„Infernul este frigul” [iadul]

Îi cere lui Dante să-i frângă ţurţurii

de gheaţă de la ochi (Dante, Infernul).

 

Bernanos s-a gândit şi la infern.

În Monsieur Ouine („Domnul Ouine”) (1943),
parohul de Fenouille spune:
„Se vorbeşte mereu despre focul iadului,
dar nimeni nu l-a văzut,
dragii mei. Infernul este frigul”
(Bernanos G., Monsieur Ouine, OR, p. 1490).

Deja, în Sous le soleil de Satan,
geambaşul demoniac afirma:
„Eu sunt însuşi frigul”
(Bernanos G., Sous le soleil de Satan, OR, p. 142).

Însă abia în Journal d’un curé de campagne
găsim formula de neuitat:
„Infernul înseamnă a nu mai iubi”
(Bernanos G., Journal d’un curé de campagne, OR, p. 1163).

Zece ani mai târziu,
într-un text scris pentru deportaţi,

Bernanos, fidel gândirii sale, va mai scrie:
„Infernul îşi detestă lipsa de a mai fi capabil să iubească,
nu este altă condamnare ca aceasta”
(Bernanos G., Essais et écrits de combat II, Gallimard, Paris 1995, p. 1166).

 

(François de Saint-Cheron, Georges Bernanos,
în http://agora.qc.ca/dossiers/georges_bernanos;
trad. pr. Isidor Chinez).