Iubirea învinge moartea
[anul A]
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (2 aprilie 2017)
Lecturi: Ezechiel 37,12-14; Romani 8,8-11; Evanghelia Ioan
11,1-45; forma prescurtată: Evanghelia Ioan
11,3-7.17.20-27.33b-45.
În această duminică cele trei
lecturi sunt concentrate asupra învierii. Textele biblice ne ajută să
descoperim că Dumnezeu este viață fără de moarte și că el ne învie din morți cu
iubirea sa.
Profetul Ezechiel (Ez 37,12-14), din prima lectură, relatează ceea
ce i s-a revelat într-o viziune datorată inițiativei lui Dumnezeu. Poporul
israelit se află într-o mare nenorocire: căderea Ierusalimului și deportarea
poporului în exilul babilonic. Profetul intervine pentru a revigora speranţa celor
exilaţi. Are o viziune. Vede un câmp imens de oase uscate şi înţelege că ele
reprezintă starea de dezolare morală. O vale plină de oase de morți care neagă
orice speranță… Dar Dumnezeu face ca acele oase seci, uscate și moarte să fie
suflate de Duhul său, Spiritul creator. Liturgia de astăzi dă un semn Israelului
de restaurare. Întinde carnea, dă viață. Domnul va deschide mormântul în care
poporul fusese înghiţit. „Domnul Dumnezeu a zis: «Iată, eu voi deschide
mormintele voastre, vă voi face să ieşiţi din mormintele voastre, poporul meu,
şi vă voi face să veniţi în pământul lui Israel!»” (v. 12). Un popor nou,
imens, viu, în picioare, gata pentru marea întoarcere în țara lui Israel… „Voi
pune duhul meu în voi şi veţi trăi”. Numai atunci „veţi cunoaşte că eu sunt
Domnul” (v. 14). Va fi biruinţa vieţii asupra morţii. Va fi învierea poporului
lui Dumnezeu; nu o înviere finală; e o eliberare de acum foarte aproape. Va fi
semnul puterii lui Dumnezeu care-și iubește poporul și după pedeapsă, trimite o
promisiune de mântuire. Prin acest text biblic, avem deja o abordare a ideii de
înviere.
În Scrisoarea către Romani (Rom 8,8-11), apostolul Paul prezintă viața în Duhul Sfânt care ne
face să ieșim din influența cărnii. Cu „carne”, Paul nu înțelege trupul oamenilor
muritori: trup biologic, fizic, moral, ci trupul separat de Domnul, păcatul cu
viciile sale, care îndepărtează de unica formă de viață – Dumnezeu. „Cei care
sunt în trup nu pot să-i placă lui Dumnezeu” (v. 8). Duhul ne poartă spre o realitatea
nouă adusă creștinismului: este noua creație datorată Duhului lui Dumnezeu care
este și Duhul lui Cristos. În trupul muritor din cauza păcatului, trece „Duhul
care dă viață” și în fragilitatea păcătoasă întră veșnicia eliberatoare, în slăbiciune
intră puterea, în moarte intră viața. Duhul dă viață, Duhul dă forță permițând
creștinului să poarte victoria asupra păcatului, asupra morții și asupra
„cărnii”. În botez trupul nostru a fost unit [sau altoit] cu Duhul lui Cristos.
„Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi
[…] [el, Duhul] va învia şi trupurile voastre muritoare” (v. 11). Este garanţia
învierii noastre. Este viața care învinge moartea. Suntem chemaţi să trăim sub
influenţa Duhului.
Evanghelia după Ioan (In 11,1-45) din această duminică
ne face să asistăm la ieșirea lui Lazăr din mormânt: „Lazăr, vino afară!”, i-a poruncit Isus. Prin acest gest
extraordinar, Isus exprimă puterea sa asupra morţii. Discipolii ştiu că această
urcare la Ierusalim este un marş spre moarte. În ciuda neîncredere lor, Isus
vrea să-i facă să înţeleagă că acest drum va sfârși cu o victoria a vieții.
În imediata apropiere a Paştelui,
Biserica ne invită să medităm asupra semnului învierii lui Lazăr. Evanghelia ne spune lucruri importante
despre atitudinea oamenilor în faţa morţii sau despre atitudinea lui Dumnezeu
față în față cu moartea.
Iată „surorile lui Lazăr [Maria
și Marta] au trimis să i se spună: «Doamne, iată, cel care-ţi e prieten este
bolnav!»” (v. 3). Trimit să-l avertizeze de boala lui Lazăr. Și el se afla
dincolo de Iordan (cf. In 10,40)... „Cum
poate Isus să permită ca un prieten al său să sufere şi să moară?” Această
întrebare ieşită din inima prietenilor săi… Și ne atinge şi pe noi…
Când ajunge Isus în Betania,
prietenul său murise de patru zile. Marta, mergând să-l întâmpine, îi spune:
„Doamne, dacă ai fi fost aici fratele meu nu ar fi murit! Însă şi acum ştiu că
tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da” (vv.21-22). Ea crede în
învierea finală a trupului. Dar Isus o invită să facă un pas mai departe. Să
reținem declaraţia solemnă a lui Isus: „Eu sunt învierea şi viaţa; cine crede
în mine, chiar dacă moare, va trăi!” La care răspunde Marta: „Da, Doamne; eu am
crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”. Şi Maria
aleargă să-l întâmpine pe Isus şi, aruncându-se la picioarele sale, exclamă printre
lacrimi: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit!” (v. 32).
Văzând-o pe ea plângând şi pe cei care o însoţeau, Isus freamătă de emoţie din
cauza nedreptăţii morţii, se tulbură şi izbucneşte în plâns. Aşa cum Isus l-a
plâns pe Lazăr, la fel Dumnezeu plânge astăzi de fiecare dată când moare
cineva. Dumnezeu nu vrea moartea. Toată Biblia spune că Dumnezeu vrea viaţa,
libertatea şi fericirea poporului său. Isus – om ca şi noi – de mai multe ori
s-a simţit tulburat de rău care îi desfigurează pe oameni. Durerea sa este semnul
iubirii sale intense faţă de Lazăr, aşa cum înţeleg şi cei de faţă.
Isus merge la mormânt şi, el care
este viaţa, începe un duel cu moartea. Ridică ochii spre cer şi spune: „Tată,
îţi mulţumesc pentru că m-ai ascultat”. Răsună atunci cuvântul lui Cristos: „Lazăr, vino afară!” Și Lazăr l-a ascultat.
Este cuvântul pe care toți cei
care cred îl ascultă când ies din fântâna baptismală și trec de la viață veche
la existența noua. Învierea lui Lazăr are de a face celebrarea Botezului
nostru. În ziua Botezului, scufundându-ne în apă, Biserica se îndreaptă spre
catehumen spunându-i: „Lazăr, vino afară!”
Văzând cele întâmplate, mulţi
dintre iudeii care veniseră la Maria și Marta au crezut în el. După Isus,
întrebarea esenţială a omului, nu este de a putea ieşi din mormânt, ci de a
trece de la moarte la viaţă printr-o adeziune a credinţei la persoana lui Isus:
„au crezut în el”… Și noi? Noi am crezut în el – Isus Cristos…
[bibliografia
(anul A): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net);
Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel
Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB
Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Masetti N., Guidati dalla Parola,
Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995].
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu