† Duminica a 25-a de peste an [A]: Îndurările Domnului [20 septembrie 2020]

 Lucrătorii de la „ultima oră”.

Îndurările Domnului

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (20 septembrie 2020)         

Lecturi: Isaia 55,6-9; Filipeni 1,20c-24.27a; Evanghelia Matei 20,1-16a; lecturi

Omilie

Lecturile biblice de astăzi ne spun despre iubirea gratuită a lui Dumnezeu oferită tuturor oamenilor fără nici un merit din partea noastră. Este îndurarea lui Dumnezeu! Milostivirea este calitatea de a fi darnic și generos. Cine este mai îndurător ca Dumnezeu? Prima lectură este un îndemn pe care Domnul ne invită să-l auzim: este unul de har și îndurare. Evanghelia conține o parabolă în care „stăpânul”, aplicând o logică diferită de a simțului comun, îi uimește pe angajații viei sale în momentul plății. Este milostivirea Domului față de om. A doua lectură arată chiar și gândul omului mișcat de Duhul Sfânt: „pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig”. Este foarte îndepărtat de gândirea noastră comună, căci dreptatea lui Dumnezeu se bazează în iubire!

Sfânta Maria Îndurerată: Stătea Maica lângă cruce [15 septembrie 2020]

Pietà' de Michelangelo Buonarroti, 

în Basilica „Sfântul Petru”, Vatican.

Martiriul Fecioarei este celebrat atât în profeția lui Simeon, cât și în istoria pătimirii Domnului. El, spune bătrânul sfânt despre copilul Isus, este pus ca semn care va stârni împotrivire și, adresându-se apoi Mariei, o sabie îți va străpunge sufletul (cf. Lc 2,34-35).

Mama noastră sfântă, cu adevărat o sabie a trecut prin sufletul tău! De fapt, nu ar fi ajuns în trupul Fiului decât trecând prin sufletul Mamei. Desigur că, după ce Isus al tău, care era al tuturor, dar în special al tău, a murit, sulița crudă nu a putut să ajungă la sufletul său. Atunci când, nerespectând nici moartea sa, i-a deschis coasta, nu mai putea să aducă nici o daună Fiului tău. Însă ție da. Ție ți-a străpuns sufletul. Sufletul lui nu mai era acolo, dar al tău nu putea nicidecum să se dezlipească de acolo. De aceea, puterea durerii a străpuns sufletul tău, și astfel, te putem numi, nu fără motiv, mai mult decât martiră, pentru că în tine participarea la pătimirea Fiului a depășit cu mult în intensitate suferințele fizice ale martiriului.

Oare nu a fost pentru tine mai mult decât o sabie acel cuvânt care cu adevărat a străpuns sufletul și a ajuns până la despărțitura dintre suflet și duh? Ți s-a spus: Femeie, iată fiul tău (In 19,26). Ce schimb! Îți este dat Ioan în locul lui Isus, slujitorul în locul Stăpânului, ucenicul în locul Învățătorului, fiul lui Zebedeu în locul Fiului lui Dumnezeu, un simplu om în locul adevăratului Dumnezeu. Cum să nu-ți străpungă sufletul sensibil auzirea acestor cuvinte, de vreme ce numai amintirea lor reușește să frângă și inimile noastre, care sunt de piatră și de fier?

Fraților, nu vă minunați atunci când se spune că Maria a fost martiră în spirit. Mai curând sã se minuneze cel care nu-și amintește că l-a auzit pe Paul care include între cele mai mari lovituri ale păgânilor faptul că ei erau lipsiți de iubire. Acest păcat a fost departe de inima Mariei și să fie departe și de inima cinstitorilor ei umili.

Poate că cineva ar putea să obiecteze: „Dar ea nu știa dinainte că Isus va muri?” Bineînțeles. „Oare nu spera că el va învia curând?” Fără îndoială și cu cea mai tare încredere. „Cu toate acestea, a suferit atunci când a fost răstignit?” Desigur, și într-un mod cu adevărat teribil. De altfel, cine ești tu, frate, și ce tip straniu de înțelepciune ai dacă te minunezi de solidaritatea în durere a Mamei cu Fiul, mai mult decât de durerea Fiului Mariei? El a putut să moară și în trup și ea nu a putut să moară împreună cu el în inima sa? În Fiul a acționat iubirea mai mare decât orice altă iubire. În Mamă a acționat iubirea cu care nu se poate compara nici o altă iubire, după cea a lui Cristos.

Din Predicile sfântului Bernard, abate, Sermo in dom. infra oct. Assumptionis, 14-15: Opera omnia, Edit. Cisterc. 5[1968], 273-274.

† Duminica a 24-a de peste an [A]: A trăi iertând [13 septembrie 2020]

 

A trăi iertând 

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (13 septembrie 2020)         

Lecturi: Ben Sirah 27,30-28,7; Romani 14,7-9; Evanghelia Matei 18,21-35; lecturi

Omilie

Textele Liturgiei Cuvântului de astăzi ne oferă un drum de convertire sub dimensiunea  esențială a experienței umane care este iertarea. Prima lectură leagă iertarea lui Dumnezeu de iertarea fraternă. Evanghelia prezintă învățătura lui Isus despre iertare sub forma unei parabole [a servitorului neîndurător]. Imitând milostivirea lui Dumnezeu, să trăim în pace ca frații. A doua lectură e viața credincioșilor determinată de moartea și învierea Domnului. Iertarea este esențială pentru o comunitate creștină care s-a unit cu Cristos în viața și acțiunea sa.

† Duminica a 23-a de peste an [A]: Îndreptarea frățească în comunitate [6 septembrie 2020]

Comunitatea [Biserica] se roagă...

Îndreptarea frățească în comunitate

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (6 septembrie 2020)         

Lecturi: Ezechiel 33,7-9; Romani 13,8-10; Evanghelia Matei 18,15-20; lecturi

Omilie

Liturgia Cuvântului de astăzi se dezvoltă în jurul învățăturii de „corectare fraternă”. Cei care nu acceptă iubirea se desprind de comunitatea Domnului, adică de Biserică. Prima lectură este alcătuită asupra necesității de a-i avertiza pe cei răi despre greșelile lor. Dumnezeu se va milostivi de cel rău, dacă el ascultă și se corectează. Evanghelia pune în legătură cu învățătura lui Isus asupra modului creștin actualizând îndreptarea fraternă. A doua lectură se întoarce la dragostea frățească ca inspirație fundamentală a fiecărui gest creștin, pentru că iubirea este întreaga Lege. 

† Duminica a 22-a de peste an [A]: Înțelepciunea crucii [30 august 2020]

Mergi în urma mea, Satană! (1886-1984) - de Jacques Joseph Tissot (1830-1902); Brooklyn Museum of Art. New York, USA.

 Înțelepciunea crucii

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (30 august 2020)         

Lecturi: Ieremia 20,7-9; Romani 12,1-2; Evanghelia Matei 16,21-27; lecturi

Omilie 

 

Liturgia Cuvântului ne pune la noi alegeri curajoase. După ce Isus la Cezarea lui Filip își dezvăluie identitatea sa mesianică, cere înțelepciunea crucii. Prima lectură este un fragment autobiografic din profetul Ieremia unde chemarea profetică este prezentată în aspectele sale de conflict și persecuție. Credința este a ne lăsa seduși de Domnul. Evanghelia ne invită să învățăm să luăm locul ce ne așteaptă, adică să mergem „în spatele” lui Isus, nu în fața lui. Dacă ajungi în spatele Domnului poți observa unde își pune Cristos picioarele, familiarizându-te cu modul de a merge, și urmându-i chiar și atunci când el ia căi de tine neștiute, care nu se poate proba. Este darul de sine iubirii lui Dumnezeu. A doua lectură reprezintă înțelepciunea crucii în aspectul său de cult: Domnul așteaptă oferirea zilnică a credincioșilor. 

† Duminica a 21-a de peste an [A]: „Cheile” Bisericii lui Cristos [23 august 2020]

 Încredințarea cheilor sfântului Petru de Giovanni Antonio Pellegrini  (1675-1741).

 „Cheile” Bisericii lui Cristos

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (23 august 2020)         

Lecturi: Isaia 22,19-23; Romani 11,33-36; Evanghelia Matei 16,13-20; lecturi

Omilie

Liturgia de astăzi ne invită să aprofundăm misterul Bisericii. Ce este Biserica? Este un dar al lui Dumnezeu. Ea este responsabilă de continuarea lucrării lui Cristos în distribuirea darurilor pe care ni le-a adus. Ea îl face prezent printre noi pe Domnul. Punctul central al liturgiei este reprezentat de „primatul” lui Petru și întemeierea Bisericii vizibilă în slujirea unității. Prima lectură descrie autoritatea în palatul regal: este cazul în care un „funcționar” este înlocuit de unul mai bun decât el. Este vorba despre „cheile casei lui David”. Evanghelia are de a face cu această trecere de autoritate. Petru este investit cu o putere religioasă superioară înalților preoți ai lui Israel: „ție îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor!” A doua lectură revindecă libertatea absolută de a alege și de decizie a lui Dumnezeu. Este „cheia” Domnului, căci nu există nimeni în stare să-l sfătuiască cunoscându-i gândirea, iubirea, milostivirea…

† Duminica a 20-a de peste an [A]: Credința elimină distanțele: nu există străini [16 august 2020]

Isus și femeia canaaneană.

Credința elimină distanțele: nu există străini

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (16 august 2020)         

Lecturi: Isaia 56,1.6-7; Romani 11,13-15.29-32; Evanghelia Matei 15,21-28; lecturi

Omilie

 

Cele trei lecturi propuse de Liturgia Cuvântului dezvoltă tema credinței universale la toate popoarele. Este răspunsul dat de Domnul în fața excluderii: Dumnezeu, în iubirea sa, este milostiv și nu îndepărtează pe nimeni; oferă oamenilor salvarea. Credința este universală, nu se reduce la un popor, nu ar putea fi închisă în interiorul hotarelor naționale. Prima lectură relatează oracolul profetic că străinii care au aderat la alianță sunt acceptați de Dumnezeu ca și israeliți. Evanghelia povestește o minune de eliberare a unei fiice săvârșite de Isus în favoarea unei femei „străine” – deci nu din poporul evreu – în virtutea credinței avută de ea. Vestea cea bună este anunțată tuturor. Isus ne cere să iubim, să acceptăm, să slujim pe toți. Pentru Dumnezeu niciunul nu este „străin”. A doua lectură face referință la faptul că toate popoarele străine sunt chemate să participe la beneficiile „alianței” cu Dumnezeu. Pentru Dumnezeu toți oamenii sunt fii. Deci, este necesar să devenim frați! Nu e suficient să purtăm numele de „catolic” pentru a fi pătruns de sensul creștin de „universal”. Suntem catolici în mentalitate, în inimă, în conduită!