 |
| Isus și centurionul |
Luca
7,1-10 - În acel timp, 1
după ce a vorbit mulţimii, Isus a intrat în Cafarnaum. 2 Un
centurion din armata romană avea un sclav la care ţinea foarte mult şi acesta
era bolnav, gata să moară. 3 Centurionul auzise vorbindu-se despre
Isus, de aceea a trimis la el pe câţiva iudei de vază, cu rugămintea să vină şi
să-l vindece pe sclavul său. 4 Ajunşi la Isus, aceştia l-au rugat cu
stăruinţă, spunându-i: 5 "Merită să-i împlineşti cererea,
pentru că ţine la poporul nostru şi el ne-a construit sinagoga". 6
Isus a mers împreună cu ei. Când s-a apropiat de casă, centurionul a trimis la
el pe nişte prieteni să-i spună: "Doamne, nu te osteni. Eu nu sunt vrednic
să intri în casa mea. 7 De aceea nu am îndrăznit să vin eu însumi la
tine; spune numai un cuvânt şi servitorul meu se va vindeca. 8 Şi
eu, care nu sunt decât un subaltern, am soldaţi sub comanda mea; unuia îi spun:
«Du-te» şi se duce; altuia: «Vino» şi vine; şi servitorului meu: «Fă aceasta»
şi face". 9 Auzind aceasta, Isus l-a admirat, s-a întors şi a
spus mulţimii care îl urma: "Vă spun, nici chiar în Israel nu am întâlnit
o asemenea credinţă!" 10 Când prietenii pe care i-a trimis
centurionul s-au întors acasă, l-au găsit pe slujitor vindecat.
Omilie
Isus, terminând cu misiunile
sale, întră în Cafarnaum. La Cafarnaum era o garnizoană romană (cf. Mt 8,5-9) al cărui cap era un
centurion (centuria – era format din 100
de legionari). Este întâmpinat cu o cerere ca să-l ajute pe un centurion din
armata romană care i-a trimis - pe ei niște iudei de vază – ca să-i vindece pe
un slujitor bolnav. Este de notat: nu îi cere să îi vindece nici pe fiul, nici
soția, nici pe mama, ci pe un servitor bolnav. "Merită să-i împlineşti
cererea, pentru că ţine la poporul nostru şi el ne-a construit sinagoga" (Lc 7,5). Este un bun administrator,
centurionul. Demonstrase că are voință de pace, dar mai mult credința sa în
unicul Dumnezeu, milostiv.
Mai trebuie să precizăm ceva: sutașul respectă apartenențele etnice, nu trimite un ambasador direct
la Isus, ci pe bătrânii sinagogii. Totul funcționează și un grup de bătrâni
vine cu Isus spre casa centurionului.
În acest punct totul se schimbă. Centurionul trimite pe
prietenii săi să-i spună: „Doamne, nu te osteni. Eu nu sunt vrednic să intri în
casa mea. De aceea nu am îndrăznit să vin eu însumi la tine; spune numai un
cuvânt şi servitorul meu se va vindeca” (Lc
7,6-7).
Ce sa întâmplat?
Multe!
Centurionul a înțeles că Isus nu ura neamurile, pe păgâni,
și acum nu se sfiește să intre în casa lui și imediat înțelege că vor să-l
acuze că a intrat în casa unui păgân. Sutașul înțelege: Isus nu urăște pe
păgâni; Isus este al tuturor. Mișcat de un respect profund se declară nevrednic
să-l primească în casa lui. Pentru un evreu nu ar fi trebuit să intre în casa
unui păgân, pentru că s-ar face impur. Centurionul știa bine aceasta și nu voia
ca Isus să se expună. Acest lucru nu se datorează faptului că el și-ar fii adus
aminte de obiceiul evreiesc care nu permitea să intre în casele păgânilor, dar
o percepție umilă în fața lui Isus, care se recunoaște suveran al tuturor
lucrurilor. Invitaţia de a intra în casa unui păgân putea să-l pună pe un evreu
într-o situaţie dificilă (Fap 10,28; 11,12). În Talmud scrie: „Locuinţa
păgânilor este necurată”. Centurionul arată că este bine informat cu privire la
legea ebraică şi consideră că, invitându-l pe Isus să intre în casa lui, l-ar
putea compromite în faţa poporului său.
Dar ce se întâmplă atunci, când i
se deschide inima lui Isus sutașului?!... Puterea miraculoasă – taumaturgică -
a lui Isus despre care el a auzit vorbindu-se?!... Să te simți iubit, apreciat,
nu disprețuit de către Isus, care vrea să intre în casa lui, la slujitorul
bolnav. Este iubirea care a deschis inima sutașului lui Isus. Trebuie să ne
gândim bine la acest lucru. Nu disputele apologetice, chiar necesare, fac să se
deschidă inimile față de adevăr, dar este iubirea care o varsă interlocutorul.
Nu uitați că Isus a atras pe toți la sine când a fost ridicat pe cruce, atunci
a dat mărturie până la moarte de iubirea lui pentru noi. Și iubirea învinge.
Cum a devenit acest centurion atât de plăcut mulțimii? Cum a putut să
creadă în Isus mai mult decât evreii?
Evanghelistul Luca știa să
surprindă bunătatea persoanelor, chiar și atunci când sunt în mijlocul
defectelor. Într-adevăr, centurionul știa să facă bine împlinind acțiuni
plăcute poporului evreu. Dar ca să creadă în Isus, poate că a fost mai ușor
decât iudeilor, auzind despre lucrările Învățătorului pe care le făcea pe
străzile Palestinei. Al săi nu erau binevoitori cu persoanele, le cereau
sacrificii și superstiții degradante, astfel că în Isus a fost bunăvoință
infinită de care aveau nevoie. Cu Învățătorul a încercat să folosească tot
respectul pe care l-a inspirat, știind că cu Isus poți să ai toată
încrederea, să cred în el complet.
Noi pentru ce ne îndoim? Pentru
că nu l-am cunoscut pe Isus în mod concret! Dar sfântul Luca a declarat de la
începutul evangheliei - „după ce am cercetat toate de la început cu grijă” (Lc 1,3)…
Să-l rugăm pe Mântuitorul să ne
dea credința centurionului. (pr. Isidor Chinez, Predicile mele).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu