† Toți Sfinții: Sfințenia este un dar oferit omului de Dumnezeu la botez [1 noiembrie 2019]

Sfinții timpurilor noastre...

Sfințenia este un dar oferit omului de Dumnezeu la botez

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 10:00 (vineri, 1 noiembrie 2019)     

Lecturi: Apocalipsul 7,2-4.9-14; 1Ioan 3,1-3; Evanghelia Matei 5,1-12a; lecturi

Omilie

Astăzi sărbătorim pe toți sfinții. Prima întrebare este: dar ce sunt sfinții și ce este sfințenia? Răspunsul ni-l dă lecturile biblice din această zi, mai ales Evanghelia din „Predica de pe Munte”, adică „fericirile”. 

Nu sunt o excepție, nu sunt puțini aleși pentru a-i pune pe piedestal riscând îndepărtarea de noi, dar așa cum spune cartea Apocalipsului – din prima lectură (Ap 7,2-4.9-14): sunt o mulțime imensă. Cartea anunță, într-un limbaj în imagini, că forţele răului se duc la ruină. Sfântul Ioan „dezvăluiește” acest triumf, căci în limba greacă apocalips se zice „arătate”, „revelare”, „dezvăluire”. Cartea dă o judecată foarte severă asupra răului care este în lume. Numai Dumnezeu poate să facă omul fericit. Vede „o mulţime mare pe care nimeni nu putea să o numere, din toate neamurile, triburile, popoarele şi limbile. Ei stăteau în picioare în faţa tronului şi în faţa mielului, îmbrăcaţi cu haine albe şi cu ramuri de palmier în mâini” (v. 9). Aceste persoane vin din diverse orizonturi, din lumea ebraică, dar și păgână; bărbați și femei care „şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele mielului” (v. 14). Dincolo de greutățile și persecuțiile îndurate, îl descoperă pe Cristos, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. Sunt o mulțime imensă în care strălucește sfințenia lui Dumnezeu, manifestată și dăruită de Isus, care a modelat existența noastră făcut-o vizibilă în viața și istoria omenirii.

 

Fragmentul de astăzi care adună oameni în Ierusalimului ceresc în fața lui Dumnezeu și a Mielului. Sfinții, în nesfârșitul lor număr – o sută patruzeci și patru de mii – trebuie să fie „însemnați cu sigiliul” apartenenței Dumnezeului celui viu. Termenul „sigiliu” indică botezul din secolul al doilea. Cu acești „consacrați”, începe marea liturgie cerească redată după modelul Sărbătorii Corturilor de la evrei. Nu oamenii cuceresc mântuirea, ci Dumnezeu îi salvează în gratuitatea iubirii sale. Cei aleşi strigau: „Mântuirea aparţine Dumnezeului nostru, cel care şade pe tron, şi Mielului” (v. 10). Uimirea unuia dintre bătrâni, ce întrebase cine „erau” şi „de unde” veneau aceste persoane:  „Aceştia sunt cei care vin din strâmtorarea cea mare. Ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului” (v. 14). „Marea strâmtorare” – ar putea fi o aluzie la persecuţia din partea împăraţilor romani Nero sau Domiţian, dar și încercările pe care le comportă fidelitatea faţă de Evanghelie. „Sângele Mielului” – este un mod de a vorbi despre Isus înviat care și-a oferit viața pe cruce și acum trăiește pentru totdeauna. „Hainele albe” şi „ramurile de palmier” pe care le poartă în semn de victorie, se datorează faptului că au fost scufundate „în sângele Mielului”, purificate prin jertfa suferinţei lui Cristos. 

Sfinţii pe care îi sărbătorim sunt bărbaţi, femei şi copii ca și noi. Ei au crezut că iubirea este mai puternică decât orice. Victoria este deja a noastră. Aşteptăm triumful final al lui Cristos asupra răului. Pentru aceasta celebrăm această zi: ne ajută să recunoaștem sfințenia lui Dumnezeu prin Isus în Duhul Sfânt.

În a doua lectură, luată din Scrisoarea sfântului Ioan (1In 3,1-3), se aprofundează aspectul sfințeniei ca „dar” și ca „har”. Cristos vine să întărească acest mesaj. Scrisoarea ne aminteşte că fiecare dintre noi este un fiu iubit a lui Dumnezeu: „iubiţilor, vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem” (v. 1). Rădăcina sfințeniei creștine se naște din iubirea lui Dumnezeu care este cu adevărat eficace, se împlinește; transformă creatura: „suntem cu adevărat fii!” O, har divin! Iubirea Tatălui ne-a copleșit! Noi o știm, dar prea adesea suntem tentați la teorie. Trebuie să știți că întotdeauna suntem o „noutate”: iată descoperirea cu adevărat nouă. Cine suntem, așadar? Fii ai lui Dumnezeu, nici mai mult nici mai puțin! Suntem chemaţi să împărtășim din gloria sa. Suntem fii a speranței unei lumii noi. Domnul ne comunică viața sa, chiar şi păcătoşilor: ceea ce se cere este de a avea mâinile deschise şi a primi în fiecare zi iubirea lui Dumnezeu.

Calea spre sfințenie o găsim în Evanghelia de astăzi după sfântul Matei (Mt 5,1-12a), în „Predica de pe Munte” – „fericirile”: fericiţi cei săraci în duh, fericiţi cei care plâng, fericiţi cei blânzi, fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, fericiţi cei milostivi, fericiţi cei curaţi la inimă, fericiţi făcătorii de pace, fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii!

Trezeşte uimire, deoarece ne arată că fericirea este tocmai acolo unde lumea nu o caută niciodată. Lumea zice: „fericiţi cei bogaţi”, deoarece pot să-şi satisfacă dorinţele; Evanghelia, însă, ne spune: „fericiţi cei săraci în duh”. Lumea gândeşte şi spune: „fericiţi cei puternici”, pentru că îşi pot impune voinţa în faţa tuturor şi pot să stăpânească peste tot ceea ce îşi doresc; Evanghelia, însă, spune: „fericiţi cei blânzi”. Lumea gândeşte şi spune: „fericiţi cei care râd”, căci ei se bucură de viaţă; Cristos, însă, spune: „fericiţi cei ce plâng, cei blânzi, cei milostivi,…”

Cine are dreptate, lumea sau Cristos? Credinţa ne spune că dreptate are Isus, însă de multe ori ne este greu să înţelegem acest lucru. În realitate, predica fericirilor nu este o simplă proclamare a adevărului, ci o invitaţie la convertire. Cristos ne invită cu insistenţă să lăsăm ideile noastre îmbătrânite și învechite şi să acceptăm punctul său de vedere, ne invită să ne schimbăm atitudinea noastră posesivă pentru a găsi în el bucuria iubirii adevărate, libere și generoase.

Un grup de jurnaliști au un interviu cu sfânta maica Tereza de Calcutta. Unul dintre ei, pentru a o pune în dificultate, o întreabă: „Se spune că ești o sfântă. Este adevărat?” Întrebare indiscretă, provocatoare… Putem să ne imaginăm răspunsul: „Dar, nu!” Confuzie, roșeață în obraji. „Sunt ca și alții!” Nicidecum. Răspunde: „Toți creștinii sunt chemați să devină sfinți”. Și, punctând cu degetul pe jurnaliști: „Până și voi sunteți chemați la sfințenie!”

Sfințenia este un dar a lui Dumnezeu pe care toți creștinii l-au primit la botez. Nu trebuie să ne sforțăm se devenim sfinți, căci toți fiii lui Dumnezeu sunt deja sfinți. Dar ca toate darurile Domnului este nevoie de a fi primite, apărate, dezvoltate și amplificate. Aceasta depinde de noi.

Să cerem harul de a înțelege cuvântul vieții, pentru a prinde calea fericirilor, drumul iubirii, pe care sfinții împreună l-au urmat!

---

bibliografia [anul C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro);  Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Spreafico A., (https://www.diocesifrosinone.it).

---