Un Paști comun este posibil. E îndeajuns să ne întoarcem la Niceea

O singură Înviere...

Diferența datelor, o anomalie gravă pentru mărturia creștină 

Creștinii nu celebrează Paștele cu toții la aceeași dată. Anul acesta [2009 – n.r.], în timp ce creștinii din Occident, catolici și protestanți, au celebrat Paștele în 12 aprilie, orientalii îl sărbătoresc o săptămână mai târziu. În Occident și în Orient pentru calcularea datei Paștelui se folosesc două calendare diverse: cel gregorian, respectiv, cel iulian. În anumiți ani, printr-o coincidență de calcule, Paștele cade în aceeași zi, alteori cel oriental este mai târziu, chiar la o distanță de o lună. Desigur, toți creștinii credem că Isus Cristos „a treia zi a înviat”. Acesta este faptul decisiv, important, caracteristic pentru credința creștină. Cu toate acestea, distanțarea celebrării este o anomalie gravă pentru mărturia creștină în lume.

† Sfântul Iosif: Slujitorul credincios (19 martie 2019)

Sfântul Iosif de Luciano Pedicini.

Slujitorul credincios

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 18:00 (19 martie 2019)

   
Lecturi: 2Samuel 7,4b-5a.12-14a.16; Romani 4,13.16-18.22; Evanghelia Matei 1,16.18-21.24a; lecturi

Omilie 

Astăzi Biserica îl sărbătorește pe sfântul Iosif, soţul sfintei Fecioare Maria şi patronul Bisericii universale, „slujitorul credincios şi înţelept pe care Domnul l-a aşezat în fruntea familiei sale”. Cu acest elogiu – de la antifon de la intrare – începe solemnitatea sfântului Iosif, de la 19 martie.

În prima lectură luată din Cartea lui Samuel (2Sam 7,4b-5a.12-14a.16) este ilustrat celebrul oracol al profetului Natan pe care îl adresează lui David care vrea să-i facă lui Dumnezeu o casă, un templu. Însă Domnul îi va face o casă: este descendența davidică. Promisiunea se referă în primul rând la Solomon – care „va zidi o casă” (v. 13): acesta este templu – apoi la toți descendenții: „casa ta şi domnia ta vor fi stabile înaintea ta pentru totdeauna, iar tronul tău va fi întărit pe vecie” (v. 16). Dumnezeu hotărăște să devină însoțitor al omului prin prezența sa în dinastia lui David: „Eu îi voi fi tată și el îmi va fi fiu” (v. 14). Descendența vine de la paternitate. Și știm că această paternitate și această moștenire au o caracteristică: este descendența mesianică. Este întemeiată și reflectă încrederea de neclintit a lui Israel în fidelitatea lui Dumnezeu: ceea ce Domnul construiește nu este supus schimbării. El acționează nu încercând, ci cu fapte într-o istorie al cărui proiect este unic pentru noi și dă speranță. Planul său de „domnie” va fi pentru totdeauna, din generație în generație. Nu există puteri pentru a opri și a bloca, dimpotrivă, „Domnul destramă planurile națiunilor, el zădărnicește hotărârile popoarelor” (Ps 33,10).

† Duminica a 2-a din Post [C]: Dumnezeu se descoperă prin Isus [17 martie 2019]

Schimbarea la fața - de Donald Kueker.

Dumnezeu se descoperă prin Isus

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (17 martie 2019)

   
Lecturi: Genezei 15,5-12.17-18; Filipeni 3,17-4,1; Evanghelia Luca 9,28b-36; lecturi

Omilie

În timpul Postul Mare, Dumnezeu se arată pe sine însuși, gândurile și căile sale. Este mai puțin misterios decât credem noi. Ne face să trăim viața sa…

Prima lectură din Cartea Genezei (Gen 15,5-12.17-18) ne arătă cum s-a făcut cunoscut Dumnezeu lui Abraham [ce a trăit acum 1850 de ani înainte de Cristos]. Viața lui s-a schimbat după ce a simțit chemarea Domnului (Gen 12). Plecase într-o țară pe care nu o cunoscuse, încrezându-se în Dumnezeu ce i-a promis un fiu. Timpul trecea și promisiunea nu părea să se realizeze. Dar Domnul i-a inițiativa: „Dumnezeu l-a condus pe Abram afară şi i-a zis: «Priveşte spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri!» Şi i-a spus: «Aşa va fi descendenţa ta»” (v. 5). Lui Abraham care îi cere un fiu, Dumnezeu îi promite mult mai mult – o moștenire numeroasă ca stelele de pe cer. Domnul aşteaptă de la el încredere absolută pe care el i-o dă, deși este înaintat în vârstă și Sara este sterilă: „el a crezut în Domnul şi Domnul i-a socotit aceasta ca dreptate” (v. 6). Crede în făgăduință: fără promisiune nu se poate trăi. Dar simte obscuritatea credinței prin tăcerea prelungită a lui Dumnezeu. Făgăduința unui fiu pare să fie un vis… Tocmai în acest moment, Domnului sfâșie noaptea obscură a credinței lui Abraham și se descoperă cu un gest simbolic plin de speranță. Un model de alianță dintre națiuni devine semn al experienței năvălirii Domnului în viața patriarhului. Este un ritual al alianței; se dorește aceeași soartă dacă nu se respectă pactul. Abraham „a spintecat în două [animalele: o juncă, o capră și un berbec] şi a pus fiecare bucată una în faţa celeilalte” (v. 10). Între cele două jumătăți „trece” Dumnezeu – pesach –, nu omul. Domnul se obligă, descoperindu-se un aliat al omului. „Iată, ca dintr-un cuptor fumegând, pară de foc a trecut printre acele părţi de animale!” (v. 17). Este focul ce indică prezența lui Dumnezeu: lumina ce luminează noaptea. În aceea seară se împlinește alianța. E iubirea Domnului, pe care omul trebuie să o primească cu credință. Toți suntem chemați pe același drum: e calea pelerinajului; e drumul Paștelui. Recunoaştem că suntem firavi, dar ştim că ne putem baza întotdeauna pe Dumnezeu.

Papa Francisc şi Curia Romana la exerciţiile spirituale

Papa Francisc şi Curia Romana sunt la exerciţiile spirituale în casa „Divin Maestro” din Ariccia, de la 10 la 15 martie 2019. Tema: Oraşul cu dorinţe arzătoare. Pentru priviri şi gesturi pascale în viaţa lumii. Cu acest bagaj, abatele de „San Miniato al Monte” de la Firenze, dom Bernardo Francesco Maria Gianni, vine să facă exerciții spirituale pentru papă și Curia Romană.

dom Bernardo Francesco Maria Gianni

 
Un călugăr cufundat în oraş... 

mai vezi:  

http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=201903043

https://www.vaticannews.va/ro/papa/news/2019-03/papa-francisc-exercitii-spirituale.html

† Duminica 1 din Post (C): Cuvântul Domnului este hrana noastră [10 martie 2019]

 

Ispitirea lui Isus (1850) - de Carl Heinrich Bloch.

Cuvântul Domnului este hrana noastră

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (10 martie 2019)

 
Lecturi: Deuteronomul 26,4-10; Romani 10,8-13; Evanghelia Luca 4,1-13; lecturi

Omilie

În cele cinci duminici din Postul Mare, Vechiul Testament prezintă momentele importante ale istoriei mântuirii. Lectura a doua conține texte cristologice. Evanghelia oferă, de fiecare dată, anunțul despre Misterul Pascal, la care participăm prin sacramente. Toate textele Scripturii sunt citite în perspectivă pascală. În primă duminică din post, Evanghelia prezintă episodul ispitirii lui Isus în pustiu. Este o relatare greu de înțeles: pentru ce să fie ispitit? Este „ispita mesianică”: dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, demonstreaz-o! Și noi să fim atenți la tentații: face parte din viața noastră. Important e de a le depăși cu bine și a-l alunga pe diavol.

Miercurea Cenușii: În iubirea milostivă a lui Dumnezeu (6 martie 2019)

40 de zile...

În iubirea milostivă a lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 17:30 (6 martie 2019)

 
Lecturi: Ioel 2,12-18; 2Corinteni 5,20-6,2; Evanghelia Matei 6,1-6.16-18; lecturi

Omilie

Astăzi începe timpul postului dedicat rugăciunii, penitenței și carității. Durează patruzeci de zile și la capătul său este Paştele: memorialul pătimirii, morţii și învierii Domnului. Cenușa ne amintește că noi trebuie să murim: suntem muritori. Viața pe pământ are un sfârșit. „Amintește-ți că ești pământ și în pământ te vei întoarce” (cf. Gen 3,19). Dar noi vom învia pentru că suntem spre viața veșnică. Chemările la convertire sunt temele lecturilor de astăzi. Este un timp ce ne invită să ne întoarcem la Dumnezeu. Acest timp ne este oferit pentru a regăsi calea Domnului. Este timpul prielnic ca să ne lăsăm împăcați și reînnoiți de gingășia Tatălui care este iubirea milostivă, care așteaptă să purifice inimile noastre. Să nu ezităm de a ne converti. Întâlnindu-l pe Domnul vom experimenta bucuria iertării sale.

Mesajul papei Francisc pentru Postul Mare 2019

 „Creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu” (Rom 8,19).

Iubiţi fraţi şi surori,

În fiecare an, prin Maica Biserică, Dumnezeu „dăruieşte credincioşilor săi harul ca în fiecare an, cu suflete curăţate de păcat, să aştepte plini de bucurie tainele sfinte ale învierii. Pentru ca [...] să primească cu prisosinţă harul pe care tu îl reverşi asupra fiilor tăi” (Prefaţa pentru Postul Mare, I). În acest mod putem merge, din Paşte în Paşte, spre împlinirea acelei mântuiri pe care deja am primit-o graţie misterului pascal al lui Cristos: „căci în speranţă am fost mântuiţi” (Rom 8,24). Acest mister de mântuire, deja activ în noi în timpul vieţii pământeşti, este un proces dinamic care include şi istoria şi întreaga creaţie. Sfântul Paul ajunge să spună: „Creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu” (Rom 8,19). În această perspectivă aş vrea să ofer şi câteva idei de reflecţie, care să însoţească drumul nostru de convertire în următorul Post Mare.