L-am recunoscut pe Cristos?

Study for „Christ before Pilat” de Mihaly Munkacsy.

L-am recunoscut pe Cristos?

La ce l-am recunoscut?

Atâția dintre cei cu care s-a întâlnit nu l-au recunoscut. Dar noi? De ce l-am recunoscut? De ce nu l-am recunoscut?

Ah! Ziceți voi, dacă l-am fi auzit, văzut, atins, cât l-am fi iubit… Am fi lăsat totul ca să-l urmăm…

Oare? Nu l-am văzut? Nu l-ați atins? Vă puteți împărtăși cu el în fiecare zi… Și nu l-ați văzut? Zilnic vă așteaptă ca să vă vorbească în Evanghelie. Nu l-ați întâlnit? „Îmi era foame și tu mi-ai dat să mănânc, îmi era sete… eram singur…” În fiecare clipă îl ratați în unul din semenii voștri. „Iată eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârșitul veacurilor”. Am putea fi mai bine întăriți, asigurați, înconjurați cu gingășie? El este cu noi în toate zilele.

Nimic mai fals decât această nostalgie a celor care cred că pentru a fi buni creștini ar fi trebuit să se nască acum 2000 de ani în urmă.

Din contra, e foarte probabil că viciile noastre, departe de a fi dispărut la apropierea lui ne împiedică să-l recunoaștem așa cum s-a întâmplat cu miile de oameni care a-au apropiat curajoși și au plecat apoi decepționați, găsindu-l pe bărbatul acesta mediocru – sau original, chiar scandalos. „Fericiți cei ce nu se vor scandaliza de mine!” Totul se petrece ca atunci. În fiecare dimineață. Cristos este mereu același, și oamenii sunt mereu aceiași. Evanghelia este o care de revelație. Revelația lui Dumnezeu. Revelația noastră. Ne spune istoria lui Isus întâlnindu-i pe oameni (tot felul de oameni, tot felul de întâlniri) așa cum era la început, acum și mereu… Evanghelia ne relatează cum, în orice timp, îi tratează Dumnezeu pe oameni și cum ei îl maltratează.

E posibil, veți spune, ca Isus să fi fost lângă noi ani de zile și noi să nu ne fi dat seama? Așa este. În fiecare zi l-ați întâlnit. De câte ori l-ați primit? De câte ori l-ați ignorat, disprețuit, condamnat? Nu trebuie să credem că cei care l-au chinuit și despre care vorbește Scriptura au fost mai răi decât noi. Aveau și ei intenții bune… Făceau asta fără să-și dea seama… O făceau spre binele tuturor… Lucrau după conștiința lor… Îl ucideau pe Cristos după conștiința lor bună… ca și noi. Iar Isus spunea: „Tată, iartă-i căci nu știu ce fac”.

Dumnezeu tace? de Louis Evely, Tu ești omul acela [C’est toi cet homme], Editions Universitaires, Paris 1957, imprimat 1966, 237 p.; trad. pr. Anton Budău).