† Duminica 1 din Advent [A]: Vegheați! [1 decembrie 2019]

 

Așteptare...

Vegheați!

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (1 decembrie 2019)      

Lecturi: Isaia 2,1-5; Romani 13,11-14a; Evanghelia Matei 24,37-44; lecturi

Omilie

Începe un alt an liturgic. Celebrăm timpul Adventului: de la cuvântul latinesc adventus care înseamnă „venire”, dar în termeni mai largi se referă la dublă venire a lui Cristos. Prima venire este „întruparea” care s-a realizat cu două mii de ani în urmă, iar ultima venire este parusia [„prezență”] – sunt evenimentele care însoțesc a doua venire a lui Isus: învierea morților, judecata finală, raiul și iadul. Între aceste două venirii trăim misterul lui Cristos deja prezent în lume prin cuvânt și sacramente. Biserica îndeamnă comunitatea creștină să trăiască așteptarea. Suntem un popor care așteaptă venirea glorioasă a Domnului: va fi instaurată pacea și dreptatea. Prima duminică a Adventului are tema centrală: vegherea!  

† Cristos, regele universului [C]: Regele iubirii milostive [24 noiembrie 2019]

„Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei veni în împărăţia ta!” (Lc 24,42).

Regele iubirii milostive

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (24 noiembrie 2019)      

Lecturi: 2Samuel 5,1-3; Coloseni 1,12-20; Evanghelia Luca 23,35-43; lecturi

Omilie

Astăzi îl sărbătorim pe Cristos, regele universului. Este o sărbătoare recentă. A fost stabilită de papa Pius al XI-lea în anul 1925 [printr-o scrisoarea apostolică Quas primas (11 decembrie 1925)] pentru a afirma competența religioasă a Bisericii în domeniul profan de unde mentalitatea modernă voia s-o excludă. În faţa răspândirii ateismului şi a secularizării, papa a voit să susțină domnia spirituală a lui Cristos asupra întregii umanităţii şi a instituţiilor sociale. Biserica are dreptul și obligația să le reamintească puterilor lumii că sunt în serviciul omului. În reforma liturgică a Conciliu Vatican al II-lea Isus este rege pentru că domnit pe cruce: un rege care-i salvează pe alții și nu se salvează pe sine; un rege de neînțeles. Astăzi este înălțarea lui Isus din partea Tatălui în ziua învierii: este Kýrios, Domnul viu pentru totdeauna. Cristos, regele universului, este chemat să conducă poporul lui Dumnezeu.

† Duminica a 33-a de peste an [C]: Ultimele realități [17 noiembrie 2019]

Judecata de apoi de Michelangelo - Capela sixtina.

  Ultimele realități

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (17 noiembrie 2019)      

Lecturi: Malahia 3,19-20a; 2Tesaloniceni 3,7-12; Evanghelia Luca 21,5-19; lecturi

Omilie

Anul liturgic se sfârșește! Ultimele realități se apropie (în greacă eskhaton, în latină novissimi): este situația omului după moarte, sfârșitul lumii, judecata finală, iadul și paradisul. Noi așteptăm venirea în glorie a Domnului! Isus folosește un limbaj apocaliptic pentru a ne invita să găsim sensul istoriei, descoperind în evenimente zilnice urmele veșniciei. Astăzi ni se cere să credem că binele este mai puternic decât răul și că binele va triumfa. Introducerea de la Liturghie este o reflecție plină de optimism: „Gândurile mele sunt gânduri de pace, şi nu de nenorocire” (Ier 29,11). Sunt cuvinte de încurajare! Lecturile biblice vestesc că: „prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele” (Lc 21,19) – din evanghelia de azi.

† Duminica a 32-a de peste an [C]: Viața nouă în plinătatea lui Dumnezeu [10 noiembrie 2019]

Împinge viața spre plinătatea Domnului (by pxhere.com).

Viața nouă în plinătatea lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (10 noiembrie 2019)      

Lecturi: 2Macabeilor 7,1-2.9-14; 2Tesaloniceni 2,16-3,5; Evanghelia Luca 20,27-38; lecturi

Omilie

Lecturile liturgice din această duminică ne pun în față adevărul despre învierea morților, ultima speranță în viața viitoare: trecând frontiera morții, ne deschide spre orizontul comuniunii cu Dumnezeu. Moartea martirică a celor șapte frați din perioada macabeică dă mărturie despre credința în Domnul capabil să învie morții [lectura întâia]. Cazul, construit cu multă abilitate de saducei, a celor șapte frați care au murit fără să lase vreun copil, după ce s-au căsătorit, unul după altul, cu aceleași femeie, lasă un gust amar și ridicularizează credința în învierea morților [evanghelia]. În centru lecturilor stă învierea morților. Această învățătură face parte din credinţa noastră, chiar cea mai importantă, pentru că ne arată scopul vieții noastre. Învierea morților este în inima Torei, a Scripturii: este viața cea nouă în plinătatea lui Dumnezeu.

† Duminica a 31-a de peste an [C]: Milostivirea lui Dumnezeu iartă păcătoșii [3 noiembrie 2019]

Zacheu în sicomor așteptând să treacă Isus – de James Tissot; Brooklyn Museum.

Milostivirea lui Dumnezeu iartă păcătoșii

 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (3 noiembrie 2019)     

Lecturi: Înţelepciunii 11,22-12,2; 2Tesaloniceni 1,11-2,2; Evanghelia Luca 19,1-10; lecturi

Omilie

Lecturile biblice din această duminică ne invită să privim la milostivirea infinită a lui Dumnezeu care iată păcătoșii pentru că îi iubește.

În lectura întâia luată din cartea Înțelepciunii (Înţ 11,22-12,2), autorul vorbește milostivirea lui Dumnezeu față de om: „Tu te înduri de toate, pentru că toate le poţi, treci cu vederea peste păcatele oamenilor” (v. 23). El manifestă răbdare față de păcătoși. Cartea prezintă o istorie a mântuirii: Dumnezeu salvează pe cei care sunt ai săi. „Tu iubeşti toate cele care sunt şi nu dispreţuieşti nimic din ceea ce ai făcut” (v. 24). De fapt, el este creatorul a toate, căci iubește viața care a ieșit din mâinile lui: „Tu cruţi toate, căci ale tale sunt, Stăpâne, iubitorule al vieţii!” (v. 26). Nu vrea condamnarea niciunuia, dar așteaptă răbdător să se întoarcă. Domnul este într-adevăr îngăduitor. Cartea răspunde grecilor – suntem în orașul Alexandria din Egipt, de lângă Marea Mediterană – care reproșau iudeilor „dispreț față de oameni”. Ideea despre universalitatea milostivirii lui Dumnezeu pentru păcătoși, nu a fost niciodată exprimată cu atâta forță în Vechiul Testament, nici rolul iubirii în crearea și păstrarea în viață a ființelor. Textul este o rugăciune, un imn adresat lui Dumnezeu creatorul. Domnul nu a încetat niciodată să iubească poporul. Iubirea sa este de neînvins. L-a eliberat fără plată și fără nici un merit din partea poporului. Dumnezeu iartă, pentru că ne iubeşte.

† Toți Sfinții: Sfințenia este un dar oferit omului de Dumnezeu la botez [1 noiembrie 2019]

Sfinții timpurilor noastre...

Sfințenia este un dar oferit omului de Dumnezeu la botez

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 10:00 (vineri, 1 noiembrie 2019)     

Lecturi: Apocalipsul 7,2-4.9-14; 1Ioan 3,1-3; Evanghelia Matei 5,1-12a; lecturi

Omilie

Astăzi sărbătorim pe toți sfinții. Prima întrebare este: dar ce sunt sfinții și ce este sfințenia? Răspunsul ni-l dă lecturile biblice din această zi, mai ales Evanghelia din „Predica de pe Munte”, adică „fericirile”. 

Nu sunt o excepție, nu sunt puțini aleși pentru a-i pune pe piedestal riscând îndepărtarea de noi, dar așa cum spune cartea Apocalipsului – din prima lectură (Ap 7,2-4.9-14): sunt o mulțime imensă. Cartea anunță, într-un limbaj în imagini, că forţele răului se duc la ruină. Sfântul Ioan „dezvăluiește” acest triumf, căci în limba greacă apocalips se zice „arătate”, „revelare”, „dezvăluire”. Cartea dă o judecată foarte severă asupra răului care este în lume. Numai Dumnezeu poate să facă omul fericit. Vede „o mulţime mare pe care nimeni nu putea să o numere, din toate neamurile, triburile, popoarele şi limbile. Ei stăteau în picioare în faţa tronului şi în faţa mielului, îmbrăcaţi cu haine albe şi cu ramuri de palmier în mâini” (v. 9). Aceste persoane vin din diverse orizonturi, din lumea ebraică, dar și păgână; bărbați și femei care „şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele mielului” (v. 14). Dincolo de greutățile și persecuțiile îndurate, îl descoperă pe Cristos, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. Sunt o mulțime imensă în care strălucește sfințenia lui Dumnezeu, manifestată și dăruită de Isus, care a modelat existența noastră făcut-o vizibilă în viața și istoria omenirii.

† Duminica a 30-a de peste an [C]: Rugăciune și milostivire [27 octombrie 2019]

Fariseul și vameșul.

 Rugăciune și milostivire

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 08:00 (27 octombrie 2019)     

Lecturi: Ben Sirah 35,15b-17.20-22a; 2Timotei 4,6-8.16-18; Evanghelia Luca 18,9-14; lecturi

Omilie

Liturgia Cuvântului continuă tema rugăciunii: este rugăciune și milostivire a lui Dumnezeu. Duminica de astăzi ne aminteşte că Biserica este trimisă să anunțe îndurările Domnului.

Prima lectură: Ben Sirah (Sir 35,15b-17.20-22a) scrie pe la anul 180 înainte de Cristos, în Alexandria Egiptului. Este un evreu din „diaspora iudaică”, care ținea mult la „Lege”, care era considerată „Înțelepciune ebraică” sau Cuvânt divin. Se năștea un alt tip de relație a omului cu Dumnezeu în sensul de paternitate universalistică a Domnului. Autorul transmite experiența sa personală despre un Dumnezeu judecător care nu face nici o diferenţă între oameni; este imparţial; nu judecă după aparenţe: „Nu va fi părtinitor împotriva celui sărac şi rugăciunea celui nedreptăţit va fi ascultată” (v. 16). Cuvântul Domnului trimite la unicul judecător drept care nu ascultă de cei fărădelege, nu închide ochii asupra nedreptăților și abuzurilor celor puternici și ajută pe cei săraci și slabi. Pornind de la jertfă, trece la rugăciunea pe care Dumnezeu o ascultă: este aceea a săracului, a orfanului, a văduvei, a celui umil. În Vechiul Testament, aceștia erau considerați în nesiguranță. „Rugăciunea celui umil străbate norii” (v. 21). Subliniază înclinarea milostivirii lui Dumnezeu de a asculta pe omul în dificultate. Glasul celui asuprit, al celui care are inima umilă și căită, este unica voce care pătrunde cerurile. Este mesajul grăitor și viu pe care omenirea poate să-l îndrepte spre inima lui Dumnezeu și să-l asculte și să intervină. Să urmăm exemplul Domnului, care este plin de îngăduință şi milostivire.