică fericirea promisă chiar de Isus: „nu mulţi sunt înţelepţi după trup, nu sunt mulţi puternici, nu sunt mulţi de neam ales” (v. 26). În acest oraș, există o minoritate de oameni bogați, comercianți, dar o mare majoritate sunt muncitori sau sclavi care lucrează la încărcatul și descărcatul corăbiilor. Paul a stat acolo optsprezece luni pentru a face auzită „evanghelia”. Înțelepciunea umană nu poate să ilustreze misterul mântuirii. Dumnezeu nu are nevoie de oameni înțelepți, nici de structuri puternice pentru a-și duce la îndeplinire planurile; dimpotrivă lucrează mai bine cu oameni lipsiți de importanță. Nimeni nu-i bagă în seamă, sunt la ultima treaptă, poate nici măcar nu există. Sunt sclavi și străini pentru ei. Dar sunt în primul rând în fața lui Dumnezeu. Domnul gândește în mod diferit despre oameni. Unii din comunitatea de la Corint nu au înțeles bine acest lucru. Au creat dezbinări... Dumnezeu îi alege pe cei săraci și pe cei slabi pentru a-și îndeplini planul de mântuire și pentru ca înțelepții și cei puternici ai acestei lumi să poată recunoaște puterea și înțelepciunea Domnului care își manifestă în Isus, cel răstignit și înviat mântuirea. Ei și-au pus toată încrederea în iubirea nebună a lui Dumnezeu pentru toți oamenii. El singur îi poate salva!
În aceste două lecturi am pregătit mesajul evangheliei: sunt „fericirile” după Matei (Mt 5,1-12a). Pentru evanghelist, așa cum Moise pe muntele Sinai primește „legea” și o redă poporului evreu – cele „zece porunci” – Isus merge și el la munte și da „noua lege” exprimata prin cele opt „fericirii”. Legea nu se fundamentează pe a „face”, ci pe cum să „fii”. „Fericirile” dă începutul primului discurs al Domnului. Pot fi considerate prologul „noii legi” aduse de Isus. Nu sunt promisiuni de fericire, ci spun cum gândește Dumnezeu și cum intenționeaza să acţioneze în apărarea celor umili și săraci. Sunt „evanghelia” – „vestea cea bună” – pentru toți cei care se confruntă cu încercările vieții, cu suferințele cauzate de alți oameni. E inaugurarea slujirii publice a Domnului. E un program de viaţă pentru discipoli şi comunitate, întrucât conține fizionomia sau chipul moral al discipolului lui Cristos. Traducerea din ebraică este iluminatoare: „fericit” înseamnă „pe drum, în picioare mărșăluind” (Chouraqui A.). Dumnezeu umblând cu noi. „Fericit” este a nu te opri în a propune dreptate, a nu îți lăsa brațele să cadă în jos, a nu renunța să construiești oaze de pace, să preferi pacea în locul victoriei, să mergi mai departe pe calea dreaptă, pe drumul bun, să nu te oprești, să nu te abați, să mergi înainte spre înflorirea ființei tale, liberă și adevărată, spre ceruri noi și pământ nou… Isus pune „fericirea” cu dreptatea, de două ori, cu pacea, blândețea, inima limpede și milostivirea...
„Predica de pe munte” pare să urmeze o tendință asemănătoare cu îndemnul profetului Sofonia care indică „sărăcia” – „sărac în duh”. Nu sunt proclamați fericiți cei pe care societatea i-a sărăcit, ci cei săraci cu duhul. E un termen ce semnalează o forță interioară care-l împinge pe om să aleagă în mod voluntar un stil de viață: e o alegere existențială – fii bun! Prin urmare, fericirea cere de la aceștia nu de a ajunge săraci, nu a se dezbrăca de toate, dar să-i îmbraci pe cei goi, flămânzi, însetați după dreptate… Sărac nu este cel care nu are nimic, ci cel care nu păstrează nimic pentru sine, lăsându-se cuprins de compasiune. Destinatarii acestei fericiri nu sunt eu singur, ci o pluralitate de oameni – „cei săraci”. Fericirea nu este o invitație la o sărăcie individuală, ci la una „comunitară” pentru a transforma societatea de astăzi. Viitorul nu le aparține celor violenţi sau şmecheri, ci al celor săraci, blânzi, milostivi care se încred în Domnul! Căci lor le aparține „împărăția cerurilor”!...
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu