† Duminica a 18-a de peste an [B]: Dăruirea de sine – „pâine frântă” [4 august 2024]

 

Emaus [detaliu] - de Antonio Guzmán Capel.

Dăruirea de sine – „pâine frântă”

pr. Isidor Chinez (4 august 2024) 

Lecturi biblice: Exod 16,2-4.12-15; Efeseni 4,17.20-24; Evanghelia Ioan 6,24-35; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi tratează despre misterul Euharistiei: pâinea și vinul devin trupul și sângele Domnului – e comuniunea cu Isus. „Semnul” este să mănânci și să bei din ea. Din acest motiv evanghelistul Ioan unește strâns credința și Euharistia. Nu este suficient „să te împărtășești”, dar este necesar să fii în comuniune cu Domnul și aceasta se întâmplă cu credința și iubirea frățească. Prima lectură relatează darul „manei”, hrană necunoscută israeliților, primită pe drum în deșert: Man hu, în ebraică – „«Ce este aceasta?», căci nu ştiau ce era” (Ex 16,15). Textul evanghelic raportează discursul lui Isus ținut în sinagoga din Cafarnaum, oferind o nouă interpretare a „manei” căzute din cer în timpul lui Moise. Domnul spune: „Eu sunt pâinea vieţii” (In 6,35). Este dăruirea de sine pentru oameni – „pâine frântă!” A doua lectură prezintă viața creștină ca o renaștere care înlocuiește omul vechi cu omul nou: „să nu mai umblaţi cum umblă păgânii, în deşertăciunea minţii lor. […] Înnoiţi-vă spiritul minţii voastre şi îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou” (Ef 4,19.23-24). Să-i cerem ajutorul de a înţelege că „nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Mt 4,4) – este aclamaţia de la evanghelia zilei.

† Duminica a 17-a de peste an [B]: Dăruire este semnul pe care Domnul îl face [28 iulie 2024]

Înmulțirea pâinilor și a peștilor.

Dăruire este semnul pe care Domnul îl face

pr. Isidor Chinez (28 iulie 2024) 

Lecturi biblice: 2Regi 4,42-44; Efeseni 4,1-6; Evanghelia Ioan 6,1-15; lecturi biblice

Omilie

Tema de astăzi este abundența pâinii. Dăruire este semnul pe care Domnul îl face. Miracolului înmulțirii pâinilor este firul roșu al acestei duminici. Textul din Evanghelia după Ioan deschide simbolic o altă realitate, oferindu-ne acces la misterul lui Isus și la misiunea Bisericii. Învățătura de azi subliniază preocuparea lui Dumnezeu pentru necesitățile oamenilor, relativizând astfel capacitatea umană de a-şi procura, cu mijloace proprii, ceea ce este necesar vieţii. Prima lectură relatează una dintre minunile profetului Elizeu care tocmai înmulțește pâinea: „a venit un om […] a adus douăzeci de pâini de orz. […] Elizeu a zis: «Dă oamenilor să mănânce! Căci aşa spune Domnul: ‚Vor mânca şi va mai rămâne’»” (2Rg 4,42.43). Evanghelia preia această temă, relatând înmulțirea pâinilor, care a avut loc în apropierea lacului Tiberiadei: „Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; […] s-au săturat” (In 6,11.12). A doua lectură Vorbește despre unitate în Duhul Sfânt prin legătura păcii: „este un singur trup şi un singur Duh […]; un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez, un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor” (Ef 4,4.5-6). Sunt daruri ale lui Dumnezeu și noi suntem chemați să ni le însușim.

† Duminica a 16-a de peste an [B]: „A păstori” înseamnă să dai de mâncare și nu să dai ordin [21 iulie 2024]

„I s-a făcut milă de ei”!

 „A păstori” înseamnă să dai de mâncare și nu să dai ordin

pr. Isidor Chinez (21 iulie 2024) 

Lecturi biblice: Ieremia 23,1-6;  Efeseni 2,13-18; Evanghelia Marcu 6,30-34; lecturi biblice

Omilie

În lecturile din această duminică este pusă accentul pe tema conducerii. Domnul se prezintă în Biserica sa sub chipul păstorului care iubește turmă și este mișcat de ea. „A păstori” înseamnă să dai de mâncare și nu să dai ordin sau porunci! Cristos este un adevărat păstor care își călăuzește oile spre „împărăția lui Dumnezeu” în iubire. În Evanghelia după Marcu, „Isus a văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor; şi a început să-i înveţe multe” (Mc 6,34). În prima lectură, profetul Ieremia vorbește despre păstor. Păstorii lui Israel nu a luat la inimă adevăratul bine al poporului. Atunci însuși Domnul va interveni mergând și adunând oile neglijate și împrăștiate: „voi stabili peste ele păstori care să le păstorească: nu se vor mai teme, nu se vor înspăimânta şi nu se vor rătăci” (Ez 23,4). Face ecou la psalmul de astăzi: păstoruleste izvorul de mângâiere și viață – „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic” (Ps 22,1). Alături de imaginea păstorului este plasat tema unității. Sfântul Paul arată cum neamul omenesc, un timp sepătați unii de alții, împrăștiați, dar și-au găsit unitatea prin crucea lui Isus. Evreii și păgânii au fost întotdeauna despărțiți de o istorie dureroasă și adesea violentă, de ostilitate reciprocă și de neîncredere. A doua lectură îi îndeamnă pe Efeseni să-și amintească: erau păgânii, fără speranță și fără Dumnezeu, dar acum „v-aţi apropiat prin sângele lui Cristos; căci el este pacea noastră” (Ef 2,13-14). Este a păstori, căci „pentru ca cei doi să fie un singur om nou, făcând pace” (Ef 2,15).

† Duminica a 15-a de peste an [B]: În misiune [14 iulie 2024]

Isus își trimite discipolii doi cate doi.

 În misiune

pr. Isidor Chinez (14 iulie 2024) 

Lecturi biblice: Amos 7,12-15;  Efeseni 1,3-14 [forma prescurtată: Efeseni 1,3-10]; Evanghelia Marcu 6,7-13; lecturi biblice 

Omilie

Tema de astăzi este a chemării divine la evanghelizare. Lecturile ne duc la momentul crucial – vocația. Proiectul lui Dumnezeu pentru omenire este atât de măreț și uimitor încât trebuie făcut cunoscut tuturor. Însuși Domnul își alege și își trimite crainicii, iar aceasta se deschide chiar din Vechiul Testament. În timpul bisericii, începând de la apostoli, toți botezații sunt constituți profeți ai lumii care va veni. Prima lectură este un text autobiografic extras din cartea profetului Amos, ce face aluzie la chemarea sa: „Domnul m-a luat din urma turmei şi mi-a zis: «Mergi şi profeţeşte poporului meu, Israel!»” (Am 7,15). Conflictul dintre Amos cu puterea instituțională și trimiterea celor doisprezece de către Isus sunt rodul cuvântului inițial – „mergi” – de care depinde absolut totul. Evanghelia relatează despre mandatul dat de Domnul apostolilor, în tripla sa carisma – anunțul, exorcismul și vindecarea: „scoteau mulţi diavoli, ungeau cu untdelemn mulţi bolnavi şi-i vindecau” (Mc 6,13). Cristos le cere celor pe care îi trimite în misiune să nu caute nici putere sau primele locuri, să se ferească de ceea ce este inutil sau de prisos care ascunde esențialul. A doua lectură descrie în formă imnică conținutul planului lui Dumnezeu, al cărui obiectiv final este recapitularea întregii creații în Cristos: „El ne-a făcut cunoscut misterul voinţei sale după planul pe care l-a hotărât de mai înainte în el, ca să-l realizeze la împlinirea timpurilor: şi anume să fie reunite toate cele din cer şi cele de pe pământ sub un singur cap, Cristos” (Ef 1,9-10). Este proiectul Domnului pentru umanitate. A propune evanghelia este mărturia unei iubiri trăite.

† Duminica a 14-a de peste an [B]: Bunătatea și milostivirea Domnului [7 iulie 2024]

Isus în sinagoga.

Bunătatea și milostivirea Domnului

 pr. Isidor Chinez (7 iulie 2024) 

Lecturi biblice: Ezechiel 2,2-5; 2Corinteni 12,7-10; Evanghelia Marcu 6,1-6; lecturi biblice

Omilie

Lecturile din această duminică ne introduc în dimensiune credinței. Liturgia înfruntă tema respingerii profetului de către cei care îi sunt destinatarii mesajului său. Profetul este întotdeauna un „semn de contradicție”. Refuzând invitația lui Dumnezeu îl respinge pe Domnul. Prima lectură relatează vocația profetului Ezechiel, unde Dumnezeu însuși îl avertizează dinainte că poporul nu îl va asculta. Este un neam îndărătnic, dur și recalcitrant. Evanghelia povestește despre vizita lui Isus la Nazaret, satul său, și despre incapacitatea concetățenilor săi de a-l primi în noua sa „haină” de profet al ultimilor timpuri. Dacă oamenii refuză vestea cea bună, atunci Isus nu poate fi decât uimit de necredința lor. Îl amărăște pe Domnul. Noutatea pe care o aduce Cristos recere minți și inimi deschise și dispuse să se convertească la bunătatea și milostivirea sa. În a doua lectură Paul subliniază nu experiența sa spirituală excepțională, ci slăbiciunea sa care îl însoțește mereu în slujirea apostolică a evanghelizării, dar nu obstaculează deloc misiunea sa.

† Duminica a 13-a de peste an [B]: O viață deplină în Domnul [30 iunie 2024]

 

Fiica lui Iair. „Fetiţă, îţi spun scoală-te!”

O viață deplină în Domnul

pr. Isidor Chinez (30 iunie 2024) 

Lecturi biblice: Înţelepciunii 1,13-15; 2,23-24; 2Corinteni 8,7.9.13-15; Evanghelia Marcu 5,21-43; lecturi biblice 

Omilie

Liturgia din această duminică propune să reflectăm asupra sensului vieții umane și îl prezintă pe Dumnezeu ca izvor al vieții. Viața, în sensul cel mai deplin al cuvântului, există numai în el. Toate ființele au viață, în diferite grade, dar numai în măsura în care o primesc de la el. Numai în Dumnezeu este viață. Isus aduce viață în lume prin Biserică și prin sacramentele. Euharistia duminicală este locul în care îl poți atinge pe Domnul, poți să-l întâlnești și să te încredințezi și să fii întâmpinat de el, în trup și sânge, și să te lași „rănit” de cuvântul său, pentru a fi vindecat de tot ce duce la moarte, în trup și în suflet. Prima lectură ne amintește că Dumnezeu nu a creat moartea și că aceasta a intrat în sfera celor vii printr-o altă cale: „prin invidia diavolului a intrat moartea în lume” (Înț 2,24). Evanghelia arată stăpânirea fără margini a lui Isus asupra bolii și a morții și intenția sa de a elibera omenirea de ele: femeia „a fost vindecată de boală” și „atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: Talitha qum!, ceea ce tradus înseamnă: «Fetiţă, îţi spun scoală-te!»” (Mc 5,29.41). În a doua lectură apostolul Paul instituie „colecta” în favoarea săracilor din Ierusalim: „voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos, care, pentru voi, deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogăţiţi” (2Cor 8,9). Paul s-a angajat să implice toate comunitățile pe care el le-a întemeiat într-o „colectă” specială în favoarea acelora care sunt în condiții mai puțin prospere. Dar în primul rând Domnul dă viață, căci el este autorul vieții.

† Sfinții Petru și Paul, apostoli: Credință și iubire față de Domnul în sfinții Petru și Paul [29 iunie 2024]

Sfinții Petru și Paul de El Greco.

Credință și iubire față de Domnul în sfinții Petru și Paul

 pr. Isidor Chinez (29 iunie 2024) 

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 12,1-11; 2Timotei 4,6-8.17-18;  Evanghelia Matei 16,13-19; lecturi biblice

Omilie

Astăzi îi unește într-o singură sărbătoare pe Petru – primul discipol numit de Isus „stânca” Bisericii – și pe Paul, „apostolul neamurilor”, care este misionarul prin excelență. Sunt cele două coloane ale Bisericii, pe care liturgia și iconografia nu i-au despărțit niciodată din cele mai vechi timpuri. În solemnitatea de azi, liturgia ne face să reluăm câteva etape ale slujirii lui Petru și Paul: experiența închisorii, din care Petru este eliberat în mod miraculos (cf. Fap 12,1-11), recitirea suferințelor slujirii lui Paul (cf. 2Tim 4,6-8,17-18) și investirea lui Petru ca „piatră” pentru Biserica lui Isus (cf. Mt 16,13-19). Domnul a ales un trădător și un persecutor pentru a-i face apostoli: sunt figurile importante ale Bisericii. Ne face să înțelegem că cel mai important este harul său. Este credință și iubire față de Domnul în sfinții apostoli Petru și Paul.