Parabola bogatului nebun.
Îmbogățiți-vă înaintea lui Dumnezeu
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (31 iulie 2022)
Lecturi biblice: Qohelet 1,2; 2,21-23; Coloseni 3,1-5.9-11; Evanghelia Luca 12,13-21; lecturi biblice
Omilie
Liturgia Cuvântului de astăzi ne propune tema lăcomiei sau a avidității. Prima lectura proclamă solemn „deșertăciunea” tuturor lucrurilor și mai ales a bogățiilor: „deşertăciunea deşertăciunilor – spune Qohelet –, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune!” (Qoh 1,2). Evanghelia relatează o parabolă a lui Isus despre durata scurtimii vieții și despre nevoia de a se „îmbogăți” în fața lui Dumnezeu. A doua lectură indică abundența bunurilor cerești ca fiind singurele valabile și permanente: „cugetaţi la cele de sus, şi nu la cele de pe pământ” (Col 3,2). Tema „deșertăciunii” vieții pătrunde în întregime liturgia de astăzi: îmbogățiți-vă înaintea lui Dumnezeu!
Lectura întâia este luată din cartea lui Qohelet (Qoh 1,2; 2,21-23). În jurul anului 200 î.C. un om înțelept locuiește la Ierusalim: se numește Qoèlet, adică cel care adună la întrunire. Autorul nu este un filosof, ci un predicator, un credincios care nu judecă modul în care Dumnezeu stăpânește lumea, dar, într-un abis de disperare existențială, el face o deschidere îngustă care lasă să intre aerul sau lumina într-o fereastră, abandonându-se lui Dumnezeu și voinței sale. Trăiește într-o perioadă de bunăstare și înflorire. Întâlnești negustori străini ce fac comerț cu sclavi, vite, aur, perle prețioase, rășini parfumate din Orient, tămâie amară din Arabia. Mulți israeliți se lasă fascinați de posibilitatea de a se îmbogăți, se gândesc doar la bani și chiar merg până acolo încât să nege credința și practica religioasă. Textul este influențat de filosofia grecească din secolului al III-lea î.C. dar și un fir de gândire care pătrunde după exil pe măsură ce se construiește o lume nouă. Mai sunt puțin de două secole până la sfârșitul primului mileniului. Qohelet observă cu atenție și reflectă. Încă de la începutul cărții enunță răspunsul la această întrebare tulburătoare: „toate sunt deşertăciune!” (v. 2). Și repetă concluzia tristă și amară ca un refren de douăzeci și cinci de ori. Cuvântul „deșertăciune”, în ebraică hebel, indică suflare sau vapori ce dispar. O traducere mai literală ar fi: abur sau ceață, ceva care se pierde, dispare puțin câte puțin. Cine se poate lăuda că ține ceața între degete? O altă expresie, aproape sinonimă, pe care autorul ține mult, este „goană după vânt” (Qoh 2,11). Totul este efemer, provizoriu, temporar, vremelnic, trecător, adică o suflare care se dizolvă în nimic. Da, toate sunt deșertăciune... sau aproape toate, cu excepția unui singur lucru din lume. Care? Autorul lasă suspansul atârnat foarte mult timp. La sfârșitul cărții sale, abia la încheiere, va spune: „teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile sale, căci aceasta este totul pentru om!” (Qoh 12,13). Este căutarea lui Dumnezeu! Când autorul își dezvăluie secretul, înțelegem atunci că nu ne-a făcut o meditație filosofică dezamăgitoare, ci o predică spusă în cuvinte acoperite. În acest text se pune în discuție nu angajamentul onest de a-și câștiga existența, ci lupta să ai din ce în ce mai multe, fără să realizezi, că într-o zi va trebui să lași totul. În lumina acestei experiențe, Qohèlet privește viața de pe acest pământ: „totul este deșertăciune”! Dar răspunsul nu se găsește în cartea sa, ci în Evanghelie. Isus va deschide noi orizonturi: va învață să nu fii agitat de deșertăciune. Ne pregătește pentru discursul fundamental: „Fericiţi voi, cei săraci, căci a voastră este împărăţia lui Dumnezeu” (Lc 6,20).
În lectura a doua, în ultima parte a Scrisorii către Coloseni (Col 3,1-5.9-11), Paul reflectă asupra consecințelor pe care împărăția lui Cristos le are în viața creștinilor. Pornește de la considerațiile teologice: Cristos a înviat și, dacă suntem creștini, noi am înviat împreună cu el. „Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu! Cugetaţi la cele de sus, şi nu la cele de pe pământ, căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă împreună cu Cristos în Dumnezeu!” (v. 1-3). Dacă nu măsurăm importanța lucrurilor pornind de la acest adevăr fundamental, am trăi ca și cum Isus nu ar fi fost niciodată acolo. Creștinul este totdeauna un martor în secretul inimii sale precum și în piața aglomerată. Paul vorbește despre viața nouă pe care Domnul a dobândit-o pentru noi: „când se va arăta Cristos, care este viaţa voastră, atunci şi voi vă veţi arăta împreună cu el în glorie” (v. 4). Nu este vorba de viața după moarte, ci de un mod nou care are loc începând de aici, de jos. Apostolul nu invită la o viață „ascetică”, așa cum a evoluat în secolele următoare, dar descrie opoziţia dintre două lumi: cea a spiritului şi cea a cărnii, exprimată cu termenii „cele de sus” și „cele de pe pământ”: „daţi morţii membrele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta cea rea şi lăcomia, care este idolatrie” (v. 5). Botezul implică „dezbrăcare” sau „despuiere” care naște o „ființă nouă” care trăiește libertatea: nu mai este nici excludere de rasă sau popor sau religie, „ci Cristos este totul în toate” (v. 11).
Evanghelia după Luca (Lc 12,13-21) prezintă parabola bogatul nebun. Luca a adaptat-o auditorului său, adăugând introducerea ce se referă la moștenirea celor doi frați: [„unul din mulţime i-a spus lui Isus: «Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine!»” (v. 13)] și invitația la detașarea de lăcomie (v. 15). Concluzia asupra opoziției: „aşa se întâmplă cu acela care adună comori pentru sine, dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu” (v. 21).
Este vorba despre lăcomie. Termenul grecesc [este pleonexie] înseamnă „fiţi atenţi şi păziţi-vă de a avea mai mult”, de avariție, adică de atașamentul față de lucruri. Este dorința intensă care mă face să vreau să am mai mult decât ceea ce am deja. Este acea neliniște care mă face să mă simt nemulțumit, dezamăgit, chiar dacă am multe. Nimeni nu spune: ajunge posedarea! Ceea ce am deja nu mă satură, nu mă satisface, nu îmi este suficient! Cine vrea să mănânce mai mult este pentru că nu se simte sătul. Astfel dorința imensă de a sta dezvăluie că realitățile umane nu ne mulțumesc și nu ne vor mulțumi chiar dacă vom face mult mai mult. Din acest motiv, Isus spune să ne ferim de „orice lăcomie” (v. 15), adică nu numai față de bunuri materiale, dar și de orice afecțiune, faimă, frumusețe, succes… Parabola indică precis această iluzie care duce la petrecerea vieții în funcție de acumularea bunurilor. Mulți oameni trăiesc o viață întreagă complet centrată pe probleme de moştenire: fraţi care devin dușmani, prieteni care devin vrăjmași, fiii împotriva părinților…
Domnul folosind această parabolă îndreaptă atenția către o întrebare fundamentală: ce este mai important moștenirea sau iubirea frățească? Isus arată că lăcomia afectează persoana și societatea. Subliniază nebunia de a dori să aduni din ce în ce mai multe bunuri materiale, bani sau lucruri. La ce servesc acestea? Să ne bucurăm în liniște! Dar nu trebuie să ne facem iluzii. „Clopotul” sună când ne așteptam mai puțin: „nebunule, chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” (v. 20). Nimeni nu poate duce ce a acumulat aici, jos, pe pământ, pe lumea cealaltă! Punctul e să ai un discernământ corect. Îmbogățiți-vă înaintea lui Dumnezeu!... Aceasta înseamnă a face o alegerea cinstită, o „investiție” potrivită. Dacă nu vrei să-ți irosești viața pe care o avem este necesar un singur lucru: „Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată!” (Lc 10,42). Să medităm la aceasta!...
Bibliografia [anul C]: Angelo card Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu