Isus „poarta” spre viață
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (3 mai 2020)
Lecturi: Faptele
Apostolilor 2,14a.36-41; 1Petru 2,20b-25; Evanghelia Ioan
10,1-10; lecturi
Omilie
În cele trei duminici ale
Paștelui se relatează despre arătările Domnului discipolilor. Isus face cunoscută
iubirea și raportul cu fiecare dintre noi. Evanghelia ni-l prezintă ca păstorul
cel bun al Bisericii: el este „poarta” spre viață! Bunul Păstor nu se teme de
nimic; se face Miel și se lasă sacrificat pentru noi spre a ne da viața sa. Astăzi
este „Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocații”. Să citim mesajul sfântului
părinte și să ne rugăm pentru chemări la preoție.
Prima lectură (Fap 2,14a.36-41) este luată din predica
lui Petru din ziua de Rusalii când au ieșit dintr-un loc unde se ascundeau
pentru a le vorbi evreilor despre vestea cea bună. Cât s-a
schimbat Petru! Dintr-un temător și laș în timpul pătimirii lui Isus când a
declarat că nu-l cunoaște, într-un apostol prompt și entuziast! Textul propus
este foarte important pentru că Luca intenționează să explice în cuvintele lui
Petru ce s-a întâmplat în ziua de Rusalii: coborârea Duhului Sfânt în limbi de
foc și vorbirea în diferite limbi. Acum se îndreaptă spre concluzia finală și
se transformă într-un dialog cu ascultătorii: „să ştie cu siguranţă toată casa
lui Israel că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi
l-aţi răstignit!” (v. 36). Anunțul nu este ușor de acceptat pentru un evreu. Mesia
cel promis de profeți și așteptat ca eliberator, este un om condamnat să fie
răstignit ca un răufăcător. Da, este Mesia, Adonai
în limba ebraică [Yahve], Domnul de pe
Sinai. Petru poate să anunțe că Isus este Domnul! Aici este problema. Oamenii
au fost marcați de predica lui Petru. Au întrebat: „Ce să facem, fraţilor?”
Răspunsul este imediat: „Convertiţi-vă!” Convertirea înseamnă schimbarea
mentalității, renunțarea la propria convingere referitoare la Lege pentru a-și
încredința viitorul lui Isus, viața noastră. Mulţi au fost botezaţi, adică
scufundați, strâns uniți cu Cristos, participând la moartea și învierea sa. Este primul
nucleu al noului Israel. Sunt prima comunitate creștină. În aceea zi se naște
Biserica prin două sacramente: botezul cu iertarea păcatelor și revărsarea
Duhului Sfânt: „fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre
iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt!” (v. 38). Petru
începe să fie „păstor de oameni”! Astăzi, cu temperamentul său, slujește în
predică Biserica și dă mărturie despre Cristos cel înviat; duce la staul trei
mii de persoane. Întrucât este păstor suprem, Isus însoțește poporul spre
Dumnezeu. Să ascultăm glasul său şi să pornim spre staul, unde Cristos ne
aşteaptă pentru a ne converti şi a ne sfinţi.
În a doua lectură, sfântul apostol Petru (1Pt
2,20b-25) ne amintește de pătimirea lui Isus: „prin rănile lui aţi fost
vindecaţi” (v. 24). Se adresează sclavilor
creștini – servitorime dintre care sunt
mulți educați și aveau responsabilități importante în administrarea casei – și îi
îndeamnă să accepte suferința din partea stăpânilor, demn și generos, după
exemplul lui Isus: „el care, insultat fiind, nu a răspuns la insultă,
suferind, nu ameninţa” (v. 23). Petru face aluzie la „Slujitorul suferind”
anunțat de Isaia (Is 52-53); un Mesia
așa de diferit de Mesia puternic politic așteptat de contemporanii săi, un
Mesia care „a purtat păcatele noastre în trupul său […] murind pentru păcate”
(v. 24). Tema păstorului se evidențiază
tocmai aici – „a merge pe urmele” sale: „Cristos a suferit pentru voi lăsându-vă exemplu ca să mergeţi pe
urmele lui” (v. 21). A urma
păstorul înseamnă a păși pe aceeași stradă. Este începutul magisteriului lui
Petru. Creștinul „este chemat” să-l urmeze pe Cristos – „modelul original” –
păstorul. În concluzie: „eraţi ca nişte
oi rătăcite, dar acum v-aţi întors la păstorul” (v. 25). Este imaginea lui Isus
păstorul. Să ne încredințăm Domnului cu viața noastră cu toate dificultățile!
Evanghelia după Ioan (In 10,1-10)
relatează parabola păstorului: este viaţa păstorului din Țara Sfântă. Seara
păstorii îşi duc turmele într-un staul pentru noapte. Se foloseşte pentru mai
multe turme. Dimineaţa, păstorul își strigă turma chemându-și oile care-i știu
glasul și ele îl urmează.
Suntem la Ierusalim în
timpul sărbătorii Dedicării Templului
[în ebraică Hanukkàh – Sărbătoarea luminilor (în decembrie)].
În această sărbătoare are loc consacrarea templului făcută pentru prima dată în
anul 164 înainte de Cristos, după victoria lui Israel împotriva regelui Siriei,
Antioh al IV-lea Epifaniu, care profanase templu destinându-l cultului lui
Jupiter. În fiecare an, se lua apă din izvorul Siloe şi era consacrat din nou templul
printr-o stropirea porţilor sale, dintre care cea mai importantă este cea din
partea de Nord, supravegheată de turnul Antonia şi numită „Poarta oilor” [de la
cuvântul grec pròbaton care înseamnă
oaie] întrucât prin ea treceau oile mânate spre locul sacrificării. Îndată după
binecuvântarea cu apă a acestei porţi, în timpul căreia corul cânta: „Aceasta
este poarta Domnului; ce drepţi vor intra printr-însa” (Ps 117/118,20), oile treceau pentru a fi introduse în templu spre jertfă.
În timp
ce vorbea, Isus privea evreii care treceau prin „Poarta oilor” și intrau în
curtea templului spre a-l întâlni pe Dumnezeu. Putem să ne imaginăm care
erau gândurile şi sentimentele lui Isus! Luând parte la ritualul religios, Cristos era conştient că el este
păstorul turmei lui Dumnezeu şi „poarta”
mântuirii, că, spre deosebire de mercenar care vine să fure oile, el
vine să-și dea viaţa pentru binele lor. Isus se compară cu „poarta oilor”.
„Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este
un hoţ şi un tâlhar; dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor” (v.
1-2). „Poarta” indică libertate, trecere, primire, dialog și comunicare. Păstorul
intră în staulul prin singura intrare: poarta. Prin ea trebuie să trecem dacă
vrem să fim cu adevărat păstori. Cei care nu trec prin poartă sunt „hoți și
tâlhari”. Aceștia din urmă vin pentru a
fura, a ucide şi a distruge. Falsul păstor se gândeşte la el însuşi şi se
foloseşte de oi în avantajul său. Adevăratul păstor se gândeşte la oi şi se
dăruieşte pe sine însuşi. Caracteristica păstorului este dăruirea de sine. Ceea
ce urmează este: paznicul – adică Tatăl – deschide staulul păstorului, care
cheamă oile una câte una, le conduce afară şi merge înaintea lor. Ele – ca
răspuns – îl urmează pentru că ascultă şi cunoaște glasul său. Isus nu ne invită spre a fi „oile sale” pentru
a ne răpi bucuria, dar pentru a ne da viață „în abundență” spre binele nostru
și al tuturor.
Sfântul părinte papa Paul al
VI-lea în anul 1964 a voit ca duminica a patra a Paștelui să se numească „Ziua
Mondială de Rugăciune pentru Vocații”. În fiecare an papa scrie un mesaj pentru
comunităţile credincioşilor în mijlocul cărora este un preot – păstor. Astăzi
cuvinte-cheie sunt: „durere,
recunoștință, curaj, laudă”.
Papa mulțumește preoților pentru slujirea lor. „Doresc ca Biserica să parcurgă
acest drum în slujba vocațiilor, deschizând breșe în inima fiecărui credincios,
pentru ca fiecare să poată descoperi cu recunoștință chemarea pe care Dumnezeu
i-o adresează, să poată găsi curajul de a spune „da” […] și, în sfârșit, să
poată oferi propria viață ca o cântare de laudă pentru Dumnezeu, pentru frați
și pentru întreaga lume”. (Papa Francisc,
Mesaj
cu ocazia Zilei Mondiale a Vocaţiilor – 3 mai 2020).
bibliografia [anul
A]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets
liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle
letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J. (http://dimancheprochain.org);
Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Doglio C. (https://www.qumran2.net);
Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Garcìa
J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Manicardi L. (https://www.monasterodibose.it); Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali
e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano
C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și omilii (https://www.elledici.org);
Ravasi G., Celebrarea și trăirea
Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu