† Duminica a 2-a din Advent [B]: Strada care duce la Domnul [10 decembrie 2023]

Ioan Botezătorul predicând de Giovanni Battista Tiepolo (1733); Cappella Colleoni, Bergamo, Italia. 

Strada care duce la Domnul

pr. Isidor Chinez (10 decembrie 2023) 

Lecturi biblice: Isaia 40,1-5.9-11; 2Petru 3,8-14; Evanghelia Marcu 1,1-8; lecturi biblice

Omilie

A doua duminică a Adventului are ca temă predicarea lui Ioan Botezătorul din Evanghelia după Marcu. Pentru a-l primi pe Domnul trebuie să renunți la păcat. E de notat cum începe Noul Testament acolo unde se termină Vechiul Testament. În timpul lui Isus, Scriptura canonică se termina cu profetul Malahia, cu anunțul mesagerului [„Iată, îl trimit pe mesagerul meu! El va îndrepta calea înaintea mea. Va intra dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutaţi, mesagerul alianţei pe care voi îl doriţi” (Mal 3,1)] și cu caracteristicile profetului Ilie [„Iată, îl voi trimite la voi pe Ilie, profetul!” (Mal 3,23)]. Textul evanghelic de astăzi prezintă pe Ioan Botezătorul ca fiind cel care împlinește această profeție: el joacă rolul lui Ilie. Ioan are menirea de a-l precede pe Mesia și de a-i anunța venirea iminentă. Nu este posibilă amânarea: „Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui!” (Mc 1,3). Timpul pedeapsei s-a terminat; începe timpul harului. Prima lectură prezintă mângâierea și bucuria timpurilor noi, căci sclavia s-a sfârșit, nedreptatea a fost ispășită. Ierusalimul aude primul anunț: „vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată” (Is 40,2). Evanghelia de astăzi revine tema consolării ce va înlocui timpul pedepsei prin anunțul lui Ioan Botezătorul: „eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Duhul Sfânt” (Mc 1,8). Este semnul timpurilor noi, de har și de Duh Sfânt. A doua lectură își îndreaptă privirea asupra viitorul ultim: timpuri noi ce încep cu prezență personală a lui Mesia și se va împlini prin crearea unor ceruri noi și a unui pământ nou unde „va locui dreptatea” (2Pt  3,13). Este strada care duce la Domnul!

† Neprihănita Zămislire [A B C]: „Nu te teme!” – chemarea Mariei [8 decembrie 2023]

 

„Nu te teme!” – chemarea Mariei

pr. Isidor Chinez (8 decembrie 2023) 

Lecturi biblice: Geneza 3,9-15.20; Efeseni 1,3-6.11-12; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi biblice

Omilie

În sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri se celebrează Maria care a fost concepută fără păcatul strămoșesc. Învățătura, proclamată în anul 1854 de către papa Pius al IX-lea, se bazează pe imunitatea sau inviolabilitatea Mariei, din primul moment al concepției sale, de orice umbră a păcatului originar având în vedere meritele lui Isus, unicul salvator al omenirii. Astăzi, într-un context cultural nou, este mai greu de imaginat că un copil se naște cu un păcat pe care el nu l-a comis. În realitate lecturile ne determină să reflectăm asupra neprihănitei zămisliri a Mariei și a chemării ei.

† Duminica întâia din Advent [B]: Strigătul Adventului – „vegheați!” [3 decembrie 2023]

 Strigătul Adventului – „vegheați!”

pr. Isidor Chinez (3 decembrie 2023) 

Lecturi biblice: Isaia 63,16b-17.19b; 64,2b-7; 1Corinteni 1,3-9; Evanghelia Marcu 13,33-37; lecturi biblice

Omilie

Este un nou an liturgic din ciclul trienal [A, B, C]: este anului B cu Evanghelia după Marcu. Între cele patru evanghelii, aceasta este cea mai scurtă ca text, dar esenţială, sugestivă și originală în conţinut. Marcu a scris-o ca „evanghelia catehumenului”, adică a persoanelor adulte care se pregătesc să primească sacramentul botezului. Relatând faptele, minunile şi predica Domnului, evanghelistul îl conduce treptat pe cititor să descopere cine este Isus spre a-l urma ca adevărat discipol. Culmea naraţiunii este mărturisirea centurionului roman care în faţa crucii, văzându-l cum a murit Cristos a exclamat: „Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Mc 15,39).

Este duminica întâia a Adventului: începem cu așteptarea lui Mesia. Creștinul continuă să aștepte mântuirea, chiar dacă a primit-o din dar. Adventul le amintește că el nu se poate considera în siguranță decât cu mântuirea împlinită odată cu intrarea în împărăția cerească. Este salvarea obținută de Isus prin Misterul Pascal. Cuvântul cheie al întregului Advent este „mântuirea”: îl aşteptăm pe Domnul care vine să ne salveze. Liturgia Cuvântului ne indică adevărul fundamental al vieții creștine ce constă în a fi destinați unei alte împărății. Concret, viața pământească a creștinului este venirea Domnului. Adventul ne semnalează tuturor celor botezați că viața este o așteptare [în termeni escatologici], adică întoarcerea lui Cristos în glorie, dar, în același timp, se gândește și la moarte: e întâlnirea cu Domnul care are loc chiar în momentul morții personale. Tema venirii lui Isus parcurge cele trei lecturi de astăzi cu nuanțe diferite. În prima lectură este venirea mult dorită și invocată în mod explicit: „O, dacă ai despica cerurile şi ai coborî!” (Is 63,19). În a doua lectură așteptarea întoarcerii Domnul este deja o parte integrantă a stilului vieții comunității din Corint: „în timp ce aşteptaţi revelarea Domnului nostru Isus Cristos, care vă va întări până la sfârşit ca să fiţi fără vină în ziua Domnului” (1Cor 1,7-8). Evanghelia adaugă acestui stil de așteptare elementul etic al trezirii sau a sta de strajă noaptea: „Isus le-a spus discipolilor săi: «Aveţi grijă! Vegheaţi, pentru că nu ştiţi când va fi timpul!»” (Mc 13,33).

XXXIV TPA [A]: Puterii Celui Înviat – Cristos, Regele Universului [26 noiembrie 2023]

Puterii Celui Înviat – Cristos, Regele Universului

 pr. Isidor Chinez (26 noiembrie 2023) 

Lecturi biblice: Ezechiel 34,11-12.15-17; 1Corinteni 15,20-26.28;  Evanghelia Matei 25,31-46; lecturi biblice

Omilie

Este sfârșitul anului liturgic. Ultima duminică este dedicată celebrării puterii Celui Înviat, Cristos, Regele Universului. Astăzi în fața noastră îl avem pe Isus ca rege, păstor și judecător ce ne arată criteriile aparținerii la împărăția lui Dumnezeu.  Liturgia Cuvântului indică punctul de întâlnire al istoriei Bisericii și a lumii: centralitatea Domnului, regele noii creații. Sărbătoarea de astăzi este evenimentul lui Isus Cel Înviat, biruitor asupra morții și înălțat la ceruri, intronizat la dreapta Tatălui trebuind „să domnească până când va pune toţi duşmanii sub picioarele lui” (1Cor 15,25). El primește putere universală. Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană a Treimii, avea putere chiar înainte de întrupare. Din moment ce Isus a realizat misterul pascal apare pe pământ o împărăție constituită din oameni al căror rege a devenit Cristos, căci el domnește peste ei și în ei. Imaginea păstorului iese în evidență în liturgia de astăzi. Prima lectură îl prezintă pe Dumnezeu în actul de a aduna omenirea, așa cum o face păstorul cu turma sa: „aşa cum se îngrijeşte un păstor de turmă […], tot aşa mă voi îngriji eu de turma mea” (Ez 34,12). Evanghelia înfățișează figura Celui Înviat în fața omenirii, adunată pentru judecata finală distinsă simbolic între „oi” și „capre”: „se vor aduna înaintea lui toate neamurile, iar el îi va despărţi pe unii de alţii aşa cum păstorul desparte oile de capre” (Mt 25,33). O scenă puternică și dramatică! Adevărul ultim al omului și al vieții sale rămâne iubirea. A doua lectură exprima în termeni direcți manifestarea puterii Celui Înviat asupra vieții și morții: „Cristos a înviat din morţi, fiind începutul învierii celor adormiţi  […]. Fiul se va supune celui care i-a supus lui toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi” (1Cor 15,20.28).

† Duminica a 33-a de peste an [A]: Împărtășirea vieții și a bucuriei lui Dumnezeu [19 noiembrie 2023]

Parabola talanților. 

 Împărtășirea vieții și a bucuriei lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez (19 noiembrie 2023) 

Lecturi biblice: Proverbe 31,10-13.19-20.30-31; 1Tesaloniceni 5,1-6; Evanghelia Matei 25,14-30; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului din ultimele duminici ale anului liturgic [A] ne invită să medităm asupra „celor din urmă”, moarte, judecată, rai, iad, adică escatologia [eshatologia, în limba greacă veche]: sunt ultimile realități. În prima lectură este personificarea într-o imagine feminină idealul de fidelitate și angajament în favoarea valorilor „împărăției lui Dumnezeu”, care constituie apoi învățătura centrală a parabolei evanghelice. Proverbele ne amintesc de rolul de neînlocuit al femeii: soție și mamă. Fidelitatea datoriei este ilustrată de parabola talanților în care este descrisă aspectul recompensei întâlnirii cu Domnul. Dumnezeu a dat fiecăruia un important „capital” pe care să-l administreze, să-l facă să dea roade. Lipsa de atitudine sau lenea sunt neajunsuri, greșeli grave care pot deveni ireparabile. Nu putem dormi, ne recomandă apostolul Paul: trebuie să fim vigilenți [a doua lectură]. Este caracterul brusc sau dintr-o dată al „parusiei” [în limba greacă]. În creștinism înseamnă „venire” sau „prezență”: e a doua venire a lui Isus Cristos. Când Domnul s-a înălțat la cer, a lăsat toate darurile sale Bisericii și fiecărui discipol. Astfel, comunitatea are misiunea de a răspândi „împărăția lui Dumnezeu” în lume, valorizând darurile Domnului. Răsplata este împărtășirea vieții și a bucuriei lui Dumnezeu în „casa” sa.

† Duminica a 32-a de peste an [A]: Nu este greu să crezi, ci să perseverezi veghind [12 noiembrie 2023]

 

Parabola celor zece fecioare.

Nu este greu să crezi, ci să perseverezi veghind

pr. Isidor Chinez (12 noiembrie 2023) 

Lecturi biblice: Înţelepciune 6,12-16; 1Tesaloniceni 4,13-18; Evanghelia Matei 25,1-13; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului din această duminică prezintă întâlnirea dintre credincios și Dumnezeul sub imaginea întâlnirii mirelui cu mireasa. Este o imagine întâlnită în Vechiul Testament, mai ales în profeți și în înțelepciune. E întâlnirea dintre mire, Cristos, și mireasa sa, creștinul. Sunt doua dimensiuni: cea istorica – prima lectura – și cea escatologică [eshatologia, în limba greacă veche, adică „ultimele lucruri", moarte, judecată, rai, iad] – a doua lectură și evanghelia. Cele trei texte se referă la caracteristicile întâlnirii cu Dumnezeu atât în ​​timpul vieți cât la ieșirea din această viață. Trăsătura specifică este primatul iniţiativei Domnului în această întâlnire. Lecturile subliniază diferența dintre cele două întâlniri, cea istorică – necesită o aderență a omului la valorile împărăției, cea de a doua, cea escatologică, este neprevăzută, dintrodată. Verbul ce leagă textele este: „căută”, „mișcă-te”, „mergi spre”. Înțelepciunea se manifestă „celor care o caută” și pornesc la drum spre a o întâlni. Parabola „fecioarelor” atestă cele două comportamente care se întâlnesc în mod obișnuit la oameni și la credincioși: căutarea, atenția la adevărul binelui, dar și cel dat uitării, neglijenței sau indiferenței. Nu este greu să crezi, dar să perseverezi veghind! Apostolul Paul schimbă obiectivul așteptării – întâlnirea cu Cristos pe care oamenii acestei generații sunt chemați să-și amintească: „nu vreau ca voi să rămâneţi în ignoranţă cu privire la cei morţi, ca să nu vă întristaţi precum ceilalţi, care nu au speranţă. Căci dacă noi credem că Isus a murit şi a înviat, la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormiţi împreună cu el” (1Tes 4,13-14). Credința, dând sens vieții noastre, ne mângâie, ridicându-ne și hrănindu-ne, alimentează speranța în viața veșnică.

† Duminica a 31-a de peste an [A]: Trăim ceea ce anunțăm [5 noiembrie 2023]

Fariseii și cărturarii stau de vorbă cu Isus.

Trăim ceea ce anunțăm

 pr. Isidor Chinez (5 noiembrie 2023) 

Lecturi biblice:  Malahia 1,14b-2,2b.8-10; 1Tesaloniceni 2,7b-9.13; Evanghelia Matei 23,1-12; lecturi biblice

Omilie

Lecturile biblice sunt un cuvânt puternic adresat preoților comunității. Este vorba despre restabilirea funcției sacerdotale levitice, de slujirea apostolică și de misiunea conducătorilor primei Biserici creștine. Profetul Malahia adresează un avertisment sever preoților: sunt păstorii răi care conduc poporul lui Dumnezeu pe căi greșite – „Voi trimite împotriva voastră blestemul […]. V-am făcut să fiţi nişte dispreţuiţi şi nişte zdrobiţi […] pentru că nu aţi păzit căile mele şi v-aţi înălţat faţa împotriva legii” (Mal 2,2.9). Apostolul Paul amintește de dăruirea cu care și-a îndeplinit misiunea în Tesalonic: „vă aduceţi aminte, fraţilor, de truda şi osteneala noastră: noaptea şi ziua lucram, ca să nu devenim o povară pentru niciunul dintre voi, şi am predicat între voi evanghelia lui Dumnezeu” (1Tes 2,9). Evanghelistul Matei subliniază tentațiile la care sunt supuși conducătorii Bisericii: „Nici «tată» să nu spuneţi nimănui între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc! Nici să nu fiţi numiţi «maeştri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos! (Mt 23,9-10). Lecturile pot constitui o manifestare a bunului simnț despre misiunea pastorală și evanghelică în Biserică: Dumnezeu este „Tată” întotdeauna care cere iubire față de toți. Este urmarea lui Cristos: „cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru!” (Mt 22,11). Este ceea ce trăim și anunțăm în fiecare zi: e ascultarea Domnului!