Iubire infinită a lui Dumnezeu
[anul A]
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (18 iunie 2017)
Lecturi: Exod 19,2-6a; Romani 5,6-11; Evanghelia Matei
9,36-10,8.
Omilie
Venim la liturghie pentru a-l
primi pe Cristos. Cuvântul Domnului ne aminteşte de misiunea noastră de la
început. Isus ne trimite în misiune și ne dă noi puteri. Suntem introduşi în
planul de mântuire pe care Dumnezeu îl împlineşte în istorie. Există o alianţă
cu noi, oamenii. Suntem chemați să formăm Biserica – noua comunitate – cu o
misiune pe care o are de desfăşurat în lume.
În prima lectură luată din cartea
Exodului (Ex 19,2-6a), la poalele muntelui Sinai, Israelul
invocă justificarea ieșirii sale: să meargă să-l întâlnească pe Dumnezeu. Pe
Sinai, Moise s-a suit la Dumnezeu și primeşte de la Domnul
caracteristicile alianţei. Încheind o alianţă este ca şi cum s-ar semna un contract.
Lectura de astăzi redă cuvintele cu care Dumnezeu propune izraeliților încheierea
alianţei. Pentru a-i convinge, le-a amintit ceea ce a făcut în trecut pentru
ei: „Voi aţi văzut ce am făcut Egiptului, cum v-am purtat pe voi pe aripi de
vultur şi v-am adus la mine” (v. 4). I-a eliberat din sclavia Egiptului. Ca un
vultur care cu puternicele sale aripi îşi poartă puii și-i conduce printre
munţii deşertului. Într-un climat de absolută libertate, Domnul va spune: „Acum, dacă veţi asculta glasul meu şi
dacă veţi păzi alianţa mea, veţi fi partea mea dintre toate popoarele” (v. 5). Israelul, dintr-un trib risipit, ajunge un
popor, „o împărăţie de preoţi şi o națiune sfântă”. Poporul trebuia să
fie „sfânt”, adică „separat” de celelalte popoare şi rezervat Dumnezeului său; trebuia
să fie diferit de celelalte popoare păgâne printr-o viaţa religioasă şi morală.
Este o națiune sfântă, chemată să spună tuturor oamenilor care îl caută pe
Dumnezeu: Domnul vă iubește!
Apostolul Paul în Scrisoarea sa către Romani (Rom 5,6-11) aminteşte creştinilor de
transformarea pe care Isus o realizează în inimile celor care primesc cuvântul
său: este trecerea de la fragilitate şi de la păcat la pacea cu Dumnezeu. O
viaţă în speranţă şi iubire. Sfântul Paul ne dă măsura misiunii noastre: „Dovada că Dumnezeu ne
iubeşte, este că Cristos a murit pentru noi atunci când eram încă păcătoşi”,
nelegiuiți. Pentru a savura acest cântec de gratuitate a iubirii Domnului,
trebuie să fim conștienți de nimicnicia, zădărnicia noastră față de Dumnezeu și
să experimentăm dragostea lui Cristos și a prezenței sale. Este ca o armonie
între puterea de vultur a lui Dumnezeu şi cel sărac, mizerabil, dar învăluiți de
o iubire infinită. Paul insistă asupra argumentului care devine pentru el
obsesiv: îndreptățiți prin credință, suntem în pace cu Dumnezeu. „Suntem
justificaţi prin sângele lui, vom fi mântuiţi prin el de mânie, deoarece dacă,
duşmani fiind, am fost reconciliaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, cu
atât mai mult, reconciliaţi fiind, vom fi mântuiţi prin viaţa lui” (vv. 9-10).
Paul subliniază aspectele acestei iubiri divine pentru oameni: se actualizează
în darul pe care Tatăl îl face oamenilor prin Fiul său Isus, atunci când eram
încă păcătoși. Am intrat în prietenia lui Dumnezeu prin botezul nostru. Avem un
motiv de a fi uimiți, ca și sfântul Paul, despre incredibila iubire a lui
Dumnezeu și rămânem cu gura căscată și fără cuvinte înaintea Domnului pentru
toată veșnicia! Cuprinși și susținuți de această iubire total dezinteresată (v.
8), creștinii își împlinesc misiunea în pace. Sunt primii reconciliați cu Dumnezeu:
„reconciliaţi fiind, vom fi mântuiţi prin viaţa lui” Cristos. Este extraordinar
că am fost salvați!
Evanghelia de azi (Mt 9,36-10,8) ne vorbeşte despre chemarea
şi trimiterea celor doisprezece apostoli în misiune. „Văzând mulţimile, lui
Isus i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite şi părăsite, ca nişte oi care
nu au păstor” (v. 36). Isus vede mulţimea obosită şi abătută. Simte
compătimire, adică, Dumnezeu este sensibil, are inimă. Dumnezeu este tandru şi
are capacitate infinită de a se milostivi. Tocmai într-un moment de compasiune,
Isus îi cheamă pe apostoli. „Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi” i-a
făcut părtași de aceeași iubire infinită a lui Dumnezeu. Chemându-i pe nume, Cristos
le-a dat o misiune. „Le-a dat puterea… de a vindeca”. Suntem deci vindecaţi,
salvați. Invenţia iubirii lui Dumnezeu este consecinţă dragostei Domnului faţă
de om. Aceasta este o veste bună.
Isus exclamă nu fără suferinţă:
„Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l pe stăpânul
secerişului să trimită lucrători la secerişul său”. Din compasiunea lui
Dumnezeu se nasc păstorii şi din rugăciunea oamenilor. Rugăciunea este necesară
pentru a crea condiţiile pentru ascultarea chemării. Este necesar pentru că
numai o comunitate care se roagă poate deveni glasul lui Dumnezeu. Și Dumnezeu cheamă
prin noi provocări ale vieţii și cuvântului nostru.
„Isus i-a trimis pe aceştia
doisprezece, poruncindu-le: «S-a apropiat împărăţia cerurilor!»”. Proclamații
împărăția cerurilor! Expresia este vastă: cuprinde pe Dumnezeu și tot harul
său. S-a apropiat! Timpul s-a terminat! Mesia este prezent! Pentru noi este o
invitație. Dumnezeu este la poartă! El vrea să intre la tine! Numaidecât!
Să căutăm să înţelegem acest cuvânt: „În dar aţi primit, în dar să
daţi!” Nu cercetați interesul vostru
personal! Mai presus de toate nu vă întrebați: de ce? Dați! Nu vă descurajați
de acest fel de trimitere. Apostolii nu au fost mai presus! Au fost păcătoși,
precum Petru, cel care a avut un moment de slăbiciune, Matei fost vameș, Toma,
„încăpățânatul”… Să ne sprijinim pe Isus de la care vine puterea. Suntem
chemaţi „pentru a-l sluji” pe Cristos…
Să cerem că credinţa şi speranța noastră să se
intensifice pentru ca noi să fim chipuri și imagini care răspândesc iubirea
infinită a lui Dumnezeu.
[bibliografia
(anul A): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net);
Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel
Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB
Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Masetti N., Guidati dalla Parola,
Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995].
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu