Gândul zilei

Bernanos îl convinge pe diavol să strălucească cu lumina sa cea mai obscură – minciuna. Dar harul divine – sentimentul frumos prin execenţă – străluceşte, ca prin contrast, o lumină mai intensă şi totuşi opacă; căci harul rămâne discret în comparaţie cu flăcările infernului (cf. BAUDIN F., „Autour de Georges Bernanos et d Andre Gide”, în http://larevuereformee.net/articlerr/n209/litterature-et-christianisme-les-annees-20-un-age-d%E2%80%99or-autour-de-georges-bernanos-et-d%E2%80%99andre-gide).

           
Pentru a ajunge la „viziunea sa interioară a realului”, „furiosul său vis” cum îl mai numeşte, Bernanos a început aşadar prin a scrie Sous le soleil de Satan. Acest titlu amestecă doi termeni total antitetici, dar nu-i lasă totuşi în confuzie: Satan străluceşte de o lumină infernală, aşa cum sugerează numele său de Lucifer, purtător de lumină. El străluceşte nu pentru a lumina omul, dar pentru a-l înşela. Se deghizează, aşa cum spune apostolul, în înger de lumină (2Cor 11,14), dar el este prinţul întunericului. Bernanos caută să arunce o lumină mai vie încă decât ar putea-o vreodată să o reflecte acest Lucifer: el vrea să amintească faptul că harul divine, adevărata lumină, este acordată omului în credinţa în Dumnezeu. El abundă în exploatarea sentimentelor obscure ale sufletului omenesc; dar el ştie de asemenea să nu-i dea dreptate. Bernanos nu pierde niciodată simţul harului, pe care îl relevă individul prins în legăturile răului (cf. BAUDIN F., „Autour de Georges Bernanos et d Andre Gide”, în  http://larevuereformee.net/articlerr/n209/litterature-et-christianisme-les-annees-20-un-age-d%E2%80%99or-autour-de-georges-bernanos-et-d%E2%80%99andre-gide).