Cântece pentru Advent - Marana tha

http://isichi.wordpress.com/2012/12/02/cantece-pentru-advent-maranatha/

1a domenica di Avvento - anno C -

Binecuvântarea coroanei

Prin ritul binecuvântării coroanei de Advent luăm cunoştinţă de darul pe care ni-l face Dumnezeu de a trăi Adventul, îl binecuvântăm pentru că a trezit în noi dorinţa de a ne pregăti pentru venirea Fiului său, chemându-ne la şcoala profeţilor, a păstorilor, a îngerilor, a Mariei, a tuturor acelora care, atunci şi astăzi, sunt în aşteptarea adevăratei lumini care luminează pe orice om.

P. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sf. Duh.

T. Amin.

P. Să-l ascultăm pe Domnul care ne anunţă vizita sa.

L. Citire din Evanghelia după sfântul Luca (1,78-79)

Datorită inimii îndurătoare a Dumnezeului nostru; ne va vizita Cel care Răsare din înălţime, ca să-i lumineze pe cei ce zac în întuneric şi în umbra morţii, şi să îndrepte paşii noştri pe calea păcii.

(Poate urma o scurtă prezentare a semnificaţiei coroanei de Advent)

P. Să ne rugăm:

Îţi mulţumim, Tată, pentru că ne-ai adunat aici pentru a începe împreună pregătirea pentru Naşterea Domnului. Te binecuvântăm pentru lumina care străluceşte deja în inimile noastre şi pe care tu doreşti să o sporeşti tot mai mult.

În faţa acestei coroane de Advent noi te rugăm: fă ca zi de zi să recunoaştem în Isus lumina care învinge întunericul, viaţa care triumfă asupra morţii, iubirea care dezgheaţă inimile.

Sărbătoarea Naşterii Domnului care se apropie să ne găsească pe toţi inundaţi de lumină, plini de viaţă şi de iubire, gata să-l primim pe cel care vine de la tine şi împreună cu tine şi pe Duhul Sfânt care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

T. Amin.

(Se stropeşte cu apă binecuvântată şi se încheie cu un cântec de Advent).

AscoltarTi è una festa - I Domenica di Avvento

Rorate Caeli

I Advent (C): Dumnezeul speranţei

Ieremia 33,14-16 ¹⁴ Iată, vor veni zile, spune Domnul, când voi împlini făgăduinţa de fericire pe care am făcut-o casei lui Israel şi casei lui Iuda. ¹⁵ În zilele acelea şi în acel timp voi ridica dintre urmaşii lui David o odraslă dreaptă care va judeca şi va face dreptate pe pământ. ¹⁶ În zilele acelea Iuda va fi eliberat şi Ierusalimul va trăi în linişte; iată numele care i se va da: "Domnul este dreptatea noastră".

1Tesaloniceni 3,12-4,2 Fraţilor, ¹² Domnul să facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unul faţă de altul şi faţă de toţi oamenii, precum prisosim şi noi în dragoste faţă de voi. ¹³ El să vă întărească inimile ca să fiţi fără de prihană în sfinţenie înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Cristos împreună cu toţi sfinţii săi. ^4,1 De altfel, fraţilor, voi aţi învăţat de la noi cum trebuie să vă purtaţi ca să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu; şi într-adevăr, faceţi ceea ce aţi învăţat. Vă rugăm şi vă îndemnăm în Domnul Isus să faceţi paşi înainte în privinţa aceasta. ² De altfel ştiţi bine ce învăţături v-am dat din partea Domnului Isus.

Luca 21,25-28.34-36 În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ²⁵ "Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele se vor înspăimânta din cauza vuietului mării şi al valurilor. ²⁶ Oamenii vor muri de groază în aşteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerului se vor clătina. ²⁷ Atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere şi cu slavă mare. ²⁸ Când vor începe să se întâmple acestea, ridicaţi-vă capetele şi priviţi în sus pentru că mântuirea voastră se apropie. ³⁴ Fiţi cu băgare de seamă să nu se îngreuneze inimile voastre din pricina chefurilor, a beţiilor şi a grijilor vieţii acesteia şi să nu vină peste voi ziua aceea fără de veste. ³⁵ Căci ea va veni ca o cursă peste toţi aceia ce locuiesc pe faţa întregului pământ. ³⁶ Vegheaţi aşadar tot timpul şi rugaţi-vă, ca să scăpaţi de toate acestea care vor veni şi să puteţi sta în picioare înaintea Fiului Omului".

OMILIE

Cu această duminică, începe un an nou liturgic, şi odată cu el începe şi anuala noastră cale către Sărbătoarea Sfântă a Naşterii Domnului. Pornim întru întâmpinarea “Celui care vine”. Cuvântul lui Dumnezeu ne sugerează atitudinea potrivită acestui moment memorabil: “Către Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul meu!” iar Isus ne spune în Evanghelie: “… sculaţi-vă şi ridicaţi-vă capul pentru că se apropie eliberarea voastră”.

Adventul trebuie să înceapă cu ridicarea, cu înălţarea sufletului; suntem îndemnaţi să uităm trecutul şi să privim numai înainte, spre viitor, spre noul eveniment al harului, deoarece fiecare an liturgic care începe este un an al harului, al binecuvântărilor cereşti.

Ne îndreptăm îndată atenţia spre lecturile biblice de astăzi; pentru a vedea ce anume ne sugerează în legătură cu această aşteptare, lecturile trebuiesc parcurse în ordinea istorică (aşa cum au apărut ele), care e cu totul alta decât cea obişnuită, adică acea ordine liturgică în care sunt citite. Ordinea istorică este următoarea: întâia, a treia şi a doua citire, adică: Vechiul Testament, epoca lui Isus (Evanghelia) şi epoca Bisericii (Scrisoarea Sf. Paul).

Gândul zilei

Bernanos îl convinge pe diavol să strălucească cu lumina sa cea mai obscură – minciuna. Dar harul divine – sentimentul frumos prin execenţă – străluceşte, ca prin contrast, o lumină mai intensă şi totuşi opacă; căci harul rămâne discret în comparaţie cu flăcările infernului (cf. BAUDIN F., „Autour de Georges Bernanos et d Andre Gide”, în http://larevuereformee.net/articlerr/n209/litterature-et-christianisme-les-annees-20-un-age-d%E2%80%99or-autour-de-georges-bernanos-et-d%E2%80%99andre-gide).

           
Pentru a ajunge la „viziunea sa interioară a realului”, „furiosul său vis” cum îl mai numeşte, Bernanos a început aşadar prin a scrie Sous le soleil de Satan. Acest titlu amestecă doi termeni total antitetici, dar nu-i lasă totuşi în confuzie: Satan străluceşte de o lumină infernală, aşa cum sugerează numele său de Lucifer, purtător de lumină. El străluceşte nu pentru a lumina omul, dar pentru a-l înşela. Se deghizează, aşa cum spune apostolul, în înger de lumină (2Cor 11,14), dar el este prinţul întunericului. Bernanos caută să arunce o lumină mai vie încă decât ar putea-o vreodată să o reflecte acest Lucifer: el vrea să amintească faptul că harul divine, adevărata lumină, este acordată omului în credinţa în Dumnezeu. El abundă în exploatarea sentimentelor obscure ale sufletului omenesc; dar el ştie de asemenea să nu-i dea dreptate. Bernanos nu pierde niciodată simţul harului, pe care îl relevă individul prins în legăturile răului (cf. BAUDIN F., „Autour de Georges Bernanos et d Andre Gide”, în  http://larevuereformee.net/articlerr/n209/litterature-et-christianisme-les-annees-20-un-age-d%E2%80%99or-autour-de-georges-bernanos-et-d%E2%80%99andre-gide).