Grea cruce să iubeşti pe unii...

 
Zvârli pleava vorbei...

Grea cruce să iubeşti pe unii.

Dar tu – ce simplă! De-nţeleg

Secretul frumuseţii tale,

Enigma vieţii o dezleg.

S-aude, primăvara, foşnet

De adevăruri, cum răzbat.

Ca aerul îţi e-nţelesul,

Ca el de dezinteresat.

Freamătul viselor s-aude

Atunci – şi parcă le şi vezi.

În rândul marilor temeiuri,

Tu, precum aerul, te-aşezi.

Uşor e: te trezeşti, din suflet

Zvârli pleava vorbei, vechi cusururi,

Curat s-o duci de-aici-naite,

Să nu te mai mânjeşti de-a pururi.

[1931]

(Boris Pasternak [1890-1960]; din „A doua naştere” [1930-1931]; 

traducere de Marin Sorescu; sursă:http://cerculpoetilor.net/Boris-Pasternak.html).